Criza imigrantilor: Cum mimeaza autoritatile de la Bucuresti ca le pasa ce zic cetatenii

Pe fondul multiplelor crize ce macina UE, problema legitimitatii democratice se pune din ce in ce mai des. Guvernele si parlamentele au nevoie de legitimitate, aceasta fiind insasi baza actului de guvernare si legiferare in numele poporului.

Este din ce in ce mai evident faptul ca doar alegerile nu pot singure sa asigure legitimitatea necesara. Este nevoie de reconfirmarea si intarirea permanenta a mandatului care provine de la alegatori.

In acest joc complicat, dezbaterea publica este un instrument esential. Mereu apar noi si noi provocari in calea actului guvernarii si noi probleme care necesita raspuns legislativ pe care parlamentele trebuie sa-l dea prin decizii legitime, chiar daca ele sunt luate la diferenta mica de vot.

Raspunsul oficial al Romaniei la provocarea ce o reprezinta criza refugiatilor este astazi cunoscut. Sigur, ne aflam in fata unui raspuns care va fi nuantat de la o zi la alta, din cauza rapiditatii cu care evolueaza lucrurile pe plan european.

Vom asista fara indoiala la modificari de substanta ale raspunsului in functie de dialogul european, care continua sa fie contradictoriu in acest moment.

In acest context, apar totusi niste intrebari. Cum stam cu legitimitatea acestei pozitii oficiale? Ce gandesc alegatorii din Romania? Care este opinia cetatenilor tarii noastre? Este vorba, sa nu uitam, despre o tara care, in ultimele doua decenii, a fost sursa si nu destinatie a migratiei.

E greu de spus exact, dar undeva intre 3 si 4 milioane de cetateni ai Romaniei se afla astazi in afara granitelor de stat. Sigur acestia, toti cei care au decis, dupa 1990, sa paraseasca Romania au facut-o nu pentru a cauta azil, ei nu sunt refugiati. Plecarea lor a fost motivata economic.

Dupa 2007, ei nu au facut altceva decat sa-si exercite unul dintre drepturile fundamentale asigurate de spatiul comun european. Aceasta observatie nu simplifica insa problema. Este clar ca, astazi, dintre sutele de mii de cetateni care asalteaza UE doar o parte sunt refugiati si potentiali beneficiari, conform dreptului international, de statutul de azilant, o alta parte fiind evident emigranti in cautare nu doar de siguranta, ci si de bunastare.

Recent, Guvernul a aprobat Strategia nationala privind imigratia pentru perioada 2015-2018 impreuna cu un plan de actiune pentru anul curent. Aceste documente au fost transmise si dezbatute in CSAT.

Mergand pe urmele genezei acestora, am descoperit putine informatii. In luna martie, MAI a lansat in dezbatere publica proiectul de hotarare pentru aprobarea Strategiei nationale privind imigratia. Tot in luna martie, organizatii ale societatii civile faceau un apel in care, "avand in vedere complexitatea si importanta subiectului", solicitau organizarea unei consultari publice pe marginea propunerii de Strategie, la care sa fie invitate organizatiile societatii civile care lucreaza in domeniul azilului si migratiei.

Ne aflam intr-o ipostaza, din pacate, binecunoscuta. Institutiile guvernamentale au mimat o dezbatere pentru a putea bifa casuta corespunzatoare din fisa procesului legislativ, confirmand, din nou, teoria formei fara fond.

Putem apela la un alt exemplu recent, dezbaterea cu privire la Codul Fiscal. In luna august, atunci cand am participat la intalnirea tehnica a partidelor politice convocata ca urmare a refuzului presedintelui Romaniei de a promulga noul Cod Fiscal, i-am ascultat pe colegi mei parlamentari contrazicand opinia presedintelui cum ca nu a existat o dezbatere publica pe marginea acestei legi extrem de importante.

Citind afirmatia prezidentiala, am aflat ca ea deplangea lipsa unei dezbateri reale care sa angajeze actorii sociali relevanti. Cine avea dreptate? Evident, ambele parti, atat parlamentarii, pentru ca a existat dezbaterea formala prevazuta de lege, cat si presedintele, pentru ca aceasta dezbatere a fost una discreta, pe care opinia publica nu a remarcat-o si ca atare nici nu a participat la ea.

Revenind la problema refugiatilor si imigratiei, consider ca este necesara o dezbatere publica consistenta si cuprinzatoare in care sa fie ascultata vocea celor mai relevanti actori publici, a institutiilor statului, a societatii civile. Trebuie sa aflam, fara echivoc, pozitia partidelor politice, care este opinia Academiei si ce parere are mediul de afaceri.

Trebuie sa aflam ce spun bisericile dincolo de apelul crestinesc la intrajutorare. Comunitatile locale au un rol important intr-o asemenea dezbatere.

Conform rezultatelor unor recente sondaje de opinie, cei intrebati erau mai primitori atunci cand trebuiau sa exprime o opinie generala si de principiu despre atitudinea lor referitoare la refugiati. Insa, atunci cand le-a fost masurata toleranta fata de refugiatii care ar trai in imediata lor vecinatate, raspunsurile au fost mult mai retinute.

Exista consecinte ale plecarii din Romania. De exemplu, astazi, din sistemul public de sanatate al tarii lipsesc cel putin 10.000 de medici. Cu cine vor fi inlocuiti acestia? Discutand cu reprezentantii mediului de afaceri si ai investitorilor straini din Romania, am aflat ca exista profesii si calificari care nu mai sunt asigurate de forta de munca disponibila in Romania. Inseamna, oare, acest lucru ca suntem pregatiti sa primim oameni care doresc sa se stabileasca pe termen lung in Romania, integrandu-se in societatea noastra?

Aderarea declarativa la valorilor europene si la morala crestina are consecinte practice in viata noastra de zi cu zi? Daca da, care sunt acestea?

Nu-mi propun o analiza a Strategiei nationale privind imigratia pentru perioada 2015-2018.

Dezbaterea din mediul virtual, cu accente care uneori frizeaza brutalitatea sau vulgaritatea, este fara doar si poate o componenta a dezbaterii publice pe care o propun, dar nu o poate inlocui pe aceasta.

Este absolut nevoie de o reala dezbatere publica care sa coaguleze idei si curente de opinie, care apoi vor fi cernute prin sita dezbaterii parlamentare.

Avem nevoie de o strategie a intregii tari. In acest moment, avem doar o strategie guvernamentala.

Strategia nationala privind imigratia pentru perioada 2015-2018 va dobandi legitimitatea necesara doar dupa dezbaterea si adoptarea sa in Parlamentul Romaniei.

Iuliu Winkler este membru al Parlamentului European din partea UDMR, grupul parlamentar PPE, vicepresedinte al Comisiei pentru Comert International si membru supleant in Comisia pentru Dezvoltare Regionala din PE.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...