Klaus Iohannis pune toate cartile pe un al doilea mandat. Repara putine, risca la fel de putin

Presedintele a intrat intr-un razboi de uzura cu PSD, in ceea ce priveste readucerea Liei Olguta Vasilescu in Guvern. Klaus Iohannis face asta, la capatul a doi ani in care functia prezidentiala a fost trimisa in minorat, ridiculizata sau pur si simplu deturnata de la atributiile constitutionale. De ce acum si, mai ales, ce obtine presedintele pentru sine si ce pentru tara?

Democratia in Romania s-a degradat constant in ultimii ani, in ceea ce priveste indicatorul cel mai important, reprezentativitatea.

Parlamentul a fost confiscat intr-un sens cat de precis se poate de o majoritate politica al carei mandat este pus in slujba unei minoritati de clan si, in pofida actelor de rezistenta ale USR, a facut cam tot ce i s-a trasat dinspre grupul Dragnea/Valcov, cu toate protestele de strada si criticile europene.

Guvernul a devenit, si el, o cazarma de aparare a intereselor oligarhice si, acolo unde nu a procedat de-a dreptul autarhic, strecurand in taina ordonante si Memorandumuri de politica de externa, si-a scos la iveala impostura care le va lasa romanilor - cei care nu au emigrat - o nota de plata greu de acoperit de guvernele care vor veni.

Presedintia in guvernarea PSD

Nici Presedintia nu iese insa mai bine din anii de guvernare PSD/ALDE, cu toate ca Klaus Iohannis a candidat pe platforma liberala, invingandu-l pe candidatul social-democrat Victor Ponta, cel care astazi arboreaza steagul Opozitiei.

Presedintele ales, care are cea mai inalta reprezentativitate, raportat la legitimarea populara, a acceptat si numit trei prim-ministri trimisi de Liviu Dragnea: Sorin Grindeanu, Mihai Tudose (trecut si el in pseudo-Opozitia Ponta) si, beneficiind de a treia sansa, Viorica Dancila. In acest fel, PSD-ul lui Dragnea a transmis cat se poate de fara echivoc ca Presedintia are un rol formal, decorativ, un fel de organizator de ceremonie.

Iar strategia de deturnare a functiei prezidentiale nu s-a oprit odata ce Dragnea s-a asigurat ca Guvernul ii va sta la dispozitie, pe semnatura presedintelui.

A urmat decredibilizarea unui atribut esential al Presedintelui, reprezentarea in politica externa. Memorandumul secret prin care Guvernul Dancila a incercat relocarea ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim, fara ca Iohannis sa fi fost macar instiintat, a fost o demonstratie de forta greu de acceptat, venind din partea unui politician ca Viorica Dancila, ale carei cunostinte geopolitice sunt cronic absente si imposibil de recuperat.

De altfel, relatia diplomatica cu Israelul a fost complet confiscata de Liviu Dragnea si ai lui: Viorica Dancila a mers in Israel fara ca macar sa-si fi trecut vizita pe agenda oficiala, si si-a asumat acolo, prin tacere, ca in mandatul la presedintia Consiliului UE, Romania sa devina agent de lobby pentru ca statele europene sa isi transfere ambasadele la Ierusalim, incalcand astfel unul dintre angajamentele majore ale UE, asa-numita two-state solution pentru conflictul israelo-palestinian.

O paranteza care trebuie facuta: demersul Israelului este unul indreptatit, dar, trebuie spus, mediocritatea si servilismul Guvernului de la Bucuresti mai degraba deservesc Israelului, iar Benjamin Netanyahu o stie, cu siguranta.

Mai mult chiar, aceasta legitimare a lui Liviu Dragnea care vine dinspre guvernul israelian ofenseaza atat societatea romaneasca in ansamblul ei, cat si comunitatea evreiasca de la Bucuresti, oricat de inalt ar fi scopul. Nu e o speculatie, ci una dintre concluziile desprinse de la o dezbatere chiar la Bucuresti, in vara acestui an, organizata de comunitatea evreiasca, in care, din sala, s-a pus chiar aceasta problema a limitelor cautionarii unui regim politic condus de un politician condamnat si contestat de toti liderii democratici ai Europei. Pentru ca tocmai asta ar putea vulnerabiliza dezideratul Israelului, de a-i fi recunoscuta capitala la Ierusalim, prin relocarea reprezentantelor diplomatice.

Dar putea presedintele Klaus Iohannis sa prevada ce va face Guvernul, pentru a servi intereselor lui Liviu Dragnea? In fond, Memorandumul nici astazi nu a fost desecretizat, iar prim-ministrul tarii a mers pe furis in Israel.

In primul rand, problema este prost pusa. Nu ar cantari atat de greu - si nu numai in tara, intre noi, ci si in ochii si atentia partenerilor externi - viteza de reactie a presedintelui la nazbatiile Guvernului, daca Klaus Iohannis si-ar exercita pe deplin si cu o agenda bine definita competentele de politica externa.

De pilda, un exemplu la zi: ce pozitie are Romania in chestiunea venezueleana, in conditiile in care statele democratice au recunoscut legitimitatea lui Juan Guaido de a-l inlocui pe dictatorul Maduro? Era dreptul presedintelui Iohannis sa anunte si asume pozitia Romaniei, sa o comunice el Guvernului. Cum insa de la Cotroceni nu s-a auzit nimic, am putea crede ca exista consens intre Presedinte/MAE/Guvern ca Romania sa taca, desi tacerea in acest caz nu inseamna neutralitate, ci alinierea la pozitia Moscovei si a Ankarei, care il sustin pe Maduro.

(In problema venezueleana, tacerea Romaniei este cu atat mai bizara cu cat Guvernul Dancila si-a asumat la scena deschisa chestiunea israeliana, pozitionandu-se de partea SUA. Or, SUA au fost primul stat care a condamnat regimul lui Maduro).

UPDATE 11:40 - Administratia Prezidentiala a anuntat ca Romania il recunoaste pe presedintele interimar al Venezuelei. Klaus Iohannis sugereaza ca intarzierea in reactie ar fi cauzata de MAE, el cerand analiza ministerului pe acest caz pe 4 februarie.

"Indeosebi in contextul in care tara noastra exercita Presedintia Consiliului Uniunii Europene si tinand cont de dinamica crescuta a evolutiilor internationale, Romania trebuie sa aiba in dosarele de politica externa reactii rapide, bine fundamentate si ferme, in acord cu prioritatile majore de politica externa pe care le-a urmarit consecvent pe termen lung", sustine presedintele.

Mai mult, care e pozitia Romaniei in privinta alegerilor confiscate de la Primaria Chisinau? Uniunea Europeana a condamnat invalidarea mandatului lui Andrei Nastase, la fel si Statele Unite, prin ambasada de la Chisinau. A avut presedintele Iohannis o declaratie pe aceasta tema, chiar si tinand cont de toate prudentele?

Nu e vorba, asadar, de ce anume face PSD, ci de ce anume nu face presedintele Klaus Iohannis.

In ultima jumatate de an, presedintele a dat insa senzatia ca e combativ. A facut declaratii mai puternice, nu a repetat abdicarea in fata vointei PSD, in cazul lui Augustin Lazar, asa cum a facut in cazul Laurei Kovesi, unde CSM a infirmat cererea de revocare, a respins propuneri de ministri si pare a merge pana in panzele albe, pentru a nu o vedea pe Lia Olguta Vasilescu in Guvern.

De ce acum si de ce forteaza presedintele un razboi deschis cu PSD, in conditiile in care a cedat un teren mult mai important inainte? De ce Olguta Vasilescu, probabil unul dintre cele mai toxice personaje politice, create in laboratorul xenofob al lui Vadim Tudor, e mai importanta in analiza presedintelui decat a fost Laura Codruta Kovesi, astazi prima optiune pentru a conduce Parchetul European?

Nu sunt de ignorat, fireste, nici rumorile personale, dar sa nu lasam totusi ca dezbaterea sa fie dusa in acest registru mic. Presedintele are dreptate cand pune la indoiala calitatile morale ale Olgutei Vasilescu, dar politica ramane amorala si nu pentru ca a spus-o Machiavelli, ci pentru ca altminteri tot Guvernul ar trebui demis. Strict din punct de vedere moral, unde se situeaza Orlando Teodorovici fata de Olguta Vasilescu? Dar Viorica Dancila? Exista o ierarhie a moralitatii, carente morale acceptabile si altele de neacceptat?

Klaus Iohannis isi joaca cel de-al doilea mandat, de care era mai aproape acum jumatate de an, cand nu parea ca il va contra-candida cineva din tabara Opozitiei.

Astazi, odata cu anuntul lui Dacian Ciolos ca e interesat de o candidatura la Cotroceni, campania nu va declina doar un mesaj anti-PSD si Dragnea, ca de obicei, asa ca Iohannis trebuie sa isi recredibilizeze acest prim mandat. Or, spectacolul la scena deschisa ii aduce mai multa vizibilitate si patos decat diplomatia in spatele usilor, iar intrarea in arena cu PSD imparte mai usor taberele in alb si negru.

Cum suspendarea presedintelui este iesita de pe agenda PSD, pana si de pe cea declarativa, Iohannis risca extrem de putin, chiar si in eventualitatea in care Olguta Vasilescu ii va face o plangere penala, asa cum a anuntat. In acest moment, din punct de vedere al imaginii, PSD are nevoie de acest razboi de uzura cu Iohannis, la fel cum si acestuia din urma ii este folositor.

Klaus Iohannis are, totusi, o misiune grea. Dupa ce el insusi a pus umarul la decredibilizarea functiei prezidentiale, fiindu-i spectator neangajat, va trebui intr-un singur an sa demonstreze ca si-a luat Presedintia inapoi. Si va trebui sa mai demonstreze ca a facut-o si pentru tara, nu doar pentru un al doilea mandat in care nu stim inca cu ce Guvern va trebui sa coabiteze.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...