Ziare.com

Psihologie pentru mamici si tatici: Lucruri strict interzise in relatia parinte-copil - Interviu

de Anca Serghescu
Miercuri, 19 August 2015, ora 08:29

   

Psihologie pentru mamici si tatici: Lucruri strict interzise in relatia parinte-copil - Interviu
Indiferent cate generatii si-au crescut pana acum copiii, a calauzi pasii celui mic in viata este si ar trebui sa fie o stiinta, fiind o activitate ce presupune rabdare, finete si nervi de fier. Si multe altele pe langa, iti va spune probabil orice parinte.

Indiferent daca esti parinte sau intentionezi sa devii, indiferent daca experienta ta de parinte e una vasta sau dimpotriva, la inceput, niciodata nu e prea tarziu sa afli ce abordari sunt complet gresite in relatia cu cel mic, pentru ca-i strivesc personalitatea sau increderea in sine, formand adulti cu handicap, chiar daca invizibil. Potrivit psihoterapeutului Alexandra Demian, exista cateva tipuri de comportament care sunt complet interzise adultilor, in relatia cu copiii lor.

De cand incepe modelarea psihica a copilului?

Dezvoltarea si modelarea se fac pe tot parcursul existentei individului, in fiecare etapa el realizand noi si noi "achizitii". As vorbi despre un copil mai degraba ca despre un participant activ la procesul sau de dezvoltare si mai putin ca despre un recipient pasiv, in care sa se acumuleze toate efectele bagajelor sale biologice si ale stimulilor care provin din exterior.

In principiu, dezvoltarea sa incepe si continua cu fiecare interactiune a copilului cu mediul sau. Deoarece dezvoltarea copilului presupune un proces complex si diferit de la un individ la altul, o sa ne referim la "achizitiile" cele mai importante, unde ar trebui sa se resimta prezenta mai mult decat influenta ca factor modelator.

Asadar, ar trebui sa tinem cont de trei factori principali: ereditatea, mediul si educatia. Educatia, cel putin in primii ani de viata ai copilului, implicarea parintilor ar trebui sa se manifeste ca un liant intre ceea ce ofera copilului de drept ereditatea, precum si modelarea si gestionarea fiecarei interactiuni cu mediul.

Educatia s-ar impune in modificarile de ordin fizic, carora ar trebui sa le ofere spatiu de evolutie prin indeplinirea nevoilor de baza ale copilului si totodata asigurarea unui model de supravietuire pe care copilul sa-l poata prelua si utiliza in experientele sale viitoare.

In al doilea rand, se dezvolta si se descopera latura cognitiva prin deprinderea si exersarea limbajului, a gandirii, a perceptiei, a rationamentului sau a memoriei. Pe de alta parte, ca si indivizi sociali, este necesar sa ne asiguram dezvoltarea sociala si personala a copilului, inclusiv cunoasterea si intelegerea de sine, precum si dezvoltarea valorilor sau a constiintei morale.

Nu in ultimul rand, interventia in dezvoltarea copilului si ajustarea sa in vederea unei interactiuni optime ar trebui sa se desfasoare in sfera emotionalitatii, afectivitatii, a dezvoltarii atasamentului, relationarii si a personalitatii.

Ne puteti da exemplu de trei lucruri complet interzise in relatia parintelui cu copilul?

Este dificil sa numim sau sa stabilim acele comportamente sau atitudini interzise ale parintilor fata de copiii lor, deoarece ar trebui sa tinem cont de experientele fiecaruia in familie, precum si de tipurile de relatii stabilite intre membrii acesteia. Exista numeroase situatii in care parintii provoaca rupturi in dezvoltarea normala a copiilor, iar o experinta traita este direct proportionala cu impactul si suferinta pe care o pot aduce.

Ne putem gandi la trei categorii de erori in implicarea in viata afectiva a copiilor. Una dintre ele constituie orice forma de abuz (fizic, psihic, emotional, sexual) cu repercusiuni grave in destabilizarea dezvoltarii normale a unui copil.

O a doua eroare cu care ne confruntam adesea se produce atunci cand parintii au tendinta de a sti dinainte care sunt nevoile copilului, fara a fi atenti la care sunt in realitate, proiectand tot felul de cerinte si de asteptari sub o presiune continua asupra copilului. Ranile provocate de acest tip de comportament formeaza personalitati dependente, cu tendinta de a corespunde tuturor, pentru a fi acceptati sau pentru a li se acorda o cat de mica atentie.

O ultima eroare ar consta in a nu-ti dori copilul, ci doar rolul de parinte, comportament urmat de lipsa de manifestare a afectivitatii fata de cel mic. In aceasta situatie un copil nu ar simti iubirea, caldura si grija parintelui, suferind mari carente emotionale care se vor reflecta mai tarziu in toate tipurile sale de relatii.

Multe cupluri cu copii raman impreuna, chiar daca relatia dintre parinti este disfunctionala. Este cea mai buna solutie pentru copii?

Relatia de cuplu a parintilor constituie primul model conjugal pe care un copil il observa, integrand comportamentele, atitudinile si schimburile emotionale dintre parinti. Intr-o relatie disfunctionala, ce poate observa acesta? Lipsa de compatibilitate, lipsa de iubire, o comunicare defectuoasa, doua individualitati accentuate, chiar si in situatia in care partenerii isi pastreaza o conduita reciproca respectuoasa si amiabila.

Psihologie pe intelesul tau, cu Alexandra Demian: Salveaza un copil mariajul?

La acestea se pot adauga, insa, in multe familii, si climate tensionate sau conflictuale, in care copiii pot deveni victimele violentelor dintre parinti sau pot lua parte la acestea ca si evenimente traumatizante.

Auzim adesea spunandu-se ca "au ramas impreuna de dragul copiilor", insa s-au condamnat la o viata personala lipsita de orice bucurie. Acesta este momentul in care copilul dezvolta rusinea, vinovatia, nevoia de recompensare si de preluare a vietilor parintilor lor, incercand sa-i rasplateasca.

Astfel, pe langa un model defectuos de relationare, care ii poate crea copilului fie un scenariu de viata asemanator, fie un scenariu in care va cauta in permanenta sa evite orice asemanare, a alege sa formam o familie prin compromisuri poate provoca numeroase rani emotionale pentru copil.

Prezenta ambilor parinti in viata copilului se poate echilibra chiar si atunci cand acestia nu mai sunt impreuna, atat timp cat acestia nu-si retrag dragostea si atentia pentru copil si pastreaza scopul, valorile si abordarea comuna in conlucrarea rolurilor lor de parinti.

Cand "striveste" un parinte personalitatea copilului, prin ce tip de comportament?

Familia reprezinta primul cadru de dezvoltare a copiilor, relatia dintre parinti fiind primul model social si de relationare, iar relatia dintre parinti si copil fiind principalul factor de dezvoltare al personalitatii. Unele dintre modelele educationale practicate de parinti pot avea influente negative asupra dezvoltarii personalitatii copilului. Utilizarea extremelor in educare si instruire, cerintele exagerate, lipsa de echilibru intre organizarea si controlul cresterii copilului sunt unele dintre comportamentele cele mai nocive.

Iata cateva exemple de comportamente extreme: grija exagerata fata de copil, manifestata prin instalarea unui program rigid, fara a fi consultat sau fara a verifica nevoile lui, cu urmari posibile in limitarea libertatii si a independentei. Alte urmari in aceste cazuri pot fi subevaluarea propriilor capacitati de decizie, instalarea temerilor nejustificate in absenta adultilor.

Psihologie pe intelesul tau, cu Alexandra Demian: Personalitatea victimelor si ce ascund ele

Personalitatea copilului poate fi "strivita" si prin severitatea insotita de amenintari, implicarea copilului in sarcini foarte dificile, chiar coplesitoare pentru el, ducand la pierderea copilariei, dar si la oboseala excesiva.

Exista si parinti care considera ca un model corect este acela in care ne supraprotejam copiii sau din contra ii lasam in totalitate liberi, fara niciun fel de control. In prima, dar si in a doua situatie posibilitatile lor reale sunt distorsionate, doar ca diferit, fie in limitarea si cunoasterea lumii sau, din contra, in lipsa unor reguli, limite, valori producandu-se haos.

Pe de alta parte, in dezvoltarea personalitatii copilului, pe langa indeplinirea nevoilor sale de baza, vitala este indeplinirea nevoilor emotionale si de transmitere a valorilor personale: dragoste, onestitate, consecventa, respect, corectitudine, dar si timp din timpul nostru.

Cum afecteaza adultii increderea celui mic in propria persoana? Ce tip de comportament este cel mai nociv in acest sens?

Increderea in sine depinde foarte mult de capacitatea noastra de a face anumite lucruri. Se formeaza atunci cand invatam si deprindem diferite lucruri alaturi de parintii nostri, invatand sa ne asumam responsabilitatea pentru a deveni autonomi intr-o forma cat mai realista.

Ea incepe sa se formeze inca de la primele interactiuni ale copilului cu mediul si cu parintii sai. In perioada imediat dupa nastere, copiii isi formeaza increderea in sine prin raspunsurile repetate la cerintele lor. In schimb, se intampla ca de multe ori parintii sa nu raspunda fizic sau afectiv acestora, stirbind un inceput in parcursul dobandirii increderii in sine.

De la varste fragede (incepand cu 2-3 ani), copilul experimenteaza independenta si asertivitatea. Multi parinti considera ca aceste comportamente sunt forme de sfidare, de lipsa de respect sau nesupunere voita pe care incearca imediat sa le pedepseasca.

Un alt tip de comportament nociv pentru increderea in sine este stoparea vointei proprii, in incercarea de a controla fiecare atitudine a copilului.

Iarasi, atat acasa, dar si in scoala, critica, pedeapsa, notarea ca si avertisment sau "rasplata negativa", judecata si etichetarea sunt comportamente care strivesc incercarea copiilor de a obtine sentimentul increderii in sine, dar si al sigurantei de sine. Tot in acest sens, faptul ca le impunem ce sa poarte, cum ar trebui sa arate, ce ar trebui sa cumpere, sentimentul de inadecvare pe care il formam ii fac sa nutreasca sentimente de rusine si de neputinta.

Un alt comportament inhibator al increderii in sine este acela de a grabi lucrurile in functie de ritmul nostru, fara a ne acorda nicidecum la cel al copilului, incercand prin asteptarile si cerintele nostre chiar sa depasim nivelul sau de dezvoltare.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 10737 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor