Ce provocari externe il asteapta pe presedintele Iohannis Interviu cu Iulian Chifu

Terorismul, situatia din Republica Moldova si criza din Ucraina sunt principalele provocari pe plan extern pe care le va avea de infruntat presedintele Klaus Iohannis, afirma Iulian Chifu, consilier pentru Afaceri Strategice si Securitate Internationala al fostului presedinte Traian Basescu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, acesta subliniaza, printre altele, faptul ca perioada urmatoare este una "imprevizibila" din cauza Rusiei, o Rusie "revizionista si revansarda", slaba si agresiva, pe scurt un "actor care nu mai este rational".

Care este contextul geopolitic in care isi incheie mandatul presedintele Traian Basescu si care sunt principalele provocari pe plan extern pentru viitoarea Administratie Prezidentiala?

Contextul geopolitic este unul complex, determinat de "sfarsitul vacantei" din perioada post-razboi rece.

Ma refer la incheierea utopiei formulei globale a liberalismului democratic catre care se indrepta lumea, in varianta lui Francis Fukuyama, dar si a celuilalt proiect, de integrare a Rusiei in sistemul occidental, respectiv, dupa Medvedev, de modernizare a Federatiei Ruse si constituire a unei formule de dialog securitar UE-Rusia, potrivit acordurilor de la Messemberg, cu solutionarea conflictelor inghetate, in primul rand Transnistria.

Avem de a face cu o Rusie revizionista si revansarda, care recupereaza enorm militar si tehnologic dupa razboiul ruso-georgian din 2008, care pune sub semnul intrebarii toate aranjamentele de securitate europene incepand din 1975 de la Helsinki si fundamentele dreptului international public.

Provocari sunt multiple: in primul rand, ca orice noua administratie, e o perioada de preluare a dosarelor si de invatare. Apoi e vorba de o necesitate de continuitate si lucru cu institutiile statului.

In masura in care e stabila aceasta trecere si nu sunt crize majore de gestionat, cu institutii stabile si marcate de continuitate macar pana dupa lansarea Strategiei Nationale de securitate (numita constitutional Strategie Nationala de Aparare), urmeaza stabilirea liniilor directoare si a prioritatilor majore.

Daca vreti o ierarhie a primelor trei teme in atentie, ele sunt terorismul - Siria-Irak si Statul Islamic, situatia din Republica Moldova si situatia din Ucraina.

In plan intern, cred ca e necesara o reconsiderare si lansare a proiectelor strategice de dotare si pregatire a capabilitatilor Armatei nationale in fata noilor amenintari, intarirea si consolidarea strategiilor pentru coeziune societala si valorificare a posturii noului presedinte in contextul perspectivei 2018-2019 (un secol de la Romania Mare si de la Trianon-Versailles) si adaptarea si planificarea in fata noilor amenintari - securitate energetica, securitate cibernetica, combaterea razboiului hibrid si a elementelor de aceasta natura si pregatirea capabilitatilor pentru razboiul informational.

In imediata apropiere vor trebui definite si lansate de catre decidentii romani postura strategica a Romaniei in perioada urmatoare, ca stat de frontiera si de prima linie - front line state -, si nivelul de ambitie bazat pe capabilitatile si resurselor necesare atingerii acestui nivel de ambitie.

Mai trebuie apoi bine calibrate contributiile Romaniei in cadrul angajamentelor NATO si operationalizarea deciziilor summitului NATO de la Newport, cu cele doua comandamente si acoperite financiar, logistic, cu infrastructura si contributii externe angajamentele in relatia de parteneriat strategic cu Statele Unite.

Asta ar fi punctul de plecare. Dupa acestea apar prioritatile de un rang imediat urmator. Toate acestea in conditiile absentei unor crize majore in urmatoarele 6 luni.

Basescu, ultima conferinta la Cotroceni - realizari, esecuri si viitor

Ati fost consilier prezidential pentru Afaceri Strategice si Securitate Internationala. Care au fost momentele cheie ale mandatului dvs?

Am trecut prin extrem de multe momente de importanta majora pentru Romania in ultimii 3 ani si jumatate. Cred ca cele mai importante ar fi Parteneriatul Strategic cu SUA, crearea si potentarea posturii strategice a Romaniei in cadrul NATO, consolidarea si profilarea Romaniei in UE ca actor de frontiera, euroconform, sustinator al continuarii si adancirii proiectului european si pe dimensiune securitara, dar mai ales constituirea sistemului de Parteneriate Strategice al Romaniei.

Apoi, perioada nu a fost lipsita de crize: primavara araba, Siria, Egipt, Libia, apoi Irak, fara sa ignoram renasterea ambitiilor regionale si de putere globala ale Rusiei, anexarea Crimeii si agresiunea militara din estul Ucrainei, razboiul hibrid si razboiul informational lansat la scara larga, apoi problemele Republicii Moldova, succesiunea puterii pro-occidentale marcata de vulnerabilitatile cunoscute.

In planul afacerilor strategice, cea mai importanta provocare a fost cea a coabitarii incepand din mai 2012 si construirea mecanismului functional de cooperare institutionala a celor doua componente ale executivului, presedintele si Guvernul.

A urmat suspendarea si elementele loviturii de stat, nevoia relansarii externe a credibilitatii Romaniei, a Executivului si a premierului, a celor implicati in acest moment.

Semnarea acordului de coabitare sub forma Acordului de Cooperare Institutionala a fost o garantie externa solida si o garantie pentru investitori privind functionalitatea statului roman si nedenuntarea acordului pana la incheierea mandatului prezidential, in ciuda disputelor si rivalitatilor din spatiul public, a fost un avantaj pentru Romania conservat si aparat cu greu.

In rest, sunt foarte multe alte teme care nu au patruns in spatiul public si al caror caracter este unul clasificat, situat sub imperiul acordului de fidelitate semnat cu presedintele de orice consilier prezidential, si al moralitatii si bunului simt, care fac ca activitatea interna intr-o institutie precum Presedintia sa ramana in spatiul nepublic. Si va multumesc pentru intelegerea pe care o manifestati pentru retinerea mea in a aborda si alte teme.

Cu ce probleme de securitate se confrunta acum Romania si tarile din regiune? Presedintele Basescu vorbea la un moment dat despre "omuletii verzi" care ar putea genera un razboi intern caruia un stat mic nu i-ar putea face fata. Cat de mare mai este acest risc pentru noi?

Pentru Romania nu este un risc relevant acum, deoarece Romania este un stat serios, cu institutii solide, bine constituite. Trebuie mentinut ritmul de constructie institutionala profesionala, cu o definire si mandrie proprie fiecarei meserii, si evitarea ingerintelor politice in procesele de selectie si promovare pe linie profesionala, si atunci, daca mai si dotam material aceste institutii, capacitatea capturarii statului sau a unei felii din teritoriu de catre terti, "omuleti verzi" sau nu, este foarte redusa.

Razboiul hibrid se poate derula in general in state slabe sau in regiuni iesite partial de sub controlul autoritatii statului.

Aici trebuie sa ne preocupam in primul rand de intarirea institutiilor statului si de cresterea capacitatii de reactie si combatere a oricarui tip de razboi hibrid sau razboi informational.

In aceasta directie, avem inca vulnerabilitati si la nivelul planificarii este inca un gol, ca si in materie de capabilitati, NATO fiind in etapa evaluarii acestui tip de conflict si al urmarilor sale, al modului de combatere si tipului de forte necesare.

Ce parere aveti despre parcursul european al Republicii Moldova si la ce trebuie sa ne asteptam in continuare? Cum credeti ca va evolua situatia din Transnistria? De cine depinde incheierea pasnica a acestui conflict?

Parcursul european al Republicii Moldova depinde in primul rand de politicienii de la Chisinau, de capacitatea lor de a se intelege, de a forma un guvern pro-european cu o majoritate solida si de a limita sau eventual elimina vulnerabilitatile pe care le au sau si le-au creat in domeniul financiar-bancar, administrativ si in domeniul statului de drept si al coruptiei.

Republica Moldova trebuie sa treaca la reforme substantiale - adoptare de legi si norme, constructie de institutii europene, functionarea acestora, practic aplicarea Acordului de Asociere, a celui de liber schimb si a conditionalitatilor de la liberalizarea vizelor.

Situatia din Transnistria nu are astazi variante de evolutie imediata decat in masura in care atractivitatea evolutiei institutionale si a calitatii vietii cetatenilor din dreapta Nistrului creste, ca urmare a reformelor si a apropierii de Uniunea Europeana.

Libera circulatie e garantata tuturor cetatenilor Republicii Moldova, deci si celor din stanga Nistrului cu documente eliberate de Chisinau, acordul de liber schimb e aplicabil tuturor companiilor, inclusiv celor ce functioneaza in stanga Nistrului, iar autoritatile din regiune vor fi obligate sa urmeze sau sa dispara, in timp.

Evident ca totul depinde si de evolutia pro-europeana a Ucrainei si de gradul de agresivitate al Rusiei in regiunea separatista.

Mai multi reprezentanti ai SUA au transmis recent mesaje conform carora Vladimir Putin intentioneaza refacerea URSS, pozitie exprimata anterior si de presedintele Traian Basescu. Ce semnale vin dinspre Kremlin si la ce trebuie sa ne asteptam anul viitor?

Atunci cand anunti ca disparitia Uniunii Sovietice este cea mai mare tragedie a secolului 20, atunci cand iti construiesti mimetic o "Uniune Vamala" si o "Uniune Euro-Asiatica" fara fond si fara resurse, dar fortand tarile dependente de tine sa intre in aceste constructe care sunt perdante pentru ele, de la Belarus si Kazahstan la Armenia si Kargazstan, atunci cand iti asumi "apararea rusilor, rusofonilor si compatriotilor de pretutindeni" fara a intreba macar pe rusii din Ucraina sau din Kazahstan, din Letonia sau Estonia daca vor sa fie aparati de catre Vladimir Putin si Federatia Rusa, cum poti interpreta altfel aceste actiuni decat tentativa de refacere a Uniunii Sovietice intr-un nou cadru?

Cand ocupi Abhazia si Osetia de Sud, teritorii ale Georgiei, si le militarizezi cu trupe FSB, cand anexezi Crimeea si provoci agresiune militara in estul Ucrainei, cand creezi acorduri de "integrare" cu Abhazia, toate acestea sunt gesturi ce caracterizeaza o Rusie revizionista si revansarda, care e in stare sa-si cheltuiasca toate resursele nu pentru bunastarea propriilor cetateni, ci pentru ambitiile nemasurate ale unui lider care a stat prea mult in functie si care-si doreste sa domine lumea, sub haina nevoii de a apara demnitatea poporului rus, "grav afectata dupa 1990".

Perioada urmatoare este una imprevizibila, din punctul de vedere al Rusiei, actor ce nu mai este rational, ci supus ambitiilor si umorilor liderului sau, sistemului de siloviki pe care l-a creat si grupului de profitori economici.

E adevarat ca Rusia a jucat la cacealma pe seama unor resurse pe care nu le are, dar o Rusie slaba este o Rusie agresiva, am invatat acest lucru in istorie in modul cel mai neplacut, si doar parteneriatul strategic cu SUA si apartenenta noastra la NATO ne pot oferi garantii privind apararea colectiva si descurajarea adversarului potential, daca isi planifica operatiuni mai curajoase.

De aici si nevoia de a ne revizui si construi rapid capabilitatile care ne lipsesc, la cel mai inalt nivel tehnologic, pentru a evita orice tip de actiune care ar pune in pericol fie si pentru o perioada limitata portiuni din teritoriu sau cetateni ai nostri sau aliati.

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...