Ziare.com

Adultere celebre din culisele istoriei

Miercuri, 30 Martie 2011, ora 12:05

   

Adultere celebre din culisele istoriei
Adulterele consemnate de istorie sunt atat de palpitante incat depasesc prin curiozitate casatoriile si divorturile. Nu putine sunt femeile care si-au uitat indatoririle, fascinate de personalitatile vremii, si nu putini barbati respectabili au calcat stramb, atrasi de o simpla privire.

Istoria consemneaza, nu uita, dar iarta si tolereaza. Cu tot respectul pentru cei ce nu mai sunt si faptele lor, poate merita reamintite cateva.

Aventura doamnei Victor Hugo

La sfarsitul anului 1828, poetul Sainte-Beuve s-a indragostit de Adele Hugo, sotia celui mai bun prieten al sau, scriitorul Victor Hugo, pe care o cunoscuse cu doi ani in urma. Dragostea a fost reciproca.

Pe tanara indragostita, memorialistul Emile Faguet a caracterizat-o mult mai tarziu cu cuvinte despre care e greu sa spui daca sunt o lauda sau o acuza: "Adele era foarte frumoasa, distinsa, indiferenta si cam proasta".

Timp de aproape doi ani, n-a fost dragoste. A fost numai simpatie in trei: doi viitori monstri sacri ai literaturii plus sotia unuia din ei discutau despre literatura, filosofie si intelepciunea antica.

In septembrie 1830, sotul nu stia inca nimic, la inceputul lui decembrie incepuse sa banuiasca ceva, iar la sfarsitul anului constatam ca Sainte-Beuve nu mai viziteaza casa Hugo. In scurt timp revine, amantii se intalnesc in secret, la 1 aprilie 1831 are loc ruptura definitiva dintre cei doi rivali, dar nu si ruptura dintre Sainte-Beuve si Adele.

Idila continua cu pasiune, iar dupa 1833, cand Victor Hugo isi gaseste consolarea in bratele unei oarecare doamne Juliette Drouet, Sainte-Beuve si Adele se vor intalni nestingheriti pana in 1836, cand flacara atat de fierbinte a dragostei se raceste brusc.

Victor Hugo o abandoneaza pe Juliette Drouet, Adele nu mai vrea sa-l intalneasca pe Saint-Beuve, iar in caminul Hugo se instaleaza o neasteptata liniste si fericire.

Saint-Beuve si Adele nu se vor mai revedea timp de 12 ani, dupa care se instaleaza intre ei o relatie de prietenie sincera, pana cand el trece in nefiinta, urmat dupa un an de Adele, cea definita de posteritate ca fiind "foarte frumoasa, distinsa, indiferenta si cam poasta".

A.I.Cuza si Maria Obrenovici

Inca inainte de a ajunge domn, lui A.I. Cuza i se prevestea un viitor de aur, cu atat mai mult cu cat nu era un barbat "de lemn" si facea obiectul atractiei numeroaselor doamne din inalta societate a principatelor.

Departe de a-l compromite, aventura cu Cocuta Vogoride, sotia caimacanului Neculai Vogoride, a plusat si mai mult succesele sale de Don Juan moldovenesc.

In aceasta conjunctura, indrazneste sa-si incerce norocul Maria Catargi, fosta Obrenovici, cel de care a divortat - se zice - fiind rea de musca. Musca n-a socotit ca doamna Elena, sotia domnitorului, ar fi un obstacol in patima ei si i-a facut, la repezeala, doi baieti nelegitimi: Alexandru si Dimitrie.

Afemeiat, dar corect, domnitorul si-a recunoscut copiii, pe care i-a adoptat, convingand-o pe doamna Elena ca, ei neavand alti urmasi, trebuie sa se ingrijeasca impreuna de acestia.

Aventura a dat apa la moara Opozitiei, cunoscuta "monstruoasa coalitie", care l-a arestat pe domnitor, noaptea din pat, anume ca sa-l surprinda nu cu sotia Elena, ci cu amanta Maria.

Cu ea a urmat Cuza drumul exilului, prin Brasov, unde a poposit cu amanta la cunoscutul han "Cerbul de Aur". Doamna Elena l-a ajuns din urma ulterior, a acceptat sa creasca fiii Mariei, desi aceasta continua sa-i urmareasca multa vreme sotul, intalnindu-se din cand in cand, prin hotelurile Europei.

Abia dupa moartea fostului domn, Maria Catargi se cupleaza cu princiele Constantinoici, caruia ii daruieste de asemenea un baiat. Bolnava, Maria Catargi-Obrenovici se sinucide in anul 1876, in varsta de 44 ani.

Corpul ei este adus la Iasi si inmormantat in biserica Sfantul Spiridon, intr-un cavou, pe piatra caruia se poate citi: "Maria Obrenovici, 3 august 1832 - 4 iulie 1876".

Napoleon si Maria Walewska

Casatorita la 18 ani cu contele Anastasius Walewski, care avea atunci 70 de ani, contesa il intalneste la Varsovia pe Napoleon Bonaparte si accepta, cu incuviintarea sotului, sa devina amanta imparatului, aflat in plina glorie.

Timp de sapte ani, Maria il insoteste pe imparat in campanile sale. Soldatii francezi o numesc - mai in gluma, mai in serios, "sotia poloneza".

Cand afla ca Maria a ramas insarcinata, Napoleon divorteaza imediat de sotia legitima, Josephine, care nu putea ramane insarcinata. Totusi, visurile Mariei sunt rapid spulberate cand afla ca statutul imperial nu-i permite imparatului divortat sa ia de sotie o metresa.

Dupa sapte ani, cei doi se despart. Imparatul se casatoreste cu o printesa austriaca, respectand statutul, iar Maria se va casatori abia in 1816, la Bruxelles, cu contele Philippe Antoine d'Ornano, un var al lui Napoleon, cu care va avea de asemenea un fiu.

In memorialul de la Sfanta Elena, dictat lui Las Casas, imparatul vorbeste cu o deosebita afectiune despre "sotia poloneza".

Adultere princiare la curtea Romaniei

Despre viata intima a reginei Maria a Romaniei s-a vorbit mult, s-a scris si mai mult, s-a barfit enorm si se mai povesteste inca.

Prima barfa incepe in anii 1897-1898, cand tanarul ofiter Zizi Cantacuzino este adus la Cotroceni, ca profesor de gimnastica pentru micutul Carol, si se antreneaza in lungi conversatii cu printesa Maria, sotia viitorului rege Ferdinand.

In scurt timp, medicul ii recomanda printesei un tratament in Germania. La plecarea din Constanta, inainte de a urca puntea vaporului, viitoarea regina isi ia ramas bun de la autoritati la bratul chipesului ofiter.

In societatea bucuresteana circulau susoteli despre perspectiva unui divort, dar batranul rege Carol I le curma brusc.

La intoarcere, principesa s-a pomenit, dintr-o data, inconjurata cu un grup compact de "prietene" ivite din senin: Nadejda Stirbei, Maruka Cantacuzino, Elena Sutzu, Helene Cretian, Sybile Chrissoveloni, Martha Bibescu.

Era bine pazita, dar asta n-a putut-o impiedica sa faca o scurta escapada, alaturi de William Waldorf Astor, idolul femeilor din acea vreme, un englez inalt, care tocmai absolvise studiile la Oxford.

Informatiile sunt putine. Nu se stie daca a fost un amor in toata regula sau numai o iubire intretinuta mai mult prin scrisori.

Oricum, casatoria englezului, in 1906, a curmat relatia definitiv. Ce a insemnat aceasta legatura pentru Maria rezulta dintr-o scrisoare a ei catre principesa Paulina, careia i se confeseaza: "Il iubeam sincer si natural cu tot ce are firea mea mai daruit. El era suflarea, aerul si spiritul vietii mele si era constient de aceasta. Totusi, in momentul cand s-a casatorit a renuntat total la mine, fara nicio mila".

In 1907 il cunoaste pe Barbu Stirbei, nepotul domnitorului Barbu Stirbei, print elegant, cu o foarte placuta infatisare si cu o minte ascutita. Era un cuceritor. Pentru el, principesa era o provocare. Pentru ea, care inca mai ofta dupa Waldorf, insemna o potolire a setei de iubire.

Cei doi aveau nevoie unul de altul si, pe fondul unor interese reciproce, iubirea nu s-a stins niciodata. Printesa frecventa adesea palatul Buftea, unde locuia printul, si petreceau acolo mult timp impreuna, calarind prin imprejurimi.

Drumul durat de print prin padure, anume pentru a facilita echitatia, exista si astazi. Cand erau departe unul de altul isi scriau scrisori pasionale. Se insinua ca Ileana, al cincilea copil al Mariei, era facuta cu Barbu Stirbei. In orice caz, seamana izbitor cu una dintre surorile lui.

Desi zvonul despre relatiile celor doi devenise public, in mod inexplicabil, in anul 1913, batranul rege Carol I il numeste pe Barbu Stirbei administrator al domeniilor coroanei, apropiindu-l si mai mult de Palat.

De acum incolo, printul Stirbei si sotia viitorului rege au in fata facilitati nesperate pentru a se intalni, curmate numai de moartea regelui Carol I, urcarea pe tron a lui Ferdinand si schimbarea statutului de principesa in cea de regina.

S-a schimbat statutul de principesa, dar nu si cel de femeie. Regina a mai trait o scurta aventura cu irezistibilul Joe Boyle, un canadian care a disparut tot atat de rapid cum aparuse.

Printul Stirbei ramane mereu prezent in viata reginei. Memorialistii mai insinueaza despre legaturile ei cu primul ministru Bratianu, ceva foarte greu de probat.

Cert este ca finalul primului razboi mondial a insemnat o angajare majora pentru regina, constienta de rolul ei in incheierea unei paci favorabile pentru Romania, cu intregirea teritoriilor si reluarea bunelor relatii cu Occidentul.

Pasiunea ei pentru Regat si pentru tara intregita era atat de mare incat nu mai lasa loc micilor pasiuni intime, chiar daca acestea scaparau din cand in cand. Regina si-a luat foarte in serios rolul, chiar daca pentru acest lucru nu a fost rasplatita nici de tara, nici de fiul ei, destul de ingrat.

Numai posteritatea, pioasa ca intotdeauna, este gata sa-i mai preamareasca inca meritele si sa-i ierte, atat de crestineste, greselile.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 14094 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
6 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

morala

daca o femeie simpla ar fi avut atatea " iubiri" ar fi fost ( chiar si azi) considerata o ***, o femeie usoara. Vala bil si azi pt asa-zisele vedete care isigasesc" marea iubire" cam la cateva luni, iar presa le considera " o frumoasa poveste de dragoste". in termeni populari tot o *** este.

 

Flacara...

Hm...Nu judeca aceste legi, caci esti nebun de le-ntelegi... Sufletul omului este foarte complicat...Niciodata sa nu judeci un om (indiferent ca este barbat sau femeie)....Intotdeauna cautam absolutul, sublimul si in incercarea de a gasi...facem si asa-zise greseli. Numai cine nu traieste, nu stie....
Exista ceva intre oameni - probabil ceva mult deasupra constientului - probabil niste legaturi neuronale care atinse...fac flacara....

SCRISORI NESCRISE (de Radu Gyr)

Viata noastra-ascunde-adese
intr-un colt de paradis
scrisori ce nu ne-au fost trimese
de-o mana care nu ne-a scris.

Nu stim pe foi ce-am vrea sa fie,
ce cant de dragoste nescris,
dar mana care nu ne scrie
o leganam mereu in vis.



si frazele ce n-au sa vina
in asteptari mai scumpe ni-s,
iar umbra ce n-a dat lumina
in piept ni-i floare de cais.

si-asa cum stam in usi deschise
pandim cu-n dor nicicand ucis
scrisori ce nu ne-au fost trimise
de-o mana care nu ne-a scris. .....

Regina Maria - Inaltimea Sa - Seducatoarea

...ca cineva ca mine sa-si poata face singura alegerea.“ Si nu era vorba de tara de adoptie, pentru ca ei ii va face o minunata declaratie de dragoste. Pe care si-ar fi dorit, cu siguranta, sa i-o poata face si regelui ei: ,,Aveam 17 ani cand am plecat spre tine. Eram tanara si ignoranta, si foarte mandra de tara mea natala. Dar te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriei si a durerii mele, minunata patrie care locuiesti in inima mea.“

 

Dle Pitigoi, chiar si subiectele "frivole" ar trebui atacate cu un minim respect fata de adevarul istoric.

Sunt nenumarate inadvertente in articolul dvs.

Hugo n'a parasit'o niciodata pe Juliette Drouet (actrita, nu "o oarecare doamna"), cu care a a avut o legatura de 50 de ani. Zeci de volume cuprinzind corespondenta lor au fost publicate.
Napoleon n'a divortat de Joséphine de Beauharnais din cauza Mariei Walewska, era un proiect nascut cu ani de zile in urma din motive politice. "Visurile" Mariei sunt poate o inventie "moderna".
Legatura dintre regina Maria si Stirbei a fost neintrerupta, Ferdinand n'a "curmat" nimic, din varii motive. Atit Ileana cit si principele Mircea au fost considerati de catre memorialisti, copiii lui Stirbei.
Boyle n'a disparut rapid, "aventura" a durat citiva anisori.

Etc, etc.

 

Viata amoroasa a reginei Maria,

are prea putina importanta.A fost o femeie deosebita si o aristocrata autentica.Mai presus de toate o suverana a Romaniei de toata lauda.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor