Wellbeing: Ce pot sa fac sa nu imi mai pedepsesc copilul

Joi, 10 Martie 2016, ora 11:53
13317 citiri
Wellbeing: Ce pot sa fac sa nu imi mai pedepsesc copilul
Foto: Arhiva personala

Problemele de sanatate mentala in randul copiilor sunt din ce in ce mai frecvente si tot mai multi parinti si profesori solicita o programare la psihoterapie pentru copilul lor.

Copilul adus la psiholog. Sa fie aceasta solutia? Oare nu are legatura cu o convingere ca acel copil are o tulburare, o problema, un defect si trebuie "reparat"?

Care sunt de fapt cauzele comportamentelor copiilor? Putem da vina pe temperament, biologie, scoala, profesori, colegi, dar in realitate cel mai mare impact asupra sanatatii mentale a copilului o are relatia de atasament cu parintii. Si spun cu parintii, nu numai cu mama.

Comportamentele copilului adesea reflecta un disconfort pe care el il exprima indirect, prin comportamente pe care adultii le percep ca fiind problematice sau disfunctionale. El are nevoie ca noi sa ne schimbam pentru a putea raspunde nevoilor sale.

Avem nevoie sa ne crestem diferit copiii. Si asta doar daca ne uitam la date si realitatea care ne inconjoara. Si asta este o certitudine. Consultatiile sunt pentru parinti, bunici, profesori, pentru ca maturitatea si caracterul copiilor sunt influentate in cea mai mare masura de ei. A pune pe copil responsabilitatea schimbarii intr-un mediu in care s-a format fara sa fie schimbat mediul este prea mult si fara sens.

1. De ce sfaturile par sa nu functioneze cand avem cea mai mare nevoie?

Stii ca nu e bine sa iti lovesti copilul, sa tipi la el, sa il critici, ci ca trebuie sa il incurajezi, sa il faci sa nu ii fie frica de tine, dar uneori parintele isi pierde controlul, reactioneaza emotional si pedepseste.

Wellbeing: Copiii la scoala - intre temele de casa, meditatii si activitati extrascolare. Ce le mai ramane de facut?

Ce poate face un parinte pentru a nu mai pedepsi? Sa-ti intelegi trecutul, povestea vietii tale. Experientele emotionale neprocesate, neintelese se exprima in prezent in momentele tale dificile cu copilul, cand esti obosit sau stresat. Trecutul tau este prezent. Nu il poti sterge, uita, da la o parte pentru ca "este trecut".

Conteaza mult cum au fost parintii si bunicii tai cu tine, cat de afectuosi, calzi, jucausi, iubitori sau distanti, reci, critici sau neimplicati au fost. Toate experientele tale emotionale intense, dureroase ti-au modelat modul in care gandesti, caracterul si modul in care reactionezi fata de copil.

Cum te poti intelege pentru a nu mai repeta trecutul? Notati-va momentele in care sunteti reactivi, tipati, pedepsiti, va retrageti afectiunea pentru ca v-ati suparat pe copil. Notati si momentele dificile pentru copil, cand el este reactiv si exprima indirect o suferinta, o nevoie, un disconfort. Este un efort si o munca personala ca sa iti recapeti controlul asupra modului in care raspunzi disconfortului copilului. Si are legatura cu grija ta pentru tine ca parinte.

2. Sa ai grija de tine, de emotiile tale, de confortul tau emotional.

Sentimentul copilului de siguranta emotionala depinde de cum te simti tu. Este si motivul pentru care depresia sau anxietatea adultului creste semnificativ de mult riscul depresiei sau anxietatii copilului.

Pentru copil, anxietatea, furia sau deprimarea parintelui sunt semne de amenintare si pericol. Creierul lui va reactiona la acest pericol si se va apara. Atentia copilului va fi catre stimulii din mediu care pot fi amenintatori si devine nelinistit, cu frica si teama, trist. Si se poate exprima cu plictiseala sau agresivitate.

Si daca este pedepsit pentru ca nu se comporta cum se asteapta adultul, simte si mai multa furie si durere. Cand ai grija de tine, ca parinte, poti fi aproape de copil, conectat cu el. Si il inveti si o lectie foarte valoroasa. Este o forma de autocontrol, autodisciplina. Razi, esti vesel, dansezi, alergi, citesti. Te simti bine cu tine. Si asa invata si copilul sa isi regleze propriile lui emotii.

Wellbeing: Trecutul meu dureros nu trebuie sa fie si viitorul copilului meu

3. Relatia de cuplu, o prioritate pentru ambii parteneri din cel putin doua motive

In primul rand, tu ca parinte ai nevoie de iubire, afectiune, atentie, care depind de partener, nu ti le satisfaci prin copil. Imaginea ta de sine, increderea ta in tine, nevoia ta de a fi un parinte "bun". Copilul este diferit de tine, are propria lui identitate si drum.

In al doilea rand, relatia cu partenerul este primul model de iubire pe care il traieste copilul. Reprezentarea lui mentala despre iubire depinde de relatia voastra de cuplu in mare masura. Multi parinti, dupa ce au copii, ignora sau trec pe plan secund nevoile cuplului.

Aud adesea diverse scuze si justificari - "nu mai este timp", "sa mai creasca copilul si apoi ne reluam noi viata noastra", "acum copilul are nevoie de mine, de noi". Nevoile noastre fundamentale sunt sa iubim si sa fim iubiti. Sa ne simtim in siguranta alaturi de partener, sa simtim afectiunea si tandretea lui. Sa avem o viata sexuala care sa ne implineasca nevoile.

Cand insa cuplul nu mai este o prioritate, ambii parteneri devin frustrati. Si copilul plateste acest pret. Devine si el nesigur. Si, din pacate, invata implicit si apoi explicit ca "iubire" inseamna distanta, critica, neglijare, resentimente, durere, raceala.

Invata sa raspunda cu critica, raceala, pedeapsa in situatii de conflict si tensiune. Invata sa ii fie frica de discutiile, conversatiile dificile, sa le evite, sa dea vina pe ceilalti, sa nu isi asume responsabilitatea, sa devina autocritic, perfectionist, permanent nemultumit de el, sa creada ca "a meritat pedeapsa".

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie. Cum ai vrea sa fie iubit si sa iubeasca copilul tau? Cum ai vrea sa vorbeasca despre el? Cu incredere, curaj, bucurie? Cum ai vrea sa fie in relatie cu ceilalti? Dar care ai vrea sa fie amintirile lui cu si despre tine?

A sacrifica cuplul si fericirea personala pentru copil inseamna de fapt a-l priva pe copil de experienta iubirii adevarate si sanatoase, a-l priva de experienta unei relatii bune cu el insusi, a unei relatii bune cu viitorul lui partener si cu viitorii lui copii. A-l priva de bucuria de a trai bine cu el si cei din jurul lui acum in prezent!

Sa ne crestem copiii diferit!

Mind Education Health
Domnica Petrovai, psiholog clinician pr., psihoterapeut cognitiv-comportamental, specializat in psihologia copilului, cuplului si familiei. Fondator Mind Education Health.

Daca aveti vreo intrebare pentru expertii colaboratori ai Ziare.com, va invitam sa le-o adresati printr-un comentariu sau printr-un mail pe adresa sugestii@ziare.com.

„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
#Cum sa nu imi pedepsesc copilul, #relatie copii parinti, #relatii copii parinti psiholog , #copii
Comentarii
Poza Kogaion78
Kogaion78
rank 1
Ce pot sa fac sa nu imi mai pedepsesc copilul ???...