Mortii Revolutiei, la judecata in Romania din 2025. O fi drept?

Justitia romana sufera de un decalaj urias in actiunile pe care le intreprinde. Poate de aici si furia cu care, atunci cand se porneste, ajunge sa intervina in cauzele pe care le-a amanat ani si decenii la rand.

Daca am vorbi si judeca din numele unei meta-justitii, atunci astfel de heirupisme ar trebui calificate din start ca injuste, profund nedrepte si impotriva celor mai importante principii de drept.

Se vor gasi mereu infocati care sa justifice acest delay urias dintre fapta si judecata, invocand un alt principiu fundamental din drept potrivit caruia "mai bine mai tarziu decat niciodata". E si asta un punct de vedere.

Doar ca astfel de explicatii ar avea valoare in cazuri exceptionale, cand contextul istoric ar explica in buna masura astfel de intarzieri si, mai ales, cand ele nu ar fi regula, ci exceptia.

Daca privim la marile dosare ale justitiei romane - de la tortionarii adusi din drumul spre cimitir pana la Revolutie, Mineriade, coruptie, retrocedari si orice doriti sa puneti - toate au pornit, daca s-a intamplat, la ani lumina de la petrecerea faptelor. Ce inseamna asta?

Singura concluzie pe care o putem trage este ca Justitia - o putere separata - s-a temut, i-a fost frica si nu a indraznit sa se atinga de puternicii zilei. A intervenit mereu cand cei in cauza au cazut, nu au mai avut puterea politica si a fost convenabil sa traga la raspundere cand presupusii vinovati au devenit slabi.

In aceasta realitate e usor de presupus ca si cand s-a trezit e foarte posibil sa o fi facut in urma unor alte presiuni politice, facute de asta data de alti puternici ai zilei, de cele mai multe ori tot in scop politic. O fi asta independenta? O fi asta just? Intrebari la care chiar nu vor putea sa raspunda decat istoricii si carturarii peste ani si ani.

Opinia mea este ca Justitia si dreptatea au si mai mare valoare, inclusiv in rolul de preventie - un concept atat de destept etalat astazi de adoratorii neconditionat ai noii justitii - doar daca cei care le fac au curajul sa se ia de puternicii zilei, atunci cand exista probe si suspiciuni "rezonabile" ca ar avea motive sa o faca.

Dar e doar parerea mea. E foarte posibil sa ma insel, desi prin democratiile mai vechi se pare ca acesta ar fi trendul pe care il urmeaza Justitia. Doar la noi se trezesc unii de prin presa sa anunte moartea oricarei forme de justitie, daca Curtea Constitutionala gaseste de cuviinta sa apere si drepturile omului si sa clarifice un paragraf ce vizeaza interceptarile telefonice facute de... nici legea nu mai intelege de cine, cum.

Dar sa nu deviem prea mult de la Revolutia din decembrie 1989. Adica de acum 26 de ani. Acum sa facem acest exercitiu de imaginatie. Sa presupunem ca Parchetul General va redeschide dosarul "Revolutiei", dupa ce tocmai l-a clasat, asa cum procurorul general interimar (o fi in campanie?) a anuntat ca ar putea sa o faca, in urma unor condamnari in serie venite de la CEDO.

Las deoparte ca, daca nu s-a facut dreptate la inceputul anilor '90, cand existau mult mai multi martori in viata si dovezi, astazi e si mai greu de facut, cand unii au murit si multe probe au fost distruse sau au disparut. Nu ne incurcam nici in asta. Sa ne imaginam mai departe cum va evolua procesul.

Vor trece ani. E suficient sa privim la dosarele tortionarilor descoperiti dupa 25 de ani de la caderea comunismului, ca sa facem o aproximare. Procesul se va intinde pe cel putin cativa ani, din momentul in care dosarul va fi trimis in instanta. Cel mai devreme vom avea o sentinta definitiva undeva intre 2020 si 2025. Aud deja corul marilor justitiari - mai bine mai tarziu decat niciodata.

Dar sa inversam principiul. De ce nu mai bine mai devreme decat peste veacuri, cand nu vom avea sa condamnam decat urmasii faptuitorilor din prezent? Stim cu totii, e mai comod sa faci dreptate cand nu risti nimic, iar victima e sigura.

Dar putina ajustare in decalajul dintre fapta si judecata cred ca ar face mai mult bine nu doar justitiei in sine, dar si sustinatorilor ei care acum sunt fortati sa se dezica de fanatismul cu care mai ieri luau apararea celor pe care astazi ii calca in picioare.

Ne-am castiga astfel toti demnitatea pe care o pierdem cand nu avem curajul sa criticam si sa intrebam puternicii zilei de ce pasesc exact pe urmele celor dinaintea lor.

PS: Dincolo de cinismul cu care s-a exprimat pe acest subiect, Ion Iliescu are dreptate pe fond. Poate ca e timpul sa lasam istoricii sa faca lumina acolo unde Justitia pur si simplu nu a fost capabila sa o faca timp de un sfert de veac. Nu stiu daca ar fi drept, dar ar fi poate mai intelept. Altfel, sunt convins ca si Iohannis va fi judecat pentru povestea cu casele (una pierduta definitiv in justitie) prin Romania lui 2030.

Vot interzis la locale pentru unii alegători cu domiciliul în străinătate. Decizia aparține Biroului Electoral Central

Alegătorii cu domiciliul în străinătate, care şi-au stabilit reşedinţa în ţară, începând cu data de 11 aprilie 2024, nu vor putea vota la alegerile pentru autorităţile administraţiei...

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...