Ecoul unui ghinion. Ludovic si Klaus

Prin rasturnarea guvernului Dancila, Ludovic Orban a reusit o victorie care merita recunoscuta, o victorie nestirbita de vinovatii. Dl. Orban nu a avut niciun cuvant de spus in intocmirea listelor electorale ale PNL in 2016 si nici in elaborarea strategiei liberale de atunci, ambele ingrediente ale dezastrului care a dus PSD la 45% la numai un an dupa ce parasea guvernarea in huduielile strazii.

Dl. Orban nu a sustinut-o nicio clipa pe Viorica Dancila, nu a fost nicio clipa partener cu Liviu Dragnea, pentru ca domnia sa a fost un adversar al PSD-ului USL-ului, ceea ce l-a marginalizat. Asa cum s-a priceput, cu sincope, cu erori, pana la urma dl. Orban a reusit sa conduca partidul spre aceasta victorie, rezolvand ceea ce altii au provocat, in masura mai mica sau mai mare, deci cred ca merita creditul deplin.

Tot ce pot spera este sa nu distruga aceasta confirmare ca lider de mare calibru prin compromiterea urmatoarei perioade intr-o guvernare proasta si prin deschiderea drumului pentru revenirea PSD, indiferent cum se va numi el in continuare. Tot ce pot sa sper e ca dl. Orban nu va simti nevoia de reconfirmare permanenta a pozitiei si ca principalul sau obiectiv nu va fi sa o pazeasca.

In cazul dlui Iohannis insa, mai multa smerenie chiar nu ar strica, dupa parerea mea, pentru ca pana a deveni o parte a solutiei, presedintele a fost o parte a problemei.

Inainte de a clama: "Rezolvat!", sau macar dupa, dl Iohannis putea sa schiteze macar o tusa de regret pentru acele decizii care au contribuit major, institutional, la dezastrul care abia acum a putut fi rezolvat, insa cu costuri uriase pentru Romania. Au fost cateva momente cheie care, abordate altfel, puteau deveni puncte de inflexiune.

Cred ca dl Iohannis putea sa asume eroarea de a o fi desemnat pe Viorica Dancila fara nicio obiectie. Constitutia nu-l obliga sa o faca, putea cere PSD un alt candidat, ceea ce, dupa al doilea guvern autodinamitat, ar fi putut impinge PSD in criza. Pana la urma, un presedinte curajos si principial mai bine joaca cu mandatul pe masa dcat sa accepte un premier atat de toxic. Este o chestiune de responsabilitate si curaj.

Eram dupa protestele mamut, presedintele putea antrena din nou poporul de partea lui si e putin probabil ca PSD sa isi fi asumat suspendarea cand inca simtea intre dinti tarana din lunile precedente. Amenintarea insa a fost eficienta.

Si poate ca nici nu ar fi ajuns la aceasta dilema, daca in urma cu cateva luni ar fi facut un minim gest de sustinere a premierului Sorin Grindeanu, cand acesta s-a rasculat impotriva lui Liviu Dragnea. Era suficient sa semneze atunci revocarea dnelor Shaidehh si Dan ceruta de premierul Grindeanu pentru a taia doi piloni ai puterii lui Dragnea. Si revocata rapid, Shaidehh nu ar fi putut calma un partid socat de criza fara precedent cu banii ministerului Dezvoltarii. Banii aceia au fost argumentul forte cu care Dragnea a convins PSD la motiunea fara precedent impotriva propriului guvern.

Era o incercare care trebuia facuta, nu era nimic de pierdut. Presedintele nu trebuia decat sa semneze doua decrete de revocare la solicitarea premierului inca in functie. N-a facut-o si l-a ajutat pe Dragnea pentru ca s-a temut de Victor Ponta. Ironia face ca tot de Ponta sa fi depins acum daramarea guvernului Dancila.

Au fost momente in care presedintele a ales sa nu joace cartile constitutionale. Din comoditate, din lasitate, din neprincepere, de frica, nici macar nu mai conteaza. Conteaza ca acestea, la fel ca multe legi promulgate fara obiectii, precum legea recursului compensatoriu sau a mentinerii alegerii primarilor intr-un tur de scrutin, la fel ca strategia gresita impusa PNL in 2016 au contribuit la dezastrul care acum trebuia rezolvat.

Asta nu inseamna ca presedintele a facut doar lucruri rele. Nu e corecta nici demonizarea, dar nici neasumarea totala, ca acum, cand presedintele se comporta de parca ar fi gasit-o pe dna Dancila la Palatul Victoria, asa cum l-a gasit pe Victor Ponta. Nu, pe Viorica Dancila a trimis-o cu semnatura lui in Palatul Victoria.

Neasumarea erorilor si discursul triumfalist imi aduc amar aminte de acel: "ghinion!" scapat sfidator printre dinti in campania precedenta. Cred ca un adevarat barbat de stat trebuie sa fie apt sa-si asume erorile. Ele nu sunt simple ghinioane ale poporului. Asumarea lor ar fi aratat intelegerea, intentia de nerepetare si metabolizarea rolului pe care il are si a asteptarilor de la el. Ar fi fost o premisa cu adevarat buna pentru un al doilea mandat decat acest triumfalism.

Pana la urma, presedintele Iohannis s-a activat sub presiunea electorala a unei mici parti a presei si a unei parti din electorat care nu au acceptat neputinta ca brand prezidential, cocolosirea cu scuza: "ce sa faca saracu', nu putea mai mult...", si au vorbit deschis despre spirala neputintei in care a intrat.

Dar daca presedintele nu a inteles sau nu isi asuma greselile, atunci cand presiunea electorala nu l-ar mai impinge la actiune in mandatul al doilea, ce fel de presedinte ar fi? Cel de astazi sau cel din momentele Grindeanu si Dancila? Este o intrebare pe care n-o s-o tac cat timp nu va avea raspuns. Si raspunsul ar incepe cu o asumare.

Cătălin Cîrstoiu: „Expunerea asta mi-a făcut foarte mult rău. Nu mi se pare normal ca la grădiniţă copilul să fie fotografiat. M-am considerat hărţuit” VIDEO

Cătălin Cîrstoiu, candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei a afirmat că expunerea din ultima perioadă i-a făcut foarte mult rău în viaţa personală, subliniind că nu i se pare normal ca...

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...