Nu cred ca a existat presedinte al Romaniei de care sa se lege asteptari publice mai mari decat de Klaus Iohannis. Prezenta la vot din 16 noiembrie, scorul naucitor si cota de incredere publica pe care o inregistreaza acum masoara, cred, fidel nivelul acestor asteptari.
Klaus Iohannis isi incepe mandatul intr-un moment periculos pentru democratia din Romania. Cand clivajul dintre societate si clasa politica este foarte mare si el ameninta nu un partid sau altul, ci insusi fundamentul democratiei. Fara incredere si parteneriat intre guvernanti si guvernati, acest fundament este subred si oricand devine posibila o alunecare cu efecte incalculabile.
De aceea, cred ca asteptarea cea mai importanta, chiar daca nu in totalitate conceptualizata, legata de noul presedinte, este sa reconstruiasca aceasta incredere, sa micsoreze prapastia, daca nu chiar sa o acopere. Nu cred ca majoritatea celor care l-au votat asteapta ca peste Romania sa ploua cu covrigi si bunastarea sa se instaleze ca sub atingerea unei baghete magice.
Cred ca asteptarea principala vizeaza o reforma profunda a clasei politice, care sa insemne nu numai mai multa competenta, nu numai mai multa integritate, ci si alta atitudine a clasei politice fata de cetatean. O intrare in logica fireasca, aceea in care politicianul, guvernantul este servitorul interesului public, al cetateanului.
Cred ca romanii asteapta in primul rand sa fie respectati de cei care ii conduc, iar acest respect, daca este autentic, aduce pana la urma si bunastarea.
Va reusi Klaus Iohannis sa se ridice la nivelul acestor asteptari?
Greu de spus. Am mai spus-o, noul presedinte este deocamdata o mare necunoscuta, in mult mai mare masura decat au fost Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu.
Este adevarat ca vine din afara sistemului politic central, dar acesta nu este neaparat un avantaj. Venind din zona politicii si a administratiei locale, nefiind pana acum un jucator important, poate avea dificultati de intelegere a fenomenului pe care trebuie sa-l abordeze, combata si corecteze.
Nu imi dau seama daca are experienta si viziunea necesare pentru incercarea pe care si Traian Basescu a ratat-o. Sper sa aiba macar buna credinta necesara si o dorinta sincera, sper sa fi inteles cu adevarat mesajul votului din 16 noiembrie si sa nu se imbete cu o aburii unei victorii cu mult mai incarcata de conditionari decat ar putea parea la prima vedere.
Si cred ca sansele de succes sunt minime, cat timp nu va avea un guvern cu adevarat partener. Asta nu inseamna doar un guvern PNL, ci un alt fel de guvern decat am vazut pana acum. Adica un guvern care sa transmita din prima clipa si apoi in mod constat in primul rand o atitudine si o mentalitate diferita, o alta raportare la cetatean si problemele lui, care sa transmita exact acel respect, acea smerenie despre care vorbeam mai sus.
Este PNL capabil sa livreze un asemenea guvern? Cred ca aceasta este marea intrebare de care deprinde in mare masura si soarta mandatului lui Klaus Iohannis.
L-am auzit pe premierul desemnat de PNL, Catalin Predoiu, creionand cateva principii ale viitoarei guvernari care sunt incurajatoare, cel putin sub aspectul criteriilor de competenta si integritatie. Trecutul domniei sale ca ministru nu imi da motive sa ma indoiesc de sinceritatea intentiilor formulate.
Dar dincolo de aceste intentii ale posibilului viitor premier stau structurile celor doua mari partide, care, in timp, in masura mai mica sau mai mare, au dovedit ca sufera de bolile cronice ale politiicii romanesti.
Va fi dispusa garda veche, vor fi dispusi greii noului PNL sa faca un pas inapoi pentru a lasa locul unor figuri proaspete si curate? Si nu ma refer la un pas inapoi impus si frustrat, in asteptarea si chiar favorizarea esecului garniturii asezata la butoane pentru a dovedi ca tot ei sunt mai buni si mai experimentati, ci la unul asumat, dupa metabolizarea reala nevoii de schimbare transmisa de electorat.
Si va gasi PNL in randurile sale acele figuri noi si competente, si integre, si smerite in fata cetateanului? Nu stiu. Se lucreaza acum, inteleg, intens la programul de guvernare. Foarte bine! Dar esential nu este ce scrie pe hartie. Ce scrie acolo e intotdeauna bine si frumos, dar cel mai important este pe mana cui ajunge aplicarea acestui program de guvernare, pentru a nu esua in litera moarta. De aceea, cred ca acum PNL ar trebui sa fie la fel de preocupat sa-si evalueze energiile creatoare din umbra.
Ceea ce cred ca dl Iohannis ar trebui sa constientizeze din prima clipa este ca in sistemul nostru constitutional - care nu ii ofera prea multe parghii reale de putere executiva, in orice caz cu mult prea putine in raport cu investitia de incredere facuta in el de electorat - va deconta nu doar propriile actiuni, ci si actiunile Guvernului cu cel mai mare impact asupra cetateanului.
De astazi, tot ceea ce se va intampla intra in mentalul colectiv sub umbrela regimului Iohannis si e un lucru pe care presedintele ar trebui sa-l realizeze pe deplin.