Fata nevazuta a tovarasului Iliescu

Faptul ca Ion Iliescu a fost unul dintre cei care au pus umarul la construirea regimului totalitar comunist din Romania, cel adus pe tancuri sovietice si propasit sub ragetele maniei de clasa ale unor Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Andrei Visinski, Mihail Roller, Leonte Rautu, Silviu Brucan, Walter Roman si a cator altii ca ei, e dincolo de indoiala.

Ca a fost unul dintre potentatii sistemului comunist, cu putere de decizie in Comitetul Central, pe vremea cand martirii anticomunisti mureau prin lagarele de la Aiud, Sighet, Pitesti si peste tot in Romania "eliberata", este de asemenea dincolo de orice dubiu.

Ca a ramas pana in zilele noastre un socialist convins si ca a fost varful de lance a ceea ce numim astazi, indeobste, neocomunism, doar protejatii si urmasii sai doctrinari de genul Nastase si Ponta se mai pot indoi.

Exista insa un aspect al personalitatii domnului Iliescu, usor de identificat in special dupa 1989, care poate este mai putin evident. Acest aspect este in masura sa explice pana la un punct faptul ca acesta a ramas la varful deciziei politice timp de 15 ani, daca nu cumva 25.

Aceasta latura mai putin vizibila a rolului politic al lui Ion Iliescu este aceea ca a fost in egala masura, pe langa un socialist dedicat, un exponent la fel de zelos al intereselor globalismului, in mod similar cu rolul jucat de Gorbaciov pentru Uniunea Sovietica.

Romania nu a facut in '89 decat sa inlocuiasca un Brejnev cu un Gorbaciov. Prabusirea Imperiului Raului, cum obisnuia sa numeasca Reagan Uniunea Sovietica, nu a insemnat nici pe departe dizolvarea notiunii sferelor de influenta, asa cum nu a insemnat nici sfarsitul Razboiului Rece.

Exista acolo, in politica mare la scara globala, o fiara a carei hrana (si profit) o reprezinta conflictul si a carei foame (si insatietate) se numeste nevoia de control.

Ofensiva neo-conservatorismului american de dupa incheierea oficiala a Razboiului Rece a pastrat linia interventionismului militar pe linia fixatiilor anterioare de politica externa, de cautare a hegemoniei geo-politice si economice, iar pentru binele comun al demersului colectiv si-a gasit in Est un nou oponent pe masura, imperialismul rusesc de sorginte FSB, renascut ca reactie fireasca la afinitatile globaliste ale scolii KGB, din ale carei invataminte s-a infruptat si Iliescu, un "dizident" in ochii comunistului suveranist pe nume Ceausescu.

Cum sa mai fie o mirare aparitia "salutara" la TVR a tovarasului Iliescu, cand vezi pe filmare porumbelul scapat din gura generalului Militaru, agent GRU izolat pe vremea vechiului regim, dupa ce a fost demascat de Trosca, cel macelarit la Revolutie in fata MApN din ordinul aceluiasi general: "Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni."

La asemenea revelatii despre spontaneitatea revolutiilor simultane din estul Europei si cu astfel de polite platite la vedere, la anvergura dramatica a intereselor trans-nationale, contopirea gingasa de idei dintre Iliescu, Brucan, Soros si ceilalti din GDS, la infiintarea sa, poate trece ca o pufosenie stilistica. Unul care ne mai livreaza si azi ponderile in gramatica "formatorilor de opinie", nu-i asa?

In partea aceasta de lume, cea a tarilor din fostul bloc comunist, clicile neocomuniste deghizate in democratii populiste au fost agentul ideal al perpetuarii unei forme de razboi rece destinata jocurilor de culise cu un singur scop: nivelarea sistemelor politico-economice, in pregatirea terenului pentru noile imperii ce vor veni.

Aparenta raceala cu care Iliescu vorbea despre Vestul corupt si despre idealurile socialismului, in anii '90, cu aceeasi nonsalanta cu care o facea si in anii '60, nu a reprezentat decat o continuare fireasca a acestei nevoi de conflict tribal, mediul perfect care sa ascunda o realitate mai profunda, aceea a regandirii sferelor de influenta intre Est si Vest, la umbra conflictului real, dar de mai mica relevanta, cel dintre capitalism si comunism.

Or, pentru un astfel de scop, Iliescu a fost la fel de important in Romania, pentru continuarea ideilor falimentare ale socialismului, cat a fost si pentru propagarea ideilor globaliste.

Pentru ca globalizarea, in momentul de fata, nu reprezinta decat deghizarea de sorginte socialista a imbinarii malefice dintre oligarhie si etatism. O combinatie cu nimic diferita de definitia clasica a totalitarismului. Cu putin fard democratic, ceva praf de pluripartitism si alegeri "libere" (daca ai de unde alege, bine, daca nu, ghinion!), oamenii vor putea fi la fel de usor controlati, precum s-a intamplat si in imperiul raului al lui Stalin si de regula se repeta in orice imperiu care incepe sa devina amorezat de propria imagine de cavaler pe cal alb al cauzei umanismului, unde de regula individul este ultimul care conteaza in fapt.

In aceasta citire, recenta inculpare a lui Ion Iliescu pentru rolul mizerabil jucat in decursul mineriadelor, rol dincolo de orice tagada, daca stam sa revedem discursul sau in fata minerilor, vine suficient de tarziu pentru a nu mai crea efecte semnificative asupra comunitatii de interese create sub pulpana protectoare a sefului fesenist.

Pe taramul simbolisticii, insa, o eventuala condamnare a parintelui spiritual al politichiei romanesti de azi pastreaza inca valente adanci. Unele care probabil nu vor produce niciun fel de urmari palpabile in anii imediat urmatori, dar care calculate la scara istoriei vor spala putin din rusinea nationala pe care au reprezentat-o mineriadele.

Si mai mult, mai semnificativ, inculparea lui Iliescu deschide o supapa aflata sub supra-presiune, incercand, macar de ochii lumii, sa recupereze putin din esenta a ceea ce ar fi trebuit sa reprezinte Revolutia din 1989: o revolta impotriva totalitarismului, cu orice fel de piele de lup sub care ni s-ar putea infatisa azi ori in viitor.

Poate va veni vreodata si momentul in care Romania va avea un proces real al Comunismului, unul care sa includa evenimentele istorice fara decupaje iscusite de timp si implicatii, mai axat pe calitativ decat pe cantitativ.

Pana una-alta, este aproape ridicol ca aceasta debarcare de pe caii mari ai statutului politic sa vina, chipurile, prin gura unuia ca Dragnea, un alt inculpat si el, ales in competitie cu el insusi la un congres fantoma al mostenitorului cel mai carnos al FSN-ului.

O data in plus, senzatia ca prim-planul politicii e populat doar de marionete ghidate de papusari din umbra, care decid cine si cand merita o gura de aer, o functie, o debarcare sau o promovare, capata consistenta si intareste argumentele celor care vad in politica vizibila doar o scena ce da reprezentatii ieftine pentru deliciul unui public uneori neavizat.

Oricat se vor bucura unii sau se vor intrista altii, inculparea globalistului socialist Iliescu vine ca o mutare fireasca in functionarea rotitelor sistemului. Raul facut Romaniei de maurul ce trebuie sa moara acum este deja ireparabil, desi simbolistica momentului este mai mult decat necesara principial.

Mineriadele au coincis intr-un fel, ca reprezentare, cu reducerea la tacere pentru ani de zile a spiritului cetatii, echivalent al epurarilor staliniste, linistea asurzitoare ce a urmat fiind folosita pentru a pune in loc o falsa societate civila si pentru construirea unui nou imperiu al raului, mimetic primului, doar mascat in moduri diferite - hatri cum suntem ii spunem capitalism de cumetrie.

In fapt, este un sistem oligarhic etatist de cea mai pura extractie socialista, care nu are nimic in comun cu ideea de libertate, pe care unii il mai numesc (cu emfaza) si democratie liberala.

Poate azi e momentul cand aceasta constructie perimata simte nevoia de a se reinventa si pe malul Dambovitei, pentru un plus de credibilitate. In rest, nimic nou sub soare...

Nu ne ramane decat sa tinem ochii deschisi la jocul cel mare si la viitorul Romaniei in afluxul tot mai agresiv de interese ale "jucatorilor" planetari.

Intr-o Europa care tremura din toate incheieturile la gandul nevoii de a alege intre doua scoli de globalizare, cel mai probabil urmand sa o aleaga pe a treia (jocul la ambele capete), ar trebui poate sa ne punem mai des intrebari legate de cauzele profunde ale evenimentelor publice.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...