Wellbeing: Durerea pe care, fara sa stiu, o provoc copilului meu

Copilaria este adesea descrisa ca fiind varsta de aur - suntem iubiti, suntem protejati, adesea rasfatati, suntem importanti pentru adultii din jur. Si totusi, ni se intampla multora sa traim intreaga noastra viata adulta cu rani care isi au originea in copilarie.

Abuzul - si multele lui forme traite in copilarie - lasa urme adanci in viata celor care l-au experimentat. Acesta imbraca forme extreme si evidente - abuzul fizic si cel sexual, iar studii recente arata ca abuzul emotional este la fel de nociv pentru buna dezvoltare a copilului ca si cel fizic sau sexual, iar incidenta sa in randul copiilor este extrem de mare. La nivel mondial, cercetarile arata ca 36% dintre copii sunt supusi abuzului emotional (Vachon, 2015.)

Abuzul emotional asupra copilului apare atunci cand nevoile sale sunt ignorate, constient sau nu, de catre adultii ce il au in grija, pentru ca in prim plan se afla satisfacerea nevoilor parintelui. Astfel, copilul este instrumentul prin care parintele incearca sa isi vindece propriile rani, il incarca cu povara problemelor sale.

Cum se manifesta abuzul emotional asupra copiilor?

Exista parinti agresivi verbal, care tipa si intimideaza copilul, il rusineaza, critica constant ceea ce este si ceea ce face, care sustin ca cel mic nu face suficient, nu corespunde asteptarilor: "Niciodata nu faci ceea ce trebuie!" "Ti-am spus de 1.000 de ori, ce nu intelegi!", "Tot timpul ma faci de ras la scoala", "Nu esti in stare de nimic".

Exista insa si forme subtile ale abuzului emotional - in care copilul este santajat si manipulat pentru a face ceea ce parintele asteapta de la el. Sunt cazuri in care parintii se despart, iar copiii sunt manipulati sa fie de-o parte sau de alta - prin santaj emotional, constient sau nu: "Eu (mama sau tata) sunt victima, am nevoie sa imi fii alaturi". Si mai exista si parinti care pur si simplu cumpara afectiunea copiilor.

Exista parinti care incearca sa isi repare trecutul, imaginea prin copii si astfel cei mici intra intr-o cursa care nu este a lor, pe care nu o inteleg, care nu are sens pentru ei - fuga dupa note si concursuri, presiunea alegerii unei anumite meserii, nevoia de a arata intr-un anumit fel, insistenta de a avea un anumit tip de prieteni.

Mai sunt parintii care asteapta de la copiii lor sa le inteleaga problemele, care ii pun in rol de parinte si se pun pe ei in rol de copil. Si sunt parintii intruzivi, care vor sa stie tot ceea ce face copilul, care controleaza cu cine se vede, cu ce se imbraca, ce carti citeste, prietenii copilului sunt si prietenii lor: "Noi nu avem secrete unii fata de altii".

Abuzul emotional insa nu apare doar in cadrul familiei, ci, din pacate, si in mediul scolar. Profesorii, invatatorii/invatatoarele/educatoarele se asaza adesea intr-o pozitie de putere fata de copii, iar jignirea, intimidarea, controlul prin frica, in multe dintre scolile si gradinitele de astazi sunt instrumente folosite pentru a pastra "disciplina".

Cum simte un copil abuzul emotional?

Cercetarile au aratat ca durerea emotionala este la fel de intensa ca si cea fizica. Zonele din creier activate in cazul celor doua forme de durere sunt similare. Daca in cazul durerii fizice vezi si speri ca poti indeparta la un moment dat cauza, in ceea ce priveste durerea emotionala, cauzele ei sunt difuze, ascunse, uneori de neinteles - atat pentru copil, cat si pentru adult.

O simti, dar nu poti face nimic concret sa indepartezi ceea ce iti pricinuieste disconfortul. Pentru ca cel care iti face rau, care iti arata cat esti de defect, care te inspaimanta prin furiile sale, care te impovareaza cu emotiile sale este cel care te are in grija. De el depinde ca tu, copil vulnerabil, sa supravietuiesti. Nu ai de ales, trebuie sa inghiti ceea ce iti spune, sa poti sa mergi mai departe. Inveti astfel sa te disociezi de tine, pierzi contactul cu ceea ce esti, cu ceea ce iti doresti. Pentru ca cel care in mod normal ar trebui sa te protejeze este si persoana de care te temi, situatia devine fara sens.

Abuzul emotional trait de copii se manifesta printr-o serie de comportamente, emotii si senzatii corporale. Ei sunt adesea tristi, speriati, vigilenti, pot avea comportamente agresive sau antisociale sau dimpotriva, pot fi mai maturi decat varsta lor.

Abuzul emotional poate influenta negativ performanta scolara si integrarea sociala. Copilul invata ca lumea este un loc periculos, ca oamenii nu pot fi de incredere si cauta mecanisme de adaptare in acest context, mecanisme care ulterior, in viata adulta se dovedesc a fi extrem de toxice.

Experientele abuzive din perioada timpurie influenteaza relatiile din viata adulta. In copilarie am invatat ca oamenii nu sunt de incredere, iar ca adulti vom interpreta comportamentele celorlalti prin acest filtru. "Sunt vigilent/a pentru ca ma va insela", "ma infurii si resping pentru ca nu am incredere". Sau dimpotriva, "accept abuzul partenerului fara sa pun limite, pentru ca adeseori consider ca il merit". Stima de sine scazuta, anxietatea, depresia, credinta ca ceva este in neregula cu mine, ca sunt defect sunt consecinte ale experientelor traumatizante traite in copilarie.

Cum pot parintii sa opreasca abuzul emotional?

In primul rand sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem, sa integram trecutul personal, pentru ca adeseori copiii abuzati devin ei insisi parinti abuzatori. Sa facem diferenta intre nevoile noastre si cele ale copilului, sa invatam cum sa ne gestionam propriile emotii, iar cand copilul nostru este supus abuzului la scoala sau la gradinita sa nu intoarcem privirea, ci sa ii fim alaturi neconditionat.

Copilul are nevoie ca parintele sa intervina pentru a opri abuzul, deoarece riscul este ca cel mic sa invete ca este neputincios, sa se resemneze, pentru ca oricum nu are pe cine sa se sprijine si ca va trebui sa il accepte, pentru ca nu are alta solutie, acest lucru avand efecte negative importante pentru dezvoltarea sa emotionala.

Corina Dobre este psiholog cu drept de libera practica si psihoterapeut cognitiv-comportamental si foloseste cu incredere terapia schemelor, terapia prin acceptare si implicare (ACT), terapia prin compasiune, mindfulness si psihologie pozitiva, iar in domeniul terapiei de cuplu, terapia Imago.

Daca aveti vreo intrebare pentru expertii colaboratori ai Ziare.com, va invitam sa le-o adresati printr-un comentariu sau printr-un mail pe adresa sugestii@ziare.com.

Vot interzis la locale pentru unii alegători cu domiciliul în străinătate. Decizia aparține Biroului Electoral Central

Alegătorii cu domiciliul în străinătate, care şi-au stabilit reşedinţa în ţară, începând cu data de 11 aprilie 2024, nu vor putea vota la alegerile pentru autorităţile administraţiei...

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...