Iata ca in sfarsit bomba cu efect anticipat a explodat! Dupa cum e prezentata, decizia Comisiei Europene de a taia din fondurile europene alocate Romaniei are un iz de sanctiune.
De fapt, este doar rezultatul unor contraperformante sistemice ce dureaza de a proape 6 ani si a ignorarii oricaror semnale trase de specialisti asupra erorilor fundamentale care se perpetueaza pe circuitul gestionarii fondurilor nerambursabile.
In primul rand, politizarea acordarii fondurilor pe relatia guvern - autoritate locala; a se vedea cazul judetului fruntas Dambovita care s-a bucurat de prietenia partinica dintre presedintele Consiliului Judetean, Florin Popescu si ministrul Elena Udrea. Evident ca sunt si alte exemple, ideea fiind aceea ca s-au alocat finantari nerambursabile pentru proiecte nefezabile, singurul criteriu fiind cel al puterii de influenta politica.
Apoi, aceeasi problema a politizarii, dar pe relatia guvern - autoritate centrala subordonata; a se vedea cazul deficientelor aparute in domeniul reglementarii licitatiilor publice care a fost semnalat in presa de nenumarate ori, dar nu a lezat in niciun fel relatia dintre acelasi ministru si sefa autoritatii in domeniul licitatiilor, Cristina Traila.
Importanta a fost si problema fraudarii fondurilor, deja cazurile instrumentate de organismul responsabil la nivelul Uniunii Europene s-au concretizat in condamnari.
Insuficienta capacitate a autoritatilor de a procesa aplicatiile, dublata in parte de incompetenta, in parte de birocratie si lipsa de management administrativ modern, este o alta cauza majora a lipsei de performanta in absorbtia banilor europeni. Cu mici exceptii, cam toti sefii au ramas pe pozitii.
O alta cauza este lipsa de viziune a decidentilor din sistem, apogeul fiind atins de actuala conducere a Ministerului cu atributii specifice in coordonarea fondurilor europene. Aici aduc in discutie non-combatul ministrului Orban.
Acesta a fost propulsat in frunte, venit la aspiratie cum se zice in Formula 1, tras de forta produsa de aerul dislocat de artizanul aderarii Romaniei si ma refer aici la emeritul profesor Puscas. Emanciparea definitiva a domnului Orban a venit pe fondul acelui joc (dez) informativ facut in spatele numirii lui Varujan Vosganian in pozitia de comisar european.
Si iata ca traseul sinuos, dar incununat de laurii unei cariere emanate si nu emergente, l-au propulsat pe domnul Orban numai in pozitii cheie privind problematica europeana in Romania si nu numai.
Si-a inceput cariera ca specialist in tractoare, a incropit niste studii economice la fara-frecventa, a trecut prin bucataria maestrului care a gatit supa europeana si pentru poporul roman (ministrul Puscas), apoi a fost scos din maneca jucatorului sef (Traian Basescu) ca solutie alternativa la varianta (Varujan Vosganian) propusa de un prim-ministru deja a flat pe o pozitie adversa (Calin Popescu-Tariceanu), ajungand astfel in pozitia de specialist in lingvism, la nivel european, luand cunostinta despre natura portofoliului abia dupa numire (sic!).
Pentru ca sistemul are grija de oamenii sai, la aterizarea pe meleagurile dambovitene, domnul Orban devine oficial eminenta cenusie a Presedintiei in problematica fondurilor europene.
Vantul batand din pupa, ca semn al vasalitatii neconditionate fata de forul suprem european, anticipind scufundarea corabiei banilor primiti pentru dezvoltare, domnul Orban este numit in pozitia de ministru de resort.
In afara de "pai nu v-am spus eu" aplicat dupa fiecare interventie mai ferma din partea Comisiei Europene privind neregulile din sistem, asa cum le-am expus aici, nu am asistat la nicio decizie strategica menita sa revitalizeze absorbtia fondurilor. S
Singurele emanatii au fost unele de un ridicol coplesitor si s-au referit la cresterea salariilor functionarilor implicati si dubla subordonare a acestora fata de Ministerul din care fac parte si fata de onor Ministerul domnului Orban.
Se schimba guvernarea, vine aceasta furie rosie pe care i-o pot reprosa consilierului american Clark, nicidecum unor discipoli ai lui Dinca si Postelnicu, precum Dragnea, Fenechiu si gasca largita si iata ca domnul Orban ramane pe pozitie.
Explicatia e simpla: orice ministru numit politic sau pe criterii de interes privat, ajuns in functie, face jocurile celui care l-a scos din anonimat, dupa formula "daca nu ma pricep, macar obedient sa fiu". Ei bine, problema numirii minstrului peste banii europeni nu e o tentatie pentru guvernele tentaculare din simplul motiv ca aceste fonduri sunt supravegheate la nivel european.
Desi sloganul "schimbarea in continuitate" a functionat ireprosabil, absorbtia fondurilor a ramas sub 10%. Dragi romani, toate lucrurile astea puteau fi evitate, fiind nenumarate semnale ca lipsa de performanta va avea o finalitate dureroasa, iar cand se va trage linie, asta face Comisia Europeana acum, se va alege praful.
Romanii au platit cu varf si indesat acest insucces prin contributia lor la bugetul comunitar si prin plata salariilor unui aparat imens care a clacat sub propria incompetenta. Acum, factorii de decizie de la Bruxelles ii pun pe aceeasi romani sa dea banii inapoi, pierzand astfel de doua ori. Of, de cate ori am zis ca se va ajunge aici!
Credeti ca vor plati sefii din ministere, agentii, oficii si alte gauri negre in care sunt tocati bani degeaba? Credeti ca va plati ministrul Orban sau consilierii lui? Credeti ca prim-ministrul Ponta se va trezi peste noapte alt om si va numi la Ministerul banilor europeni un om cu adevarat competent?
Raspunsul este dramatic de negativ pentru aceste intrebari, dar alternativa sigur e usor de anticipat: domnul Orban va fi numit intr-o functie de demnitar european al unei institutii care va controla folosirea banilor Uniunii de catre Statele Membre, putem spune deci ca va fi avansat, responsabilii din ministere vor ramane pe pozitii, aprobarea de marire a salariilor pentru cei implicati va functiona s.a.m.d.
Romania ramane codasa la absorbtie, i se ia sansa de a se dezvolta in rand cu celelalte tari, romanii vor fi obligati sa plateasca, iar la anul se termina acest ciclu si incepe altul in care ni se promit mai multi bani. Probabil, daca lucrurile vor continua in aceeasi linie, la sfarsitul urmatorului ciclu financiar, romanii vor da mai multi bani inapoi.
Intreg anul acesta m-am batut la Bruxelles, in mai toate evenimentele oficiale, sa ridic problema folosirii banilor europeni in tara mea. Am smuls aplauze la scena deschisa, mangaieri pe crestet, incurajari sa-mi impun mai tare solutiile inovative, etc. numai sprijinul real al oficialilor din institutiile europene nu am reusit sa-l obtin.
E un fel de "pai noi va dam bani, din ce in ce mai multi... ce putem sa mai facem". E trist ce se intimpla si le-am explicat starea de insuficienta a acestei pozitionari; toti avem copii acasa, le luam carti, caiete, ghiozdane, le aratam unde e scoala, le spunem sa invete, dar stim prea bine ca nu e suficient, trebuie si implicare activa.
Nota bene: non-combatul ne costa miliarde de Euro.
Atat timp cat aceste fonduri se instrumenteaza prin structuri... Vezi tot