Consensul lui Iliescu si pactul lui Basescu (Opinii)

Batalia asta pe viata si pe moarte intre doua factiuni ale elitei politice romanesti nu e noua, ci a debutat in primele zile ale revolutiei: urmasii liderilor comunisti, autodeclarati anticomunisti si disidenti, au reusit sa insele vigilenta populara si sa preia puterea, iar un alt grup, la inceput neinsemnat, compus din seniorul Corneliu Coposu, Doina Cornea, Radu Campeanu, Ioan Ratiu, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu, regele Mihai... au incercat sa reziste in batalia pentru adevar, democratie si libertati cetatenesti.

Dupa multele mineriade si mitinguri aproape permanentizate, presedintele CFSN, Ion Iliescu, a facut apel la consensul national spre a depasi situatia politica "incrancenata" si a se putea trece la o guvernare cat de cat coerenta. Ideea in sine, desi utopica, nu era rea: dupa ce activistii de rangul al II-lea acaparasera toate fraiele puterii, o putere discretionara, mult mai inspaimantatoare de cat cea dinainte de 1989, aveau nevoie de legitimare din partea maselor si a Opozitiei.

Jihadul si solutia finala

Intrebarea este daca statu-quo-ul celor doua factiuni s-a schimbat de atunci sau nu, iar raspunsul este ca destule asperitati s-au tocit, dar Jihadul politic initial continua, capatand forme, strategii si logistici noi, dintre cele mai perverse. De demonstrat.

Caracteristicile respectivelor factiuni: cea mai puternica partida nu e stanga ori dreapta, ci una implicita, constituita si sprijinita de "sistem".

Ea provine din "revolutionarii" care au reusit in zilele lui decembrie 1989 sa smulga puterea de la fostii lideri, primari, directori, sefi si sefuleti de institutii, din administratie, deconcentrate, inclusiv ministri, toti constituindu-se apoi in partid, FSN, spre a fi legitimati la alegerile din Duminica Orbului.

Ulterior, din sanul FSN s-au "desprins" diversi insi care au penetrat PNL si PNTCD sau au format alte partide. Asa se face ca fostul FSN ramane mereu la "butoane", dupa principiul "vin ai nostri, pleaca ai nostri".

Fatalitate

Factiunea are membri usor de recunoscut: prin privatizare si-au trecut in cont sau in proprietate mare parte din avutia nationala, prin mijloace numai de ei stiute controleaza Justitia, institutiile statului, serviciile secrete, mass-media, avand mereu in mana cvasitotalitatea fraielor Puterii, iar ceilalti, ca regele Mihai, fostul presedinte Emil Constantinescu, Ticu Dumitrescu, Ion Diaconescu, Doina Cornea... au fost mereu "invinsi de sistem".

Starea asta de fapt se caracterizeaza prin fanatism: fiecare parte vrea cu orice pret desfiintarea celeilalte, iar modelul confruntarii dupa castigarea puterii de catre CDR in 1996 ramane valabil pana in zilele noastre: li s-a lasat alesilor iluzia Puterii, dar fraiele si decizia propriu-zisa erau la altii.

Anticomunismul de fatada

Fundamentalistii politici, desi vin sa ceara votul intotdeauna in numele libertatii si al democratiei, evident cu anticomunismul de fatada, nu sunt in stare sa cada de acord asupra unor idealuri, principii si valori comune, nationale, politice sau economice, de aceea nu suporta ideea de a imparti puterea cu nimeni.

E si motivul pentru care, la 23 ani de la Revolutie, clasa diriguitorilor nu a fost capabila sa cada de acord asupra unui program de dezvoltare economica durabila ori a unui proiect de tara, situatiile cand Romania este atacata deliberat de propriii cetateni in afara granitelor nefiind nicidecum singulare.

Or majoritatea parlamentara care a reusit sa disloce guvernul Mihai-Razvan Ungureanu in 2012, ar fi vrut si dislocarea celorlalte parti ale "sistemului". Necazul era ca varful sistemului dispunea de parghii foarte puternice de contracarare a intentiilor USL.

Astfel ca presa vorbeste de o Justitie si un CSM ai caror judecatori si procurori sunt numiti de presedinte, serviciile secrete, CCR, ANI, CSAT se afla sub aceleasi influenta si comanda, ca si cea mai mare parte a mediilor, singura solutie fiind suspendarea. N-a mers. Dar speranta moare ultima.

Consensul sau pactul

Insa, castigand alegerile locale si parlamentare cu scoruri imposibil de matrasit, presedintele si-a vazut amenintate imunitatea, prerogativele si privilegiile, de aceea si-a amintit stratagema iliesciana a consensului politic, dar, in timp ce Ion Iliescu a lucrat la vedere, in deplina(?) transparenta, pactul de coabitare, sau de stabilitate al dlui Basescu a fost semnat pe furis, noaptea, in deplin secret si, ceea ce supara, cam pe genunchi si in necunostinta de cauza.

Iata cum consensul si pactul au salvat doi politicieni aflati in situatii-limita.

Dragoș Pîslaru, co-președinte REPER, despre schimbarea lui Cîrstoiu cu Firea și Burduja: "Mafia patronată de comasaţi şi-a arătat faţa"

Copreşedintele partidului REPER, Dragoş Pîslaru, a declarat că, prin retragerea candidaturii medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei de către coaliţie, „mafia patronată de...

Ciucă: Sebastian Burduja va convinge "un segment de electoral nehotărât" în cursa pentru Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, marţi, 23 aprilie, că Sebastian Burduja, candidatul liberal pentru Primăria Capitalei, este opţiunea care dă speranţe celor care nu s-au...