Nu vrem partide (Opinii)

Poate ca multi dintre dumneavoastra isi vor fi amintind de unul dintre strigatele de lupta ale proaspatului FSN, iesit din spumele impure ale Revolutiei din Decembrie 1989. El spunea cam asa: "Nu vrem partide!" si traducea o aspiratie nici macar prea secreta a celor care au confiscat miscarea populara a acelor momente si care se straduiau sa implanteze cumva si in tara noastra idealul socialismului cu fata umana, de extractie sovietica si gorbaciovista.

Indirect si insidios, sloganul era indreptat contra celor ce se straduiau sa faca sa renasca partidele istorice ale perioadei interbelice: PNT, PNL si PSD (cel adevarat) si, pe aceasta cale, sa determine revenirea la democratie si sistemul pluripartinic. Adica un lucru pe care artizanii FSN, in frunte cu fostul tovaras, actualul domn si presedinte de onoare al unui important partid, Ion Iliescu, alaturi de cei din spatele sau, nu-l doreau nici in ruptul capului.

Si totusi istoria n-a mai putut fi oprita, partidele au aparut, chiar mai multe decat trebuia, si Romania a apucat-o taras-grapis pe calea democratiei, parlamentarismului si a pluripartidismului. Dar, cum spunea un hatru, bun de glume, romanii au intinat nu numai idealurile sublime ale socialismului (in formularea aceluiasi tovaras de mai sus), ci si pe cele ale democratiei pluripartite.

A fost la inceput (incurajata discret) o adevarata cacofonie de partide si partidulete, partide in oglinda, partide de apartament, construite la deruta electoratului si avand ca principala misiune sa sublinieze maretia si unicitatea celui care va fi FSN si urmasele sale in timp pana la PSD-ul zilelor noastre. A fost si partidul care a beneficiat la primele alegeri de procente fabuloase, nemaiintalnite in vreun sistem politic democratic. Salvatori, de!

S-a revenit apoi la un climat ceva mai normal, dar in destul de scurta vreme au urmat si deceptiile acelora care au crezut ca o schimbare esentiala in bine este posibila.

PNL a pactizat cu inamicul secular, PSD a dat cinstea pe rusine, vanzandu-si, sub conducerea lui Atanasiu, numele si istoria tocmai uzurpatorilor sai, CDR, care a reprezentat speranta cea mai promitatoare a schimbarii, a fost la randul sau o deziluzie.

Rand pe rand, guvern de guvern, presedinte de presedinte au insemnat tot atatea dezamagiri pentru cei care au indraznit sa aiba o viziune mai pozitiva asupra a ceea ce romanilor li se poate intampla. Istoria guvernarilor succesive de dupa 1989 a fost una a iluziilor sfaramate. O chestiune care nu poate fi pusa doar partial pe seama unei naivitati innascute a neamului mioritic.

Si iata ca pe usa din dos vechea lozinca revine. Partidele au tentatia de a se ascunde in culise. Sau in faldurile vestmintelor candidatilor aruncati in scena. La recentele alegeri, liderii nationali ai unui anumit partid au adoptat tactica de a nu se afisa in sprijinul candidatului lor, facand ca accentul sa cada asupra persoanei si nu a partidului. Si candidatul lor a castigat. Iar cel al adversarilor, care au procedat altminteri, a pierdut.

Tot mai mult, ca solutie de salvare, se doreste ca viitoarele alegeri sa stea sub semnul uninominalului, partidele, in general fiind (cam) compromise. Din acelasi motiv se doreste ca generalele sa se comaseze cu localele. Pentru ca badea cutare sa nu stie prea exact cu cine voteaza si pentru ca simpatiile sau interesele legate de candidatii puterii locale sa se reverse asupra partidelor pe care acestia ii reprezinta. Si ca toti sa puna osul, nu numai pentru interesele lor imediate.

E bine, e rau? Este partial bine, deoarece implicarea politica trebuie sa se acorde cu o responsabilitate personala. Pentru ca nu este de dorit ca unii (multi) candidati sa-si "drapeze nula" in spatele unei firme de partid, asa cum foarte adesea s-a intamplat. A fi politician ar trebui fie rezultat al unui proces de selectie riguros, in care sa prevaleze competentele umane si profesionale ale celor in cauza. Ar trebui sa se incheie perioada lipitorilor de afise si ale sponsorilor "generosi".

Pe de alta parte, estomparea rolului partidelor poate sa duca in ultima instanta la subminarea sistemului democratic insusi. La riscul ca democratia sa fie substituita de structuri oligarhice care doar mimeaza mecanismul democratic. Fara partide nu se poate. Dar, totusi, ce fel de partide? Din aceasta dilema nu putem iesi!

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...