Despre Ion Iliescu
Ion Iliescu este inginer de profesie, dar s-a remarcat printr-o activitate politica intensa in comunism si dupa 1989. A fost presedintele Romaniei in perioadele 1990-1996 si 2000-2004.
Nascut la 3 martie 1930, Ion Iliescu este casatorit din 1951, sotia sa Nina Iliescu (Elena Serbanescu - numele de fata, cu care s-a cunoscut in vremea studiilor liceale) fiind de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor. Nu au copii.
Dupa 1990, asociatiile de revolutionari l-au acuzat de implicare in reprimarea violenta a evenimentelor din decembrie 1989. In justitie insa nu s-a putut dovedi nimic.
La fel s-a intamplat in cazul mineriadei din 1990, cand presedintele de atunci Ion Iliescu a chemat minerii in Bucuresti ca sa reprime manifestarile protestatarilor antiguvermentali din Piata Universitatii. Anchetat in acest caz, Iliescu a primit NUP de la procurori.
Personalitate politica apreciata mai ales in mediul rural si de electoratul pensionar, Ion Iliescu ramane in istorie ca figura politicianului „sarac si cinstit”.
Din 2006, este presedinte de onoare al PSD, partid pe care l-a fondat in 1990 sub denumirea initiala de FSN (Frontul Salvarii Nationale).
In 2008, a anuntat ca este prea batran se mai candideze la Parlament.
Copilaria
Ion Iliescu s-a nascut in Oltenita, un orasel din Calarasi, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti. Tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".
Alexandru, tatal lui Ion Iliescu a fost un comunist ilegalist. In decembrie 1931 a plecat clandestin in URSS, unde a participat la lucrarile Congresului al V-lea al Partidului Comunist Roman tinut la Gorikovo (langa Moscova). A mai ramas in Uniunea Sovietica inca patru ani. La intoarcerea in tara a fost condamnat la inchisoare, unde a si murit.
La varsta de 9 ani, Ion Iliescu a fost infiat de matusa lui, Aristita. Aristita avea sa ajunga servitoare si bucatareasa a Anei Pauker. Ana Pauker l-a ajutat pe Iliescu sa ajunga la Moscova pentru a studia la Institutul Energetic.
Studii
A absolvit Facultatea de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti
In 1955, a absolvit Institutul Energetic de la Moscova
Activitate profesionala
Intre 1984 si 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti.
In perioada 1979-1984 a condus Consiliul National al Apelor, unde a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984 a fost demis.
In 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti
Tanar politician
Ion Iliescu s-a afirmat de tanar in viata publica. In 1948, ca elev, s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania (UAER).
In 1956, Ion Iliescu a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania (UASR).
A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.
Activitate politica in perioada comunista
Intre anii 1965-1984 a fost membru al CC al PCR.
Intre 1974 si 1979 a fost presedinte al Consiliului Judetean Iasi
In perioada 1971-1974, a fost vicepresedinte al Consiliului Judetean Timis
In anii 1967 - 1971, a fost ministru pentru problemele tineretului, dupa care, timp de sase luni, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman.
In 1956 a fost ales presedinte al Comitetului de organizare a Asociatiilor Studentesti.
Din 1954 pana in 1956 a fost secretar al Comitetului Central al UTM (Uniunea Tineretului Comunist).
Din 1949 pana in 1954 este membru al CC al UTM.
Disidentul
Ion Iliescu a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. In consecinta, a fost exclus din forul central de partid si trimis la Timisoara si Iasi, in functii mai putin importante.
Revolutia din 1989
Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, Ion Iliescu a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat.
Ion Iliescu a aparut in cateva randuri la TVR criticand clica lui Ceausescu, care “a intinat” “numele Partidului Comunist Roman” si “memoria celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara”.
FSN
La sfarsitul lunii ianuarie 1990, Ion Iliescu s-a numarat printre fondatorii formatiunii politice – Frontul Salvarii Nationale, din care s-au structurat, apoi, Partidul Democrat si Partidul Democratiei Sociale din Romania. Ca membru fondator, Iliescu a ramas in FSN, organizatia trecand prin cateva schimbari de nume (FDSN, PDSR, PSD).
Presedinte interimar
In perioada februarie-mai 1990 este presedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, organism nou creat care a preluat prerogativele puterii provizorii in stat si in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute imediat dupa Revolutie.
La 20 mai 1990 a fost ales presedinte al Romaniei, pe perioada Adunarii Constituante, de doi ani, asa cum se prevedea in Legea Electorala.
In cursul acestui mandat de sef al statului, Ion Iliescu s-a confruntat cu protestele Opozitiei, a chemat minerii in Capitala sa o curete de „golani”, s-a certat cu premierul Petre Roman si a daramat Guvernul.
Urmarile Revolutiei
Ion Iliescu a amnistiat in ianuarie 1990 toate infractiunile savarsite care se incadrau la mai putin de 3 ani pedeapsa. Astfel au scapat de inchisoare toti cei care au batut revolutionarii arestati.
Ion Iliescu i-a gratiat si pe membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. care fusesera condamnati pentru ca au aprobat, pe 17 decembrie 1989, reprimarea revoltei populare.
In plus, Iliescu a gratiat ofiterii condamnati pentru deschiderea focului in zona Calea Lipovei din Timisoara si a protestat la condamnarea generalilor Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac, care fusesera gasiti vinovati de reprimarea revolutiei, dar fusesera numiti membri in primul guvern FSN de Iliescu.
In decembrie 2003, Ion Iliescu l-a gratiat pe Iosif Veverca, un militian care a ucis o persoana la Timisoara. In acelasi decret prin care l-a gratiat pe Miron Cosma, Ion Iliescu l-a gratiat si pe Ioan Corpodean, ofiter de militie implicat in reprimarea revolutiei de la Timisoara.
Activitate politica dupa 1989
In perioada 2004-2008 a fost senator PSD si lider al grupului parlamentar al partidului din Senat
Din decembrie 2006 este presedintele de onoare al PSD
In aprilie 2005 a candidat la postul de presedinte al PSD, dar a pierdut in fata lui Mircea Geoana
In perioada 2000-2004, a fost presedintele Romaniei
In perioada 1996 – 2000 a fost senator PDSR
In perioada 1997-2000 a fost presedintele PDSR.
In perioada 1990-1996 a fost presedintele Romaniei
Presedintele Romaniei
La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 61,5% din voturi.
Inscris in cursa prezidentiala din noiembrie 1996 pentru un nou mandat, cu programul “Sa continuam, impreuna, schimbarea in bine a Romaniei”, in turul al doilea al scrutinului electoral balanta a inclinat in favoarea contracandidatului sau, Emil Constantinescu, reprezentantul CDR.
In urma scrutinului din noiembrie-decembrie 2000, propus si sustinut de PDSR, Ion Iliescu obtine un nou mandat prezidential cu programul intitulat “Aproape de oameni, impreuna cu ei”.
In declaratia din 20 decembrie 2004, din ultima zi a celui de-al doilea mandat constitutional, Ion Iliescu a prezentat un bilant al perioadei 2001 – 2004 cuprinzand principalele realizari ale celor 4 ani: consolidarea statului de drept si a democratiei, redresarea economica si sociala prin revenirea la principiul cresterii economice si, pe aceasta baza, ameliorarea conditiilor de viata ale cetatenilor; reforme pentru modernizarea tarii si accesul in lumea valorilor democratiei si ale progresului contemporan, integrarea europeana si euro-atlantica, respectiv primirea Romaniei in NATO si finalizarea cu success a negocierilorde aderare la UE si, ca un corolar al tuturor demersurilor, reconcilierea nationala, pacea si stabilitatea sociala, debirocratizarea institutiilor statului si sporirea functionalitatii acestora, lupta impotriva coruptiei, consolidarea societatii civile, implementarea spiritului comunitar european si raportarea la valorile practice ale acestuia.
Mineriada
In perioada 13-15 iunie 1990, fortele de ordine, sustinute de minerii chemati pare-se de Ion Iliescu, au intervenit in forta impotriva protestatarilor anti-guvernamentali din Piata Universitatii si a populatiei civile.
In violentele din Piata Universitatii, au murit oficial 6 oameni, dintre care 4 au fost impuscati.
Ani de-a randul Iliescu a fost acuzat ca a chemat minerii in Capitala si le-a cerut sa curete centrul orasului de „golani”.
Anchetat inca din 2005, Ion Iliescu a fost pus sub invinuire, abia in iunie 2007, sub acuzatia ca la data de 13 iunie 1990 a determinat cu intentie interventia in forta a militarilor impotriva manifestantilor din Piata Universitatii din Bucuresti si din alte zone ale Capitalei.
Fostul presedinte a fost cercetat in partea disjunsa din dosarul Mineriadei in care generalul (r) Mihai Chitac a fost deja trimis in judecata pentru moartea a patru persoane, in fata Ministerului de Interne, in timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Intr-un alt dosar al mineriadei din 1990, Ion Iliescu era acuzat de crime impotriva umanitatii, subminarea puterii de stat si a economiei nationale, lipsire de libertate in mod ilegal si distrugere.
Documentele privind faptele lui Iliescu au fost trimise procurorilor civili. Masura a fost luata dupa o decizie a Curtii Constitutionale prin care procurorilor militari li se lua dreptul de a ancheta persoane civile.
In octombrie 2008, Ministerul Public a anuntat ca Ion Iliescu nu va fi urmarit penal in dosarul mineriadei din 1990. Procurorii au hotarat ca nu sunt suficiente probe pentru ca Iliescu sa fie pus sub urmarire penala.
Singurul condamnat in dosarul mineriadei din iunie 1990 a fost un miner acuzat ca incercat sa-l decapiteze pe Marian Munteanu, liderul de atunci al studentilor. Minerul a primit o pedeapsa de 10 ani de inchisoare.
Episodul Prostanacul
In 2004, dupa pierderea alegerilor prezidentiale de catre Adrian Nastase, Ion Iliescu l-a numit pe Mircea Geoana "prostanac", pentru ca nu a gestionat bine campania.
"Mircea Geoana s-a purtat ca un prostanac intre cele doua tururi de scrutin ale prezidentialelor, cand s-a dus prin tara si a spus ca UDMR va fi alaturi de PSD la guvernare", declara atunci Iliescu.
"Cand Iliescu m-a facut prostanac, am decis sa candidez la sefia partidului", a precizat Geoana.
Convins si sprijinitde grupul de la Cluj, Geoana a venit cu un proiect progresist care promitea reformarea PSD, asa incat, in aprilie 2005, a fost ales de colegii sai in fruntea partidului.
In 2006, Iliescu a incercat sa clarifice afirmatia facuta: "Eu am zis "prostanac", nu am zis prost. Un prostanac poate fi un om inteligent care calca in strachini. Ni se intampla tuturor".
Retragerea din Parlament
In noiembrie 2008, Ion Iliescu si-a anuntat oficial retragerea din Parlament. Dupa o cariera politica post-decembrista de aproape 20 de ani, Ion Iliescu a tinut ultimul discurs in calitate de senator, luandu-si ramas bun de la Parlament.
Decizia sa fusese anuntata pe blog inca din iulie 2008, cand a explicat si motivele retragerii. "De unul singur, intr-un colegiu - indiferent unde, nu am nici o motivatie sa mai particip la o cursa electorala”, scria Iliescu. El a precizat ca "nu este vorba de a parasi partidul sau activitatea politica".
"Pur si simplu, din punct de vedere al campaniei electorale - nu ma mai intereseaza aceasta competitie. In conditiile votului pe liste, prezenta mea putea fi utila, ca factor propulsor - pentru promovarea unei liste de candidati ai PSD", sustinea Ion Iliescu, care adauga ca, in ceea ce il priveste, competitia pentru Presedintie, de-a lungul anilor, a fost "eminamente uninominala", dar acum prefera sa lase locul din Parlament unui politician mai tanar.
Actor de film
Premiera de gala a filmului "Medalia de onoare", in regia lui Calin Peter Netzer a avut loc la 12 noiembrie 2010. Lungmetrajul reprezinta debutul in actorie al fostului presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, care apare intr-o scena de cateva secunde, alaturi de Victor Rebengiuc. Filmul "Medalia de onoare” este o comedie neagra despre Ion (Victor Rebengiuc), un pensionar din Romania anilor ’90, care primeste o distinctie pentru faptele sale de vitejie din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Personajul principal primeste accidental, intr-o zi, o medalie de onoare pentru faptele sale eroice din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, vremuri pe care batranul abia si le mai aminteste. Odata primita, medalia il face pe Ion sa isi reexamineze intreaga viata – se gandeste acum ca poate nu a fost un invins.
Poate ca viata sa inseamna de fapt, mai mult. Pentru doar cateva momente, medalia il face sa se simta apreciat de cei din jurul lui. Din pacate, pentru doar cateva momente, Ion este un om implinit.
Activitate publicistica
Ion Iliescu este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute in reviste de specialitate, multe dintre acestea cunoscand dezvoltari succesive in cartile pe care le-a publicat.
Este membru al Academiei Oamenilor de Stiinta si Doctor Honoris Causa al catorva universitati din tara si strainatate.
A publicat:
“Integrare si globalizare, viziunea romaneasca” (2002)
“Revolutia Romana” (2001)
„Renasterea sperantei” (2001)
“Incotro - societatea romaneasca?" (1999)
"Viata politica, intre violenta si dialog" (1998)
“Dialoguri romano-americane” , (1996).
“Momente de istorie” (1995)
“Revolutia traita” (1995)
„Romania in Europa si in lume” (1994)
“Revolutie si reforma” (1993)
“Probleme globale. Creativitate”(1992)
Expresii celebre folosite
"Ceausescu a intinat nobilele idealuri ale socialismului" - 22 decembrie 1989, pe postul national de televiziune.
In iunie 1990 i-a numit "golani" pe demonstrantii din Piata Universitatii, ceea ce i-a facut pe manifestanti sa poarte in piept insigne cu inscriptia "Golan".
"Mai animalule!", apelativ adresat unui ziarist.
"Sfanta proprietate privata este un moft", intr-un discurs la Focsani in 24 ianuarie 2001. In 2004 l-a facut pe Mircea Geoana „prostanac”.
Inedit
In perioada anilor ’80 a fost presedintele federatiei romane de caiac-canoe care a obtinut foarte bune performante nationale si internationale.
