Romanii se lauda cu ospitalitatea. Sigur, e placut sa fii primitor cu propriile rude, cu prietenii veniti cu cadouri din occident, cu turistul francez sau german plin de euro. Cati insa vor fi ospitalieri cu cei lipsiti de casa si speranta?
Astazi va voi rezuma povestea Sfantului Iulian din "Legenda aurea" a lui Iacob din Varazze, episcop al Genovei (d. 1298), repovestita de Flaubert in "Saint Julien l'Hospitalier".
Iulian era un tanar aristocrat. Intr-o zi a plecat la vanatoare si a luat urma unui cerb. Pe cand il haituia, cerbul s-a intors si i-a spus: "Ma vanezi pe mine, dar nu stii ca iti vei ucide parintii". Iulian s-a speriat, si-a luat tanara sotie si a fugit in alt tinut.
Peste ceva vreme, parintii, care il cautau cu disperare, ajung la castelul lui. Cand sotia lui Iulian afla cine sunt ii omeneste si ii culca in patul conjugal. Iulian soseste noaptea, gaseste doi oameni in patul sau, crede ca soata lui are un amant, si ii ucide. Cand isi da seama ce a facut, pleaca disperat in lume. In chip de pedeapsa, povesteste celor pe care-i intalneste crima sa, iar oamenii il gonesc. In cele din urma, se face luntras intr-un capat de lume. Zi de zi, trece oamenii cu luntrea peste un rau involburat.
Intr-o noapte, aude o voce strigandu-l de peste apa. Traverseaza raul si aduce pe mal un amarat, un lepros ca vai de el. "Mi-e foame", spune leprosul. Iulian il ospateaza din putinul sau. "Mi-e sete" - Iulian ii da sa bea. "Mi-e frig", spune leprosul, iar Iulian face un foc saracacios din putinele vreascuri pe care le are.
"Sunt inghetat pana-n maduva oaselor", spune leprosul, si Iulian il ia in brate. "Leapada-ti hainele, sa ma incalzesc de la caldura corpului tau", ii cere leprosul. Se intinde in pat, iar leprosul se intinde langa el. Ii simte pielea aspra ca solzii, rasuflarea imputita. "Mor", spuse leprosul, "incalzeste-ma cu toata fiinta ta, sufla-mi respiratia ta vie si calda in gura". Iulian se intinde deasupra lui, cum i-a cerut leprosul. Si atunci leprosul il imbratiseaza strans, tot mai strans. Parca era tot mai mare si crestea, crestea, atingand cu picioarele si cu crestetul peretii cocioabei.
Incheie Flaubert: "Acoperisul zbura, vazduhul se desfasura la nesfarsit; si Iulian urca spre zarile albastre, fata in fata cu Domnul Nostru Iisus Cristos, care il lua cu el la ceruri."
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Initiaza un ONG, o asociatie de ajutorare a refugiatilor/imigrantilor arabi si africani,... Vezi tot