Captivi in paradigma Basescu

Straniu acest an electoral in care cel mai putin interesant pare a fi rezultatul alegerilor. El nu pare a preocupa pe nimeni, politicieni, analisti si chiar alegatori. In schimb prolifereaza scenariile. Inflatie.

Am ajuns atat de departe incat vedeam mai ieri prin presa nu numai ca viitoarea majoritate ar fi deja stabilita si batuta in cuie, dar si portofoliile ar fi deja impartite si chiar ocupate.

Totul conform vointei suverane a presedintelui, vointa care ar urma sa fie impusa oricum, prin institutiile de forta. Adica paradigma Basescu.

Realitatea nu a confirmat insa pana acum prea mult dintre dintre aceste scenarii. Partidul presedintelui iata ca nu e la putere nici macar la aproape doi ani dupa prezidentiale si pare a se indeparta tot mai mult de ea dupa ce a pierdut alegerile locale.

Nici de Victor Ponta n-ar fi scapat probabil nici macar pana in ziua de astazi fara tragedia Colectiv, o autentica fatalitate devenita moment de inflexiune politica pe care insa vedem acum ca dl Iohahnis l-a ratat, de fapt, pentru ca niciuna dintre reformele care ar fi trebuit sa vina pe fondul de mare sensibilitate si efervescenta nu s-a produs.

Solutia guvernului tehnocrat, prizonier al politicului, dupa cum vedem acum mai bine ca niciodata, nu a fost decat un balon de oxigen, un ragaz pentru ca aceleasi partide sa-si regaseasca suflul. Si daca vreti, ca un simbol al esecului, cel pe care dl Iohannis il instala personal in minister in seara de dupa depunerea juramantului, dl Petre Toba, a pleacat din acel minister ca urmarit penal pentru favorizarea infractorului.

De fapt, daca tragem linie, presedintelui i-a iesit cu adevarat o singura miscare - schimbarea sefului SRI. In rest, fie esecuri, fie eschive.

Ca sa fii in paradigma Basescu, aceea din care rezulta toate scenariile momentului, ai nevoie, sine qua non, de un Basescu, adica de un presedinte jucator, implicat, cu apetenta pentru politic si pentru insasi sefia statului ca exercitiu real, nu doar ca vitrina.

Iar dl Iohannis nu e Traian Basescu, nu e presedinte jucator. Deci paradigma izvoratoare de scenarii nu mai e aceeasi.

Este din anumite puncte de vedere bine, din anumite puncte de vedere rau. Este bine pentru au disparut excesele lui Traian Basescu, e bine ca a disparut frana de mana a anticoruptiei. Nu am nicio rezerva din acest punct de vedere.

Dar e rau din alte puncte de vedere, pentru ca am sarit in extrema cealalta, aceea a unui presedinte absent si la un soi de vacanta permanenta a functiei prezidentiale.

Sentimentul pe care il am, uitandu-ma in jur, la functionarea institutiilor si mai ales la ansamblul lor, ca Romania este ca un corp ale carui organe functioneaza fiecare fara nicio legatura cu celelate. Un picior se duce singur spre stanga, celalal spre dreapta, o mana se ridica, alta strange spasmodic din degete, un ochi spre stanga, unul spre dreapta.

De ce? Pentru ca e o problema a sistemului nervos central care ar trebui sa le coordoneze, care asambleaza din organe un corp functional.

Eu nu vad sub nicio forma cine stie ce planuri si strategii amanuntite, nu vad un exces de control care sa impuna vointa presedintelui, ci dimpotriva, vad o periculoasa lipsa de control, inteles nu ca dictatura, ci ca responsabilitate si viziune.

Si, mai remarc la presedintele Iohannis semnele unui deja ingrijorator diletantism. Sau mai precis, nu vad sub nicio forma semnele competentei, nici macar din punct de vedere politic.

Dl Iohannis nu numai ca nu pare sa fi facut in doi ani pasul de la molcoma politica si administratie locala, dar nici macar nu imi da impresia ca ar fi interesat, doritor sa faca acest pas.

Visurile politice ale domniei sale, precum acela al guvernul de uniune nationala, de care prea multi mi-au spus pentru a nu crede ca exista, arata o viziune destul de simplista, ca sa nu spun primitiva: Klaus intregitorul politicii coborat in anul centenarului unirii direct de prin fresce.

L-am avut pe colegul lui Mihai Viteazul, acum il avem pe colegul lui Ferdianad.

Una peste alta e ca si cum am fi trecut direct de la Ecuator la Polul Sud. E greu sa te obisnuiesti, e greu ca dimineata inainte de a iesi in ger sa nu intinzi mana mai intai spre pantalonii scurti. E greu sa-ti redimensionezi asteptarile, reflexele, cheile de interpretare.

Dar pana la urma tot vom descoperi ca afara pietrele crapa, nu se topesc.

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...