Solutii, nu vorbe!

Criza refugiatilor este un fapt implinit. In Europa nu mai putem da timpul inapoi. Greselile politice ale trecutului se platesc astazi, iar responsabilitatile nu se regasesc nici in grupurile de refugiati, nici la nivelul societatii europene.

Legislatia privind azilul este complet depasita de realitati, iar Acordul Schengen poate fi considerat ca inexistent sub aspectul protectiei frontierelor exterioare ale UE.

In lipsa de solutii unele state europene au intrat in logica de "fortareata" aflata sub asaltul "barbarilor".

Nu voi sustine primirea refugiatilor fara discernamant. Ar fi o mare eroare, mai ales din partea Romaniei. Dar trebuie sa vedem realitatea acestei crize in justa sa desfasurare.

Nu Europa este principala tinta a imigratiei din Irak si Siria. Aproape 2 milioane de refugiati din Siria s-au indreptat spre Turcia, 1 milion au fugit in Liban, stat a carui populatie nu depaseste 3,5 milioane de locuitori. Iordania, avand o populatie de 6,5 milioane, a preluat 700.000 de imigranti.

In acest timp, pe baza unor analize a catorva zeci de structuri si grupuri de experti, platiti cu bani grei, UE adopta, in iunie 2015, un plan prin care se urmarea relocarea a numai 40.000 de refugiati.

Exista un zvon conform caruia ne aflam in fata unui asalt orchestrat ocult de strategi periculosi sau de agenti ai jihadului international avand drept scop transformarea refugiatilor de azi in teroristii de maine.

Asa cum se intampla in mod obisnuit, vulnerabilitatile in relatiile de securitate au intotdeauna victime si profitori.

Evident ca nimeni nu poate da asigurari categorice privind absenta potentialului terorist printre cei care vin din zonele de conflict, dar Europa nu este un sat fara caini. Sau nu ar trebui sa fie. Stiind cateva date, pot afirma categoric ca institutiile care asigura securitatea in Europa sunt uriase, au baze de date si proceduri functionale si sunt serios finantate atat in statele membre NATO, cat si UE.

Nu ar fi normal ca acestea sa apere Europa fara a mai fi nevoie sa ridicam garduri de sarma ghimpata sau sa scoatem armata la granite?

Distorsionarea sistemului de valori european si deziluziile au consecinte serioase. In pofida tuturor deciziilor europene, luate in ultimii ani, este inadmisibil sa vedem cum Marea Mediterana a fost abandonata traficantilor. Avand in vedere formidabila forta militara navala de care beneficiaza Europa, este inadmisibil sa constatam ca Mare Nostrum devine treptat un fel de groapa comuna pentru aproape 3.000 de oameni.

Tot respectul pentru consideratiile recente ale lui David Cameron in ceea ce priveste drama refugiatilor si, implicit, promisiunea de flexibilizare a politicii Marii Britanii, dar poate ca o implicare serioasa intr-un sistem de protectie internationala ar fi fost mult mai utila, iar moartea tragica a unui copilas nevinovat alaturi de alte mii nu s-ar fi intamplat.

Deci, inainte sa judecam, sa lasam ipocrizia la usa.

Se pare ca respingerea este sentimentul prevalent in Europa.

Vox populi. Pe acest temei Europa institutionala trebuie sa decida ce politica va urma. Va lasa statele care impartasesc valorile Tratatelor constitutive sa-si fortifice granitele folosind toate mijloacele care le stau la dispozitie? Se va ascunde speriata in spatele gardurilor de sarma ghimpata acceptand ca grupari teroriste, militii de tot felul si criminali traficanti sa gestioneze vietile a milioane de oameni? Va face tacit jocul partidelor extremiste europene?

Ceea ce constatam astazi este faptul ca in fata unei amenintari comune statele membre ale UE si NATO se contrazic, isi apara interesele, nationalist, incalcand drepturile si chiar securitatea partenerilor, resping solidaritatea "de plano" si fac jocuri individualiste in tarile deja epuizate de razboaie de care nu suntem straini.

Aceste concluzii sunt cel mai frumos cadou pe care europenii il fac Moscovei la inceput de toamna.

Si acum despre solutii.

1. Readaptarea legislatiei europene la situatia de fapt.

Evaluarea si relocarea refugiatilor de razboi oriunde s-ar afla acestia in Europa. Cei care se tem, pe motive serioase, ca in tara lor vor fi supusi unui regim de exterminare trebuie sa primeasca prioritate atat conform Conventiei ONU din 1951 privind statutul de refugiat si dreptul de azil, cat si in conditiile dreptului umanitar si Conventiei de la Geneva.

Romania si statele UE sunt parti la aceste documente.

Din valul de refugiati, 40% provin din Balcani, iar tarile lor de origine sunt considerate in marea lor majoritate sigure. Deci in ceea ce ii priveste pe acestia, relocarea nu este o masura atat de urgenta.

Atentia trebuie sa se indrepte cu prioritate spre refugiatii din statele precum Siria, Irak, Afganistan, Eritreea sau Sudan in care sunt conflicte in desfasurare si viata acestora ar fi in pericol.

2. Acordul Schengen trebuie sa redevina functional, iar Romania sa fie primita imediat in acest aranjament european de protectie a frontierelor.

Romania nu trebuie sa fie parte a nici unei decizii europene privind refugiatii, pana cand nu este inclusa in sistemul de responsabilitati reciproce referitor la protectia frontierelor europene.

Ar fi o aberatie politica si juridica invocarea solidaritatii, iar pe de alta parte plasarea Romaniei si Bulgariei in pozitia de a-si asuma responsabilitati in afara zonei de protectie europeana.

Trebuie eliminata rapid ideea care circula prin unele capitale europene conform careia Romania, Bulgaria si Grecia ar putea face parte dintr-o zona de tranzit, cordon sanitar in fata refugiatilor din Orient sau poate chiar din Ucraina.

Desi solidaritatea si coeziunea sunt in mare suferinta in acesta perioada, Romania, ca stat de frontiera, are tot dreptul sa fie categorica in promovarea propriilor interese.

3. Toleranta "zero" pentru orice cetatean roman care s-ar implica in retelele de trafic de persoane. Chiar o asprire a legislatiei ar fi binevenita.

Cateva zeci de romani sunt arestati pentru organizarea acestui exod, fapt care ne face foarte rau ca tara.

4. Diversificarea contributiei Romaniei.

Se prefigureaza o serie de decizii europene si euroatlantice privind actiuni pentru protectia umanitara a cetatenilor din zonele de conflict din Orientul Apropiat si Africa Sub sahariana.

Avand in vedere nivelul ridicat de expertiza al fortelor armate romane in teatrele de operatiuni din Orient, dar mai ales faptul ca romanii nu sunt perceputi ca dusmani in viesparul etnic, religios si cultural din Siria si Irak, contributia Romaniei poate fi extrem de valoroasa intr-un proiect politic si de securitate in regiune.

Capacitatea Romaniei este cunoscuta la Bruxelles. Nu ramane decat sa existe si vointa politica.

Criza sau nu, trebuie inteles ca raporturile internationale se bazeaza pe solutii.

Cristian Diaconescu este licentiat in drept, presedinte al Fundatiei Miscarea Populara, iar de-a lungul timpului a ocupat functii de secretar de stat, vicepresedinte al Senatului, ministru al Justitiei si al Afacerilor Externe.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...