Avem presedinte!

Alegerile din 11 decembrie au adus, pe langa schimbarile politice din zona guvernamentala si parlamentara, o modificare esentiala si la Cotroceni. Dupa doi ani, Klaus Iohannis pare sa fi devenit cu adevarat presedinte.

Adica cel mai inalt demnitar al statului roman, care, de la inaltimea legitimitatii fara echivalent pe care i-au dau 6 milioane de voturi direct exprimate, nu doar urmareste cu mai multa sau mai putina ingrijorare evolutiile, ci intervine, este activ, fixeaza standarde. Nu este doar un spectator, ci un actor, un jucator al scenei politice.

Primul semn a fost refuzul de a executa, eventual cu bataie de calcaie, decizia pe persoana fizica a lui Liviu Dragnea in chestiunea propunerii dnei Shhaideh pentru functia de premier, in pofida amenintarilor mai mult sau mai putin voalate cu suspendarea. Dl Iohhnais a aratat ca nu este intimidat de zidul ridicat in fata domniei sale.

Al doilea moment major a fost discursul de la ceremonia depunerii juramantului de catre Guvernul Grindeanu, ocazie cu care Klaus Iohannis si-a definit extrem de clar pozitia pentru urmatoarea perioada: opozitie severa.

Practic, presedintele a anuntat ca va monitoriza atent, ca un profesor, executarea programului de guvernare, asa cum a fost anuntat si efectele acestuia, dar si felul in care actuala putere va respecta standardele euro-atlantice.

Si o va face pe un ton surprinzator in raport cu prestatia domniei sale de pana acum, acid si letal ironic daca e nevoie.

Iar al treilea moment cheie a fost reactia ferma si intransigenta la atacarea de catre Avocatul Poporului a Legii 90, care impiedica un condamnat sa fie membru al Guvernului.

Am auzit reprosuri cum ca in acest fel presedintele ar face presiuni asupra CCR. Adica dl Dragnea, care a declarat repetat ca legea e neconstitutionala, nu facea presiuni, dar presedintele care sanctioneaza faptul ca o institutie a statului roman, Avocatul Poporului, a actionat in interesul exclusiv al unui singur om, face presiuni?

Si, nu in ultimul rand, un moment foarte important in rebranduirea presedintelui a fost la sedinta CSM, unde dl Iohannis a facut o pledoarie ferma si foarte convingatoare pentru statul de drept, impotriva amnistiei si gratierii, impotriva ideii ca votul poate fi inalbitor de cazier judiciar.

"O lege a amnistiei si gratierii, care ar spala pacatele nu numai ale unor hoti care pot fi periculosi pentru persoane, poate si pentru societate, dar ar albi dosarele politicienilor, ar fi o catastrofa pentru democratia romaneasca, domnule ministru! Daca ar exista o astfel de initiativa, eu m-as opune cu toata greutatea si puterea functiei prezidentiale!", este o fraza cheie care nu ma indoiesc ca a dat un frison in zona actualei Puteri.

Am auzit tot felul de comentarii, cum ca nu era locul pentru asemenea declaratii. Serios? Dar unde ar fi locul potrivit pentru ca presedintele sa spuna ca magistratii nu trebuie sa se lase intimidati de politicieni cu probleme penale, care cred ca votul le da dreptul sa incalece statul de drept?

Aud tot felul de suspinari dupa primul discurs al presedintelui in plenul CSM, de la inceputul lui 2015, cand dl Iohannis parea a purta mai mult de grija infractorilor decat statului de drept.

E firesc ca trusturi de presa cu patroni in puscarie sau in pragul ei sa aiba asemenea nostalgii. Numai ca prin strategia construita atunci de anumiti consilieri mai putin atasati integritatii, ca sa fiu eleganta, presedintele a reusit sa isi injumatateasca procentele in doi ani.

Am mai auzit si ca discursul proJustitie ar fi perimat. Nu cred ca e asa.

Cred doar ca, in mod firesc, oamenii nu mai accepta limitarea la el, si considera, pe buna dreptate, ca pe fundamentul anticoruptiei facuta de magistrati politicienii trebuie sa ridice suprastructura unei viziuni economice.

PNL nu a pierdut alegerile pentru ca a sustinut integritatea, ci pentru ca asta a fost tot ce a oferit, pentru ca s-a atarnat de o unica tema care nu apartine politicului, ci Justitiei.

Pare ca, in fata dezastrului de la alegeri al PNL, dl Iohannis a fost nevoit la aceasta trezire. Intr-un fel, si am mai spus-o, a fi in Opozitie poate fi cea mai buna postura de a aborda alegerile prezidentiale.

Daca ar fi avut un guvern prietenos, "al lui", presedintele l-ar fi decontat cu toate inevitabilele erori si esecuri.

Dar opozitia e buna daca stii sa o faci, iar presedintele pare constient de acest lucru. Practic, in acest moment, dl Iohannis apare ca principalul opozant, foarte activ si foarte exigent al actualei Puteri.

Si este nevoie de asta, cu atat mai mult cu cat forta majoritatii e foarte mare, iar opozitia parlamentara pare deocamdata mai degraba preocupata de problemele interne.

Daca dl Iohannis va pastra cadenta, este foarte probabil sa asistam la batalii dure care sa coaguleze si sa remobilizeze in jurul domniei sale o majoritate tacuta si intrata in pasivitate din lipsa de oferta.

Eu nu pun la indoiala victoria PSD, procentele se calculeaza intotdeauna din cei prezenti la vot, dar daca largim poza, vedem ca raportat la ansamblul electoratului, 18%, cat are PSD, nu este chiar atat de linistitor.

Teoretic, sigur ca majoritatea poate trece peste presedinte care are la fiecare lege doar doua cartuse de tras: atacul la CCR si nepromulgarea. Dupa care este nevoit sa accepte orice aberatie.

Dar, practic, avand la Cotroceni un opozant sever si vocal, care poate ridica un val de furie daca lucrurile vor merge prea departe, ar putea face PSD mai prudent in miscari antiJustitie.

Iar daca efectele adverse ale populismului pe care PSD il revarsa asupra poporului inca de la inceputul guvernarii vor fi mereu si mereu puse pe tapet de la inaltimea tribunei prezidentiale, s-ar putea ca parcursul triumfalist al actualei Puteri sa fie ceva mai impiedicat.

Si e foarte important faptul ca dl Iohannis redefineste si notiunea de jucator, aceea prin care noi intelegeam doar stridentele si poalele in cap ale lui Traian Basescu. Iata ca se poate si altfel, cu stil.

Asadar, in acest moment, Romania are presedinte, ceea ce s-ar putea dovedi marele, si singurul poate, castig al alegerilor din 11 decembrie.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...