Iohannis 2.0. Mostenirea

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Sambata, 14 Decembrie 2019, ora 13:31
21295 citiri
Iohannis 2.0. Mostenirea

"Fiecare presedinte defineste pentru presedintii ulteriori limitele functiei. Klaus Iohannis e foarte diferit de Traian Basescu, dar in multe dintre actiunile sale din urmatorii ani va lua in calcul si ce a facut Traian Basescu, asa cum a luat si Traian Basescu in calcul mandatele lui Emil Constantinescu si Ion Iliescu", spunea sociologul Barbu Mateescu intr-un interviu pe care mi l-a acordat in decembrie 2014, la foarte scrut timp dupa ce Klaus Iohannis a castigat alegerile.

Dl Iohannis s-a raportat negativ la Traian Basescu, adica si-a facut un scop in sine, declarat chiar, in contexte neoficiale, de a fi cu totul diferit. In schimb, electoratul, institutiile, politicienii si chiar propriul partid au ramas in paradigma presedintelui jucator si implicat. De aici, un lung sir de asteptari esuate in dezamagiri si paradoxuri.

O buna parte din primul mandat, electoratul a asteptat presedintele jucator, implicat, strateg, detinatorul asilor din maneca, descalecatorul in situatiile cele mai delicate, taietorul de noduri. Si pentru ca el nu a venit, lumea a inceput sa inteleaga ca modelul e diferit si sa asume noua paradigma.

Mostenirea pe care o lasa Iohannis 1.0 lui Iohannis 2.0 este a presedintelui care a desemnat-o fara obiectii pe Viorica Dancila si care a semnat revocarea LCK fara sa lupte cu adevarat.

Paradoxul face insa ca dl Iohannis sa nu mai fie egal cu propria mostenire si acest nou inceput sa fie cu mult mai aproape de mostenirea lui Traian Basescu. Analizand informatiile publice, este clar ca dl Iohannis a descoperit exercitiul implicat, chiar autoritar, al functiei prezidentiale.

Practic, in acest moment, nimic din actiunea guvernamenatala, ca vorbim despre justitie sau despre buget, nu mai misca fara aprobarea, daca nu chiar indicatia domniei sale. Repet, nici macar nu e nevoie de cine stie informatii de culise, pentru ca presedintele face acest exercitiu de autoritate aproape ostentativ.

Premierul si ministrii bat sistematic carare la Cotroceni. Aproape ca nu e zi lasata in care cel putin dl Orban sa nu intre pe poarta Palatului.

In sfarsit, presedintele a descoperit rolul pe care il are in raport cu CSM si s-a dus peste Consiliu cu un "to do list" foarte clar. Si, intamplator sau nu, imediat am asistat la o situatie fara precedent in prvinta alegerii noii conduceri a CSM, un blocaj din a carui iesire este posibil ca opinia presedintelui sa nu fie cheia, avand in vedere ca votul cheie pentru blocaj si pentru deblocare e la ministrul Justitiei.

Singurul domeniu in care presedintele ar putea sa nu-si impuna vointa la fel de usor, daca intr-adevar este vorba despre o vointa si nu doar despre rostiri in armonie cu asteptarea urechilor alegatorilor sai, este in privinta revenirii la alegerea primarilor in doua tururi. Pentru ca nici primarii liberali nu vor asta si, in plus, PNL mizeaza pe niste trasferuri de la PSD valoroase doar in conditiile actualului sistem. Iar cand in fata ai alegerile parlamentare, niciun partid nu vrea sa-si supere primarii, cu atat mai putin sa riste sa-i piarda.

Daca ma gandesc ca alegerea primarilor in doua tururi va avantaja masiv USR, dand sansa acestui partid sa castige cateva primarii importante si astfel sa devina un si mai important rival pentru PNL, e greu de spus daca presedintele insusi chiar tine cu dintii de revenirea la doua tururi. Daca era asa, putea refuza sa promulge legea care mentinea alegerile intr-un tur.

Valul de inaintari in grad din randul serviciilor, de o dimensiune fara precedent, pare sa sugereze ca dl Iohannis a descoperit si faptul ca ele reprezinta o parghie importanta in prerogativele presedintelui. Daca le va determina sa reintre in jocul constitutional, sa iasa din cazarmi si sa contribuie din nou la lupta impotriva infractionalitatii prin ceea ce nimeni nu le-a interzis nicioadata, adica sesizari, ar fi un pas foarte mare inainte.

Ar fi asadar bine ca la acest nou inceput sa incercam sa-l vedem pe Klaus Iohannis mai degraba din perspectiva mostenirii lui Traian Basescu decat a propriului prim mandat.

De ce? Cred ca e un mix de motive. Pe de-o parte, presedintele vine incarcat cu toata adrenalina alegerilor, este turat, isi savureaza victoria. Pe de alta parte, cum virajul a inceput de prin luna octombrie cu asaltul final asupra guvernului, schimbarea de atitudine este probabil si o consecinta a criticilor si presiunii constante a celor care nu s-au resemnat cu modelul presedintelui decorativ si care nu au cazut in capcana spaimei inhibitorii de Viorica Dancila. Ca presedintele este cu mult mai atent la semnalele din societate o arata si graba cu care a reactionat la scandalul Nastase.

Si, desigur, in acest moment, presedintele este cu totul in afara pericolului unei suspendari, teama care i-a marcat primul mandat. In plus, chiar sa apara acest pericol, presedintele si-a castigat deja dupa primul mandat incheiat toate drepturile de fost sef de stat.

Este buna aceasta noua abordarea a presedintelui? Din punctul meu de vedere, cu siguranta. Si nu ca optiune personala, ci pentru ca intra in logica normala a Constitutiei. Cand ai un presedinte ales prin vot universal si direct cu milioane de voturi, este aberant ca el sa fie redus la prerogativele unui presedinte dintr-o republica parlamentara.

Votul masiv il incarca pe presedintele cel mai legitimat electoral cu uriase asteptari care nu tin doar de politica externa si este in afara oricarei logici constitutionale sa afirmi ca nu le poate indeplini. Presedintele este parte a puterii executive, deci are si dreptul, si obligatia sa fie parte la decizia executiva.

Cu tot regretul ca presedintele nu si-a inteles mai devreme rolul si nu s-a manifestat la fel de activ in cea mai mare parte a ultimilor 5 ani, tot ce pot spera este ca acest nou model prezidential sa nu fie doar o pasa care sa se topeasca odata cu scaderea adrenalinei si inceperea sezonului de ski.

Si, mai ales, daca pe parcursul acestor 5 ani se va intampla ca presedintele sa nu aiba la Palatul Victoria un guvern la fel de docil. Ma mai intreb daca presedintele va ramane la fel de implicat si va transmite aceleasi mesaje apasate de control si autoritate si daca guvernul Orban va intra in dificultati economice majore anul viitor.

Pana la urma, Traian Basescu a fost cel care si-a asumat comunicarea celor mai teribile masuri de austeritate, in locul premierului sau. Nu spun sub nicio forma ca vom ajunge la asemenea masuri, in 2020 cel putin.

Dar daca va fi greu, sper ca dl Iohannis sa nu se retraga strategic in conturul din primul mandat, pentru ca Romania are nevoie de un presedinte adevarat, nu de umbra din ultimii 5 ani.

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Klaus Iohannis guvern Orban , #stiri Klaus Iohannis