Ce ne spune, de fapt, Klaus Iohannis? (Opinii)

E prea devreme cred pentru a evalua prestatia prezidentiala a lui Klaus Iohannis. Probabil ca mai are nevoie de timp pentru a intra total in rol, pentru a face saltul calitativ imens de la Primaria Sibiului la presedintia tarii.

Ceea ce mi se pare insa evident, inclusiv dupa conferinta de presa de bilant al celor 100 de zile, este ca dl Iohannis ofera imaginea unui presedinte in fidela litera a Constitutiei si a realelor sale parghii de putere.

Da, putem discuta daca are o comunicare suficienta cantitativ si calitativ, daca zambeste potrivit sau nu, daca are sau nu tonul potrivit, daca vadeste sau nu expertiza potrivita functiei. Deci despre masura in care si-a intrat, cum spuneam, in conturul de imagine.

Dar sub aspectul actiunii, nu cred ca dl Iohannis, respectand strict litera Constitutiei, putea face mai mult. Singura mea obiectie reala in privinta exercitarii prerogativelor constitutionale ale domniei sale tine de nesuspendarea imediata a lui Darius Valcov, dupa punerea sub urmarire penala a acestuia.

Vrem un nou guvern? Sa puna Opozitia mana sa-l faca. Are dreptate Klaus Iohannis cand spune ca nu va lua rolul Opozitiei. Asa scrie in Constitutie.

Nu ne place ministrul Finantelor? Constitutional, presedintele nu avea motive sa-l refuze pe dl Teodorovici pentru exercitiul unui vot politic. Ar fi fortat sanctionarea unei decizii politice.

Cei care vor sa-l vada pe Ponta inca o suta de ani la Palatul Victoria jubileaza. Adversarii lui Victor Ponta sunt dezamagiti. Eu cred ca e timpul sa intelegem ca dl Iohannis livreaza exact, dar exact ce a promis, adica un presedinte in limita Constitutiei si pastrandu-se in aceasta limita nici nu cred ca poate avea un merit mai mare decat sa puna in lumina aberatia constitutionala in care traim.

Aceea in care un presedinte ales cu un vot masiv, direct si universal, daca se mentine in limitele legii, este mai degraba decorativ si nu are absolut nicio sansa sa raspunda exact celor mai importante asteptari pentru care a fost ales. Cel de care depind aceste asteptari este, de fapt, premierul pe care presedintele cel mult il desemneaza la un moment dat, pentru ca apoi sa se roage la Dumnezeu sa nu intoarca armele, asa cum a facut de exemplu Calin Popescu Tariceanu cu Traian Basescu.

Nici macar sansa unui start cu totul nou din patru in patru ani, pe ambele paliere, n-o mai avem dupa decalarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare.

Klaus Iohannis spunea ca si-ar fi dorit sa fie consultat la elaborarea Codului Fiscal. Dar si Victor Ponta are dreptate cand spune ca nimic nu-l obliga sa il consulte. Daca premierul nu vrea, il lasa pe presedinte complet in afara jocului sa astepte precum o Penelopa sa ii fie ceruta parerea. Cam asta-i poza.

Cand am realizat in toamna interviurile cu candidatii la prezidentiale nu am pus nici macar o intrebare despre viziunea lor despre educatie, sanatate, fiscalitate, tocmai pentru ca aceasta viziune de fapt nu conteaza, daca nu este comuna cu a premierului. Orice ganduri marete are presedintele nu le poate pune in practica in mod direct si atunci de ce sa ne pierdem vremea cu discutii ipotetice?

Daca nu cumva credem utopia cu presedintele care inspira si magnetizeaza prin forta exemplului personal clasa politica. Clasa politica din Romania? Nici ca banc nu tine.

Mai mult decat sa astepte, sa ceara, sa se exprime, un presedinte in limita Constitutiei nu poate, decat daca forteaza limitele acesteia, daca este in acelasi timp si sef de partid, lider al Opozitiei sau premier, asa cum a fost Traian Basescu.

Am trait 10 ani in acest model care ne-a generat iluzia puterii totale a presedintelui. De fapt, ea nu exista decat daca presedintele isi depaseste atributiile. Si nici atunci nu-i iese daca intra in conflict frontal cu premierul. Puterea e in Palatul Victoria.

Ne place sau nu poza pe care o vedem?, aceasta e intrebarea. Ne convine un presedinte investit cu un vot atat de important care sa fie atat de lipsit de parghii reale? Pentru ca, daca nu ne place aceasta situatie, nu cred ca solutia este sa asteptam ca el sa incalce legea, ci sa schimbam legea.

Solutia trebuie cautata intr-o dezbatere foarte serioasa pe tipul de republica pe care il vrem. Parlamentara sau prezidentiala? O dezbatere despre atributiile directe pe care vrem sa le aiba presedintele. Despre relatia care ar trebui sa existe intre forta votului care-l asaza in functie si atributiile reale prin care poate raspunde acestui vot. Despre felul in care se reflecta institutional forta acestui vot.

Eu socotesc ca este o aberatie constitutionala ca un presedinte, indiferent cum se numeste el, ales prin vot universal si direct, singurul demnitar care are in spate in jur de 5 milioane de voturi, sa aiba atributii atat de firave exact in domeniile care intereseaza in cel mai inalt grad viata celor care l-au ales.

In vreme ce omul de care depinde in cea mai mare masura viata noastra, care are cele mai importante atributii, sa nu aiba nicio legatura cu votul direct. In aceste conditii, votul de la prezidentiale mi se pare o investitie de incredere imposibil de onorat si un enorm efort emotional inutil.

Fapt e ca trebuie sa ne hotaram ce vrem, de fapt. Acest model prezidential si atunci nu vad mari motive de multumire. Sau un alt model si atunci el trebuie cerut insistent si tenace.

Dar a astepta mai mult pe actuala reglementare inseamna sa astepti ca presedintele sa incalce Constitutia. Ceea ce e periculos si pagubos.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...