Andrei Taranu

Andrei Taranu

profesor universitar

3 articole

Andrei Taranu, doctor in stiinte politice cu titlul Magna cum laudae, este conferentiar si prodecan al Facultatii de Stiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat numeroase volume de specialitate si este autorul a zeci de cercetari si articole de presa.

Criza reprezentarii politice naste populism

Victoria Frontului National in alegerile regionale din Franta de saptamana trecuta a speriat pe multi politicieni si pe multi dintre analistii politici, europeni sau nu, desi trebuie recunoscut ca majoritatea se astepta ca FN sa obtina rezultate bune si foarte bune dupa atentatele din 13 noiembrie. Si, mai ales, ca in alegerile pentru...

Mostenirea lui Vadim

In toamna lui 1996 luam interviuri politicienilor romani pentru un proiect finantat de ICCV privind democratia romaneasca. Ceea ce ar frapa astazi pe studentii mei e cat de usor reuseai sa iei aceste interviuri si cat de repede se lasau antrenati in aceste interviuri persoane publice si puternice ale Romaniei de atunci. Te duceai la...

De ce nu se schimba partidele politice romanesti?

Societatea romaneasca se afla de cateva decenii intr-un amplu proces de dezvoltare economica, relationala, administrativa si institutionala. In ciuda unei blazari puternic raspandite si a unui scepticism cinic de genul "ca la noi la nimeni" promovat puternic de media si de unii formatori de opinie, numai cineva foarte rau intentionat poate...

Ultimele comentarii


Nu shtiam de chestia cu "clivaju", insa daca argumentatzia

teoreticienilor politicii este doar la acest nivel (de deductzii "a priori"), in epoca lacustelor de pe facebook, atunci nu putem trage mare sperantza (ca vor apare shi lideri "educatzi" din shcoli ca snspa). Un simplu search pe google ("teoria clivajelor lipset si rokkan") ne releva ca subiectul este "hot" la noi. In ce priveshte partidul "Basescu", trebuie sa amintim shi alta fatzeta a acestor partide popular-natzionaliste: in marea lor majoritate sunt finantzate de organizatzii statale cu interese obscure...


Ha?! Partidele romanesti sunt confuze?

Pai, la noi legitimitate politica inseamna legitimare absoluta: ai 50%+1 aia este BAZA ta pana la noile alegeri. N-ai majoritate? Atunci vorbesti despre "interesul national" si alte chestii care rimeaza cu asta.

- Uite, ONG-ul UDMR promoveaza valorile culturale regionale si-si cunoaste bine interesul. Pe masura ce mai merg la Briuzel, mai strang cate o mana p-acolo, mai ciocnesc o chiftea cu ioropenii, incep si ai nostrii sa repete fraze lemnoase care incep cu "Romania are nevoie de..." sau "Romania considera ca...".


Cei 7 ani de acasa sunt un fel de ghid "super-speed" pt.orbi

Ca sa-ti raspund intr-o fraza, sunt convins ca pe Iliescu nu l-au educat parintzii sa devina criminal si sa-si vanda tzara strainilor (desi poate ca tac-su ar fi fost de acord cu Moskva) la fel cum sunt si mai sigur ca generalul Oprescu nu l-a invatzat pe fi-su sa ajunga primar si sa ia plicuri groase.Probabil ca s-a multzumit sa-si doreasca sa-l vada medic ca sa poata lua si el plicuri mai putzin groase (ca orice medic romaan care se respecta).


"Mostenirea lui Vadim"

Vadimi au fost, vadimi sunt inca, dovada este Ponta. Nu asta ar fi buba cea mare. Remarc insa ca buna parte din cei pe care Vadim i-a fermecat, inca sunt sub imperiul hipnozei, desi sunt binisor trecuti de adolescenta. Si daca cumva se trece efectul, nu isi cauta noi repere, ci cauta cu disperare sa reintre in transa, precum aurolacii. Este evident ca Brucan a fost optimist si ca inca este mult popor conceput in RSR si inca debusolat de salbaticia liberei exprimari.


@Neutru 17.14

- corect ! voiam shi eu sa vad unde vrea sa ajunga , shi m-am lamurit , cand a ajuns la felcer ! :o(((

"Mostenirea lui Vadim"


Conteaza si cine a fost mama lui Iliescu, tatal lui Oprescu

Se reflecta in educatie, cei 7 ani de acasa.
O analiza superficiala ...parerea mea.

"Doamna presedinta de partid"
...avea dreptate
Mostenirea lui Iliescu si prietenul Vadim
...baietii cu ochi albastrii au devalizat Romania
...


Scoala Eugen Barbu si mesajele anti - Europa Libera

"Saptamana" (cu EB si VCT) era singurul "loc" unde se auzea de Europa Libera. Bineintels, la modul cel mai anti-occidental posibil.

- Ia sa vedem: in 1990 aveam Dimineata, Democratia, Azi, Adevarul plus foile din provincie. Toate aceste publicatii se intreceau in munca de denigrare. Ca stil, mai periculosi mi se pareau Darie Novaceanu, Piru, Eugen Florescu, Stireanu si gaska. VCT era amuzant, precum Catavencu.


Sofisme....

Domnule Taranu imputati lui Vadim faptul de a-l fi atacat pe Iliescu pentru ca mama naturala a acestuia era tziganca iar un pic mai departe comparatzi cazul lui Iliescu cu cel al lui Oprescu caruia i se imputa faptul ca este fiul unui general de Securitate. Aici avem de-a face dupa parerea mea cu doua lucruri total diferite deoarece mama lui Iliescu nu a ales sa se nasca tziganca pe cand tovarashul general Oprescu a ales sa faca parte din Securitate.Pentru o persoana cu eruditia presupusa a dv. ar fi trebuit sa fiti capabil a face a aceasta distinctie.E mult mai grav sa fii condus de urmashii celor care in mod constient au ales sa faca parte dintr-un aparat criminal de terorizare al poporului de cat de cei a caror vina ar fi ca nu sunt romani 100%.....


Noi, cu noi !!!

Este "misiunea" oamenilor potriviți, cu Europa și pentru Europa, care ințeleg că este vremea, mai mult ca oricand, pentru ași lua țara in bună grijă, ca actori ai unei economii deja globalizate, făcand tot ce este necesar pentru a avea o conducere bună care să-i aducă pe romani in poziția de a se simți cu adevărat, siguri, increzători și siguri pe viitorul lor, in țara lor, intr-o Europă unită: geografic, administrativ, politic și economic, intr-o lume deja globalizată, in pace și libertate.
Eu cred, eu vreau, eu pot și fac !!!
Tu crezi, tu vrei, tu poți și faci ???
Uniți și impreună, vom face Romania Bună !!!


PSD, PNL, UDMR, ALDE și chiar UNPR - partide în care „totul pentru

tine și ce s-o putea pentru țară..."
Mereu preocupat de a fi util țării mele, chiar și prin a face dintr-un partid politic, am căutat un loc in unul din partidele considerate a fi de centru-dreapta, mannifestand mereu dedicarea pentru și interesul național. Intr-o mare de cu totul alte interese, mărturisesc că nu am găsit nici urmă de rezonanță, mai ales in cadrul partidelor induse și receptate ca MARI și NOI și mergand pană la zero cand este vorba de tineri politicieni cu rangul mare deja.
Am căutat să-mi explic acest comportament, după cum și imposibilitatea REINNOIRII, REFORMĂRII sau "schimbării":
-in primul rand aceste partide s-au autointitulat ca fiind și făcand numai ele parte din CLASA POLITICĂ, după ce și-au dat seama că pot să-și permită orice, primind un cec in alb, atat de la factorii interni cat și cei interni, fără a răspunde catuși de puțin.
-au construit un mediu politic care să le permită foarte ușor: rotirea, menținerea și perpetuarea la putere. Legea electorală, pe rol in 2016, este și mai lipsită de concurență, o adevărată barieră in fața candidaților partidelor noi și curate și cu atat mai mult in fața candidaților independenți.
-trăind de prea mult timp ca "aleși", "numiți"și "puși" se consideră eterni și unici, fapt ce ia adus in situația să construiască și să pună pe rol SATATUL NEOPATERNAL, ca un stat de tip feudal, unde fiecare "ales" și "numit" are garantată și protejată "propria feudă", ca un loc de unde și cu care să-și recupereze "cotizația de intrare și menținere in categorie", dar și profitul personal, deloc mici, după cum este "angajamentul", "cererea" și "feuda"., fapt ce determină dependență și veșnicie..., cauze care repede duc la "inburghizare".
-repede ajunși in această stare, pe banul public, credulitatea și indiferența generală, vor considera banul public buzunarul propriu și-l vor folosi ca o resursă pentru a fi și a exista, numai pentru propriile interese și a celor cei susțin-"curtenii" și de ce nu "sultanii". Doar, așa-i viața, după ei - "orice om are pe cineva deasupra, dar și pe cineva dedesupt..."
-odată formată și statuată OGRADA, orice și oricine ce "atentează" la "schimbarea partidelor romanești", este repede reperat, etichetat, pus la colț, ignorat și chiar strivit - după cum și cat de mult se implică in schimbare - totul sum controlul "tătucului", acceptat, adulat și recunoscut ca "feudalul cel mare" de fiecare "dulău" și...
Apoi cum se poate schimba un partid, oricat de pe val ar fi, atata timp cat percepția indusă și percepută este aceia că un partid ar fi al unuia sau altuia, cand ar trebui să fie un partid al unor asociați politic, autopuși in slujba țării și cetățenilor săi.
SCHIMBAREA DE SINE ?!
Noi, cu noi !!!