Gelozia este o reactie legitim justificata a copilului mai mare atunci cand realizeaza ca nu se mai afla el singur in centrul atentiei, chiar daca parintii nu dau prea multa importanta acestui aspect.
In mod inconstient, atentia acordata cu precadere copilului mai mic, creeaza un sentiment de frustare fratelui sau, care simte nevoia de a inlatura competitia, neintelegand regulile prioritatilor parintesti, relateaza Riza Psicosomatica.it.
Potrivit sursei citate, specialistii italieni in comportamentul familial, propun ca solutie benefica pentru parinti si copii deopotriva, abordarea acestui fenomen cu diplomatie, astfel incat sa se mentina atmosfera armonioasa si echilibrata in familie:
Locul privilegiat
Inainte de a-l lua in brate pe cel mai mic, cel mare are dreptul la imbratisarea sa, la mangaiere si la o explicatie: "noi doi avem o legatura speciala, lasa-ma pe mine sa ma ocup de acest rasfatat mic". Aceasta recunoastere a rolului de frate mai mare ajuta la cresterea increderii in el insusi, stimuland sentimentul de protectie fata de micut, contribuind la crearea unui fel de aliante.
Comportamentul decis si coerent
Reactionand cu fermitate, ridicand vocea cu decizie, fara pierderea calmului si fara agresivitate, poate ajuta fratele mai mare sa inteleaga ca exista anumite limite pana la care se poate pretinde atentia exclusiva, dar aceasta solutie nu poate fi aplicata prea des, deoarece copilul isi poate limita gelozia doar de frica sa nu fie pedepsit, perseverand cu acelasi comportament pe scuns.
Evitarea explicatiilor confuze
Deplasand totul in plan rational si apeland la explicatii confuze, bazate pe gradul de maturitate al fratelui mai mare, reprezinta o batalie pierduta din start - copilul la varsta de 4-5 ani nu prezinta capacitate de discernamant.
Explicatiile pot da rezultate insa cu un copil putin mai mare, care e receptiv la rationamentul logic si prezinta un anumit nivel de maturitate, subliniaza sursa.