Sfatul psihologului: Copilul la raionul cu jucarii

Inca de foarte mici, copiii sunt atrasi de tot ceea ce vad in jurul lor, in special in magazine. La varste mici, ei nici macar nu diferentiaza ce fel de obiecte, alimente sau jucarii vad, ci pur si simplu ar vrea sa le aiba pe toate, facand alegeri la intamplare.

Pana in jurul varstei de 3-4 ani, copiii nu fac diferenta intre al meu si al altuia. Tot ceea ce este in jurul lor si isi doresc este al lor sau devine al lor odata ce pun mana pe el. Criteriul de alegere este dorinta de moment, un impuls de a avea, de a detine, fara a conta ce anume este respectivul obiect.

Imperativul "VREAU" este dovada sonora a dorintei copilului de a detine controlul asupra tuturor persoanelor si obiectelor lor, precum si a dorintei de posesie. Nu se poate vorbi la varstele mici de intentia unui copil de a fura o jucarie, sau de a o ascunde intentionat in buzunar sau in ghiozdanel. Pentru copil este doar o insusire a obiectului, care devine al lui de indata ce si-l doreste, el nu poate intelege notiunea de proprietate.

Este important sa tinem cont de momentul in care se afla copilul si sa raportam reactiile sale la nivelul sau de dezvoltare socio-emotionala:

* 1-2 ani - copilul nu are capacitatea de a alege o jucarie pe care si-o doreste, ci el isi doreste tot ceea ce vede si nu se afla in mainile lui. La aceasta varsta pot aparea crize de afect puternice, cu plans, tipete, trantit, lovit, iar copilul se linisteste cu greu, de multe ori parintii optand pentru a ceda si a lua lucrurile cerute, desi ele nu sunt necesare. Poate fi vorba de orice, nu numai jucarii, anumite alimente, haine sau produse de uz casnic.

La aceasta varsta parintii sunt cei care aleg si propun copilului ceea ce va fi cumparat pentru el. Este important sa se comunice cu el, sa i se vorbeasca despre ceea ce se intampla in jurul lui, ce inseamna sa mergi la magazine, de ce cumparam doar anumite lucruri. Constanta parintilor in atitudine, tonalitate, reguli va ajuta copilul sa dobandeasca niste repere si sa accepte niste reguli.

* 3-4 ani - la aceasta varsta copilul deja poate alege anumite jucarii, dar criteriul ramane unul afectiv. O jucarie pe care a vazut-o la un alt copil, o jucarie foarte mare sau care l-a impresionat prin ceva anume, si nu neaparat dupa calitatile ei sau dupa nevoile copilului la aceasta varsta.

Parintii pot incepe de acum sa ii explice copilului tipurile de jucarii, sa ii aminteasca de cele pe care le are acasa, sa faca niste reguli cu privire la modul si momentul cand se cumpara aceste jucarii. Dar, mai ales, sa intrebe copilul diferite lucruri cum ar fi:

Ce anume iti place la aceasta jucarie? Cum te vei juca cu ea? Mai ai altele acasa asemanatoare? Cu ce alte jucarii te mai poti juca cu ea? Unde o vei tine? Etc.

Aceste intrebari ajuta copilul sa diminueze putin afectul pe care il simte si dorinta impulsiva de a avea neaparat si sa se intrebe daca chiar si-o doreste cu adevarat.

Este bine ca regulile stabilite sa fie mentinute indiferent de dorinta copilului, dar un refuz fara a discuta pe seama lui sau fara argument va transmite copilului confuzie si ii va creste furia si opozitia. Si la aceasta varsta pot aparea crize de afect, dar capacitatea copilului de a verbaliza ceea ce simte este mai mare si trebuie incurajata de parinti.

* 5-6 ani - la aceasta varsta copilul stie deja ce jucarii ii plac, ce isi doreste, unde se gasesc, daca au si alti copii. Alegerile sunt deja orientate in functie de ceea ce aduc sa au ceilalti copii cu care copilul interactioneaza la gradinita sau in alte contexte. Aceasta competitie are deocamdata o valenta predominant materiala, cine are cele mai multe jucarii sau cele mai frumoase.

Parintii pot constata ca o jucarie mult dorita, odata ajunsa in posesia copilului, nu mai prezinta niciun fel de interes sau este aruncata intr-un colt, desi ei au facut poate eforturi mari pentru a o cumpara. Este importanta intrebarea "De ce iti doresti aceasta jucarie?".

Parintii trebuie sa tina cont de faptul ca jucariile la aceasta varsta au nevoie de o valenta educationala, sa poata fi folosite de copil si in diferite activitati de invatare, sa ii poata stimula creativitatea si sa il determine sa contribuie cu propriile lui idei si initiative, sa nu fie doar obiecte de decor in camera lui. O jucarie este valoroasa daca permite copilului sa creeze in jurul ei alte si alte activitati, daca o poate reinventa si refolosi in jocurile lui.

* 7-8 ani - scoala este cea care imprima anumite tipuri de jucarii si jocuri dorite de copii. Sunt mai complexe, pot fi folosite impreuna cu alti copii. Copiii pot aprecia la aceasta varsta cum este o jucarie, pot alege ce jocuri le plac, pot spune cum se joaca.

Sunt multi copii care gasesc singuri in magazine exact jocul de care aveau nevoie sau care le place. Este o varsta cand cartile pot avea un rol important, in special cele cu caracter interactiv, care permit copilului sa interactioneze cu povestea si cu personajele prin desen, joc de rol etc.

Treptat, copilul poate fi ajutat sa invete sa aleaga, sa exprime ce anume ii place, de ce ii place, sa accepte reguli si limite.

Va invit sa imi scrieti si sa imi impartasiti din experientele voastre legate de aceasta tema.

Psiholog Cristina Calarasanu, director Active Learning Center

psiholog@ziare.com

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...