Povestea romancei care face furori cu torturile ei in Marea Britanie Interviu

Face niste minunatii de torturi, care oricand pot rivaliza cu creatiile celebrilor cofetari ai lumii. Grija si atentia pentru detalii sunt evidente. Poti sa ghicesti doar noptile de nesomn din spatele unor astfel de opere de arta dulci. Poti sa ghicesti, insa, si zambetul omului satisfacut de reusita sa.

E vorba de o romanca, cunoscuta de clienti simplu: Alina. Traieste in Marea Britanie de 12 ani, de la varsta de 27 de ani. Este in prezent o femeie implinita, cu sot, copii, si un job care deocamdata nu are legatura cu torturile. Ba ai spune ca e chiar dintr-un alt registru, Alina Ardeleanu fiind controlor financiar. Sculpteaza in blat si creme din pasiune, desi, daca le vezi, ai zice ca asta face cel putin de o viata.

Admite semeata ca nu s-a lovit niciodata de prejudecatile celor din regat vizavi de romani, dar si ca nu s-ar intoarce in Romania de tot, fiind un om integrat in societatea britanica. De ce? "Marea Britanie este o tara mai civilizata si cu un sistem social/economic/legal care iti face viata mai usoara decat cum mi-o amintesc eu in Romania", declara Alina pentru Ziare.com.

Celor care ar vrea sa faca din decorarea torturilor o meserie le spune sa dea curs visului. Nu cu indarjire, ci cu pasiune: "Jucati-va! Deveniti copii si veti vedea cat de bine va ies lucrurile!".

Ce varsta ai si de cati ani te afli in Marea Britanie?

Am 39 de ani si am venit in Marea Britanie acum 12 ani.

Ce studii ai? Au vreo legatura cu pasiunea ta, torturile?

Studiile nu au nicio legatura cu pasiunea, cand am facut ASE-ul, acum 22 de ani, nu stiam decat sa fac un tort, nici vorba despre decorat. Trebuie sa spun insa ca pe vremea accea nici nu existau atatea materiale care sa ajute un decorator.

Care e meseria ta de baza? Cu ce te ocupi in prezent?

La baza sunt contabil, iar acum sunt angajata ca si controlor financiar.

Cum a inceput totul? Care a fost primul tort care a atras atentia?

E greu de spus cum a inceput totul, pentru ca experientele mele culinare au inceput cu mult timp in urma. Intotdeauna mi-a placut sa fac torturi, prajituri si orice fel de dulcegarii. Deci am avut o baza care este destul de importanta, pentru ca, daca gustul nu e bun, poti sa imbraci un tort in aur si nu ai realizat nimic.

Cred ca decoratul a inceput sa fie proeminent dupa ce a crescut si fetita mea cea mica un pic si am inceput sa am mai mult timp pentru asa ceva. Primul tort de care sunt mandra a fost cel facut pentru ziua de nastere a fiicei mele cele mari. Uitandu-ma acum la el, nu e nimic spectaculos, insa atunci mi s-a parut foarte frumos si mi-a dat aripi.

Care a fost cel mai frumos compliment primit pentru munca ta?

Imi amintesc cand am livrat un tort unei doamne; i-au dat lacrimile cand l-a vazut. Drept sa spun, m-a miscat foarte mult reactia.

Care au fost cel mai ieftin si cel mai scump torturi facute de tine?

Sunt multe torturi pe care le fac gratuit pentru prietenii mei apropiati, sunt cadourile mele de suflet. Cel mai scump a fost ultimul tort, Dalek, pe care l-am facut weekendul acesta si la care am muncit o multime de ore. Am fost extrem de multumita de rezultat si la fel a fost si clientul.

Care a fost tortul pentru care ai fost cel mai mandra?

Stiu si eu? E tare greu sa aleg, pentru ca de unele sunt mandra de reusita tehnica, de altele de reusita estetica... Sunt torturi, spre exemplu, la care iti trebuie niste cunostinte speciale sa le faci sa stea asa cum doresti tu. De exemplu, Superman, pare ok cand te uiti la el, dar nu e atat de usor sa ii faci capul sa nu ii cada de pe umeri, la urma urmei e tort.

De asemenea, am avut un tort cu un copac in mijloc, copac care a trebuit sa stea in picioare pe toata durata transportului. Lucrurile astea vin cu experienta sau dupa ore si ore petrecute studiind tutoriale.

Cat a masurat cel mai impunator tort?

Cel mai mare tort pe care l-am facut a fost un bust de Superman, care a masurat aproximativ 60 de centimetri lungime pe aproape 50 centimetri inaltime. Fiica mea cea mica parea o buburuza pe langa el.

Daca ar fi sa estimezi cat ai investit din punct de vedere material in ustensilele necesare pentru decorarea torurilor, la ce suma s-ar ajunge?

Cred ca undeva la 3-4 mii de lire.

Ai un laborator sau o cofetarie? Ai ajutoare?

Nu am laborator, torturile le fac acasa. Volumul afacerii nu ar justifica un spatiu separat si deocamdata nu imi doresc asta. Poate si datorita faptului ca am doua "ajutoare" pe langa mine care nu imi dau pace o secunda. Cand vor mai creste ele un pic, poate o sa reconsider, deocamdata sunt foarte fericita cu ceea ce fac.

Care ar fi "ingredientele" ce tin de personalitate necesare pentru a reusi astfel de minunatii? Ce trasaturi trebuie sa ai pentru a spera ca poti sa o apuci pe acest drum?

Cred ca trebuie sa fii un picut artist sau macar sa ai un simt estetic cat de cat. Drept sa spun, nu e absolut necesar, pentru ca in ziua de azi Internetul iti pune pe masa tot ce poftesti, insa, daca vrei sa fii original si sa te deosebesti de altii, ajuta. De asemenea iti trebuie rabdare cu carul, este o trasatura esentiala. Eu petrec ore in sir la anumite detalii.

Care a fost cea mai ciudata/neobisnuita comanda?

Nu pot sa spun fara sa rosesc.

Cat la suta din venituri vin din torturi si prajituri? Ai putea trai doar din asta?

Fara discutie nu as putea trai numai din asta, dar asta este numai pentru ca nu imi dedic tot timpul prajiturilor. Pentru mine este un hobby, care in ultima vreme s-a extins intr-o mini afacere, cumva fara sa imi dau seama exact ce se intampla. Cred insa ca sunt multe persoane care pot sa aiba un trai decent din genul asta de afacere, daca este full time job.

Care a fost cel mai mare dezastru intamplat odata cu "nasterea" unui tort?

Imi vine sa rad acum, cand imi aduc aminte, atunci insa eram suparata pana la lacrimi. Este vorba de un tort care era aproape terminat si pe care fetita mea cea mica s-a hotarat sa il "mature" de pe masa intr-o clipita: ))

Incerca sa se dea jos de pe scaun si l-a agatat din greseala cu mana... De asta si mentionam anterior "ajutoarele" mele, viata ar fi plictisitoare fare ele. Atunci a trebuit sa ma apuc din nou de blaturi, creme, decorat etc. Am facut noapte alba pentru tortul acela, dar tot l-am livrat la timp. Nu mi-am dezamagit niciodata clientii si sper sa nu se intample vreodata nimic de genul asta.

Sotul tau ce spune despre pasiunea ta, de acest extra job? Dar copiii?

Tinand cont ca este si el pasionat cu putere de altceva, pare sa ma inteleaga. Copiii... nu ma intreba. Daca vad ca se pregatesc uneltele de "tortarit", nu se mai misca de langa masa din bucatarie. Din cauza asta nici nu pot sa imi dezvolt afacerea mai mult. Nu pot sa lucrez decat noaptea, dupa ce le culc.

Nu stiu altii cum fac, dar in cazul meu parca sunt aurite uneltele. Fetele mele numesc asta "play dough time", adica timpul de jucat cu plastilina. Le-am facut spatii speciale si lor si le-am luat mini unelte, doar-doar ma vor lasa in pace, dar nu prea le pacalesc.

In timpul liber mai faci torturi pentru familie?

Numai la ocazii speciale. In rest, fac prajituri englezesi tip chec, briose, in general pentru pachetele copiilor la scoala si destul de des pentru vecini. Sunt de asemenea foarte implicata in asociatiile parinti-profesori la scolile fetelor mele si in comitetul bisericilor afiliate respectivelor scoli, pentru care fac prajituri. Anul asta planuiesc doua torturi minunate pentru cele doua scoli, torturi care sa arate nasterea Domnului Iisus. Daca o sa verificati pagina mea de Facebook, le veti vedea acolo.

Care e cea mai aglomerata perioada? Ce fel de torturi se cer?

M-am specializat pe torturi fantezie. Imi plac pentru ca am copii si imi place sa le fac torturi pline de culoare si interesante, imi place sa ma joc. Imi doresc sa fac si torturi de nunta, dar pentru asta va trebui sa merg la un cursuri de "flori", sper sa fie destul de curand. Datorita specializarii, nu am o perioada mai aglomerata ca alta. Cu siguranta altfel ar sta lucrurile daca as face torturi de nunta.

Cat ai muncit cel mai mult la un tort?

Am avut mai multe torturi la care am muncit cateva nopti la rand.

Cum te simti cand faci torturi?

Este extrem de terapeutic atunci cand nu este stresant. Ce vreau sa spun este ca daca am avut timp suficient sa petrec la el si nu sunt presata de livrare sau de "ajutoarele" mele personale, uit de mine si ma trezesc ca e ora 2 sau 3 noaptea fara sa imi fie somn.

Te-ai lovit vreodata de prejudecatile britanicilor vizavi de faptul ca esti romanca?

Niciodata. Piata mea este orientata mai mult catre britanici, nu voit, ci din cauza tipului de torturi pe care le fac. Pentru majoritatea torturilor pe care le fac e nevoie de un anumit tip de blat si de crema care sa permita sa fie taiate si modelate dupa dorinta. Noi suntem invatati cu blaturi si creme mai pufoase si mai aerate, care insa nu permit si nu ajuta la sculptarea unei figurine.

Te-ai mai vedea intorcandu-te in Romania?

Nu cred. Odata ce ai copii, perceptia vietii departe de casa se schimba total. Pentru copiii mei, casa este in UK si atunci, vrand-nevrand, te dai dupa ei. M-am implicat foarte mult in comunitatea engleza si asta face sa nu mai simt dorul de casa atat de puternic ca inainte si nici sa nu ma mai simt ca un strain. Mi-e dor de parinti insa si am norocul ca mama sa vina foarte des la noi, asa ca ni-l mai alina cate putin.

Din punctul de vedere al omului care locuieste in Marea Britanie de ceva vreme, care ar fi principala deosebire intre aceasta tara si Romania?

Marea Britanie este o tara mai civilizata si cu un sistem social/economic/legal care iti face viata mai usoara decat cum mi-o amintesc eu in Romania.

Cat de des revii in tara? Ce-ti lipseste cel mai mult de aici?

Obisnuiam sa venim de doua trei ori pe an, acum insa venim numai o data pe an, din cauza ca familia noastra s-a marit si, din pacate, biletele de avion au urmat acelasi trend.

Ai vreun mesaj ori sfat pentru tinerii care ar vrea sa-si transforme o astfel de pasiune in afacere?

Go for it! Este loc pentru toata lumea. In Romania este o comunitate a tortareselor fantastica, de la care si eu am invatat foarte mult. Studiati mult, uitati-va la tutoriale! Experimentati pe voi si pe familii sau prieteni pana sunteti increzatori ca puteti vinde produsul respectiv unui client. Mai mult decat orice, jucati-va! Deveniti copii si veti vedea cat de bine va ies lucrurile. Iesiti din tipar si incercati sa fiti originali.

Romanilor care ar vrea sa plece in Marea Britanie ce sfaturi le-ai da?

Din pacate, nu stiu ce as putea sa ii sfatuiesc. Eu am plecat din tara intr-o perioada in care economia in Marea Britanie era infloritoare si se gaseau locuri de munca foarte usor. Din cate am inteles acum, insa, e mult mai greu sa reusesti.

Poate gresesc, e greu sa ma raportez la situatia noului venit si nici nu mai sunt la curent cu cerintele legale. Marea majoritate a prietenilor mei sunt aici de ani la fel de multi ca si mine si subiectele noastre de conversatie sunt in general in linie cu viata noastra actuala. Imi pare rau ca nu pot fi mai mult de ajutor in privinta asta.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...