In calitate de parinti avem o sumedenie de responsabilitati. Nu este suficient sa le asiguram copiilor o dezvoltare fizica sanatoasa, ci trebuie sa le acordam atentia si dragostea noastra neconditionata pentru a se dezvolta armonios si din punct de vedere emotional.
Conversatiile pe care le avem cu cei mici par a fi de cele mai multe o rutina, insa acestea au un impact major in felul in care se dezvolta.
Poate ca stii deja cat de important este tonul vocii sau cat de importante sunt cuvintele pe care le alegi. Poate ca stii deja ca e bine sa eviti cuvintele cu dublu inteles sau raspunsurile monosilabice precum "da" sau "nu", insa stii cum trebuie sa te pozitionezi fata de copil atunci cand stati de vorba?
Daca in conversatiile cu alti adulti stim deja ca e bine sa avem un contact vizual si sa nu vorbim peste celalalt, in cazul copiilor cum procedam?
Te pozitionezi la nivelul copilului. De ce? Pentru ca exista cateva avantaje pentru copilul tau daca faci asta:
In ochii copilului, parintele sau parintii reprezinta autoritatea absoluta. Atunci cand cobori la nivelul inaltimii lui, ii demonstrezi copilului ca puteti vorbi de la egal la egal, drept urmare ii va creste stima de sine si va avea mai mult curaj pentru a vorbi despre ceea ce il deranjeaza.
Confuziile pot aparea foarte usor in comunicare, chiar si atunci cand vorbim despre o conversatie intre doi adulti, de aceea psihologii recomanda sa eliminam factorii care ne distrag atentia. In cazul copiilor, daca ne pozitionam la nivelul lor, este mai usor sa obtinem o ascultare activa si un contact vizual, lucruri atat de importante pentru o discutie de calitate.
Inteligenta emotionala este compusa din trei abilitati importante: intelegerea emotiilor, exprimarea si autoreglarea acestora. Atunci cand ne pozitionam la acelasi nivel cu copilul, il incurajam sa vorbeasca si sa-si identifice emotiile, ca mai apoi sa il ajutam sa le autoregleze.
In orice conversatie este bine sa eliminam factorii externi care ne pot distrage atentia. Atunci cand ne pozitionam la nivelul copilului, de fapt, obtinem o bula in care nu permitem sa fim deranjati de absolut nimeni si nimic. Astfel, copilul se va putea concentra pana la final si va putea spune ceea ce il deranjeaza.
Daca noi, in calitate de adulti, ne dorim atentie si empatie din partea interlocutorului, de ce ar fi altfel in cazul copiilor? O definitie simpla in ceea ce priveste empatia ar fi: abilitatea de a te pune in papucii altei persoane, de a vedea si simti ceea ce simte celalat. Si cum putem obtine asta, daca nu punandu-ne la acelasi nivel cu copilul?
Rabdare multa, dragi parinti!