Cum este copilul meu la gradinita?

Voi aborda in acest articol o tema foarte actuala si de interes pentru toti parintii, acum, la putina vreme dupa inceperea gradinitei.

Gradinita este un spatiu aparte in viata copilului prin faptul ca reprezinta momentul primei separari de familie cat si intrarea intr-un proces de autonomizare a copilului. Este un spatiu pentru a invata, a se juca, a gandi, a simti, a privi, a cunoaste, a intreba, dar mai ales pentru a putea ramane singur.

Cum singur ma veti intreba poate? Dar nu sunt educatoare, copii? Singur fara parinti si in special fara mama. Capacitatea de a fi singur si de a ramane impreuna cu ceilalti care sunt straini, nu sunt din familie, depinde de increderea cu care copilul este investit de parintii sai ca sa poate parcurge aceasta experienta.

Singur inseamna ca toate trairile sa treaca prin copil fara a mai exista filtrul mamei si copilul sa le poata primi si sa poarte rezonanta lor acasa cand va povesti despre ele.

Adaptarea la gradinita nu este un proces facil si este firesc sa fie asa intr-o prima faza. Copilul este confruntat cu multe lucruri noi, se petrec multe transformari si apar manifestari pe care pana atunci parintii nu le-au cunoscut dar cu care vor fi intampinati frecvent o data cu inceputul gradinitei.

Am sa aleg o modalitate inedita de a aborda aceste manifestari in articol. Ideea unei astfel de prezentari s-a nascut tot prin intermediul parintilor, prin ceea ce mi-au scris sau prin ceea ce am ascultat de la ei in sedintele de terapie de familie.

Un prim lucru pe care l-am aflat de la ei a fost ca, o data cu intrarea copilului in gradinita, comunicarea dintre el si parinti este intermediata de aparitia unui nou personaj, care va deveni portavocea copilului, si anume educatoarea.

Ea este o portavoce fidela descrierii manifestarii copilului, dar asa cum vom vedea mai in randurile de mai jos aceasta descriere precisa ramane doar un portret al copilului, nu este urmata de o elaborare, ci doar de o apostrofare din partea educatoarei si o justificare din partea parintilor carora li se cere "sa faca ceva pentru a corecta copilul".

Pe de alta parte este poate de inteles absenta acestei elaborari pentru ca educatoarea indeplineste o functie de observator si nu una de traducator al celor observate. Sarcina ei este una pedagogica si impartasirea celor observate precum si elaborarea lor ar trebuie sa se faca in echipa cu un psiholog.

Aceasta echipa ar putea asculta si gandi situatiile variate ce apar in grupul de copii, gasind modalitati pentru a le integra si intelege.

Am sa redau sub forma unor citate din spusele parintilor cateva dintre cele mai intalnite situatii pe care le-am ascultat de al ei:

"Copilul meu este neatent, nu sta locului, deranjeaza activitatile, se plimba prin clasa, nu face ce i se spune si cand face, face cum vrea el nu cum i s-a spus"

Iata asa numitul "copil ADHD". Cele mai multe dintre educatoare aleg sa aduca la cunostinta parintilor si posibilitatea acestei tulburi care ar putea fi cauza manifestarilor copilului ce nu intra in concordanta cu ceea ce se asteapta de la un copil la gradinita.

Orice posibilitate este buna de investigat, dar parintii adesea se sperie de ideea unei boli si de faptul ca copilul lor este etichetat si exclus deja din randul celorlalti copii.

Sa ne aplecam impreuna si sa ascultam ce ne spune de fapt situatia de mai sus. Este vorba despre reguli, limite si despre toleranta la frustrare. Toate acestea au un rol esential in cresterea, dezvoltarea si adaptarea sociala a copilului. Gradinita este un instrument foarte valoros prin care ele capata consistenta si se transforma din niste repere externe in niste repere interioare pe care copilul le va purta cu el.

Unii copii reusesc sa si le insuseasca mai repede, altii mai greu. Insa e firesc ca la inceput sa existe opozitie, refuz, protest si dorinta de a face numai cum vor ei. Grupul este cel care ajuta la construirea acestora prin rolul pe care fiecare copil il are in cadrul lui si prin constientizarea pozitiei si contributiei celuilalt. Limitele si regulile se invata prin trecerea de la eu la acceptarea ca mai exista si un altul.

Abordarea individuala atat ca lauda si stimulare cat si ca pedeapsa si excludere nu ajuta copilul sa-si insuseasca aceste aspecte, ci doar sa simta ca nu apartine grupului, ca e altfel.

"Pentru ca plangea foarte multi eram sunati mereu si de multe ori eram chemati sa il luam acasa. Dna educatoare avea foarte multi copii in grija si se enerva cand incepea sa planga"

Iata "copilul care plange" si care produce disperare si neputinta prin faptul ca nimic nu il poate potoli. Solutia este in cele mai multe cazuri trimiterea lui acasa inapoi la parinti sau la bona pana anul viitor. Ce se intampla de fapt?

Plansul releva suferinta si tensiunea pe care le simte copilul. Este unicul lui mod de a se exprima si de a se apara. Plansul are legatura cu neincrederea, cu nesiguranta, cu faptul ca copilul nu a investit inca gradinita ca pe un spatiu in care el sa simta ca poate ramane.

Insa educatoarea poate folosi rolul ei de substitut matern pentru a-l ajuta sa capete incredere si mai ales poate folosi grupul de copii care are marea calitatea de a oferi sprijin si protectie, de a contine si de a creea sentimentul de apartenenta.

A cauta sa oprim acest plans cu orice pret sau a exclude copilul reprezinta o presiune in plus pentru el si poarta semnificatia unui abandon care apare inainte chiar de a-l fi primit la gradinita.

"Copilul este foarte absent si nu participa la activitati, nu raspunde si nu se joaca cu ceilalti copii"

Iata copilul "autist", un cuvant pe cat de actual si de des folosit pe atat de infricosator. Oare copilul meu este autist? Este o intrebare care va insoti mereu parintele o data ce a auzit-o deja. Insa este nevoie de cunoaste aceasta "absenta" si de a intelege ce reprezinta ea.

Cel mai adesea este o forma de aparare. Acesti copii sunt prinsi undeva la limita dintre universul lor interior si lumea exterioara. Stiu unde sunt, de ce au venit, ce este aici dar nu vor sa intre in legatura.

Sunt undeva intre casa si gradinita, sunt intr-o pauza lunga pana se intorc parintii sa ii ia de la gradinita. Isi petrec acest timp ascultandu-i si pe ceilalti, dar raspunzandu-si lor,refugiindu-se in spatiul acesta intermediar construit pentru a reusi sa stea aici la gradinita. Adesea parintii imi spun ca acasa sunt altfel, ca povestesc, ca vorbesc si fac diverse lucruri.

Putem intra in legatura cu ei daca cream o cale catre universul lor, ii invitam sa paseasca pe aceasta cale spre noi, le intindem mana si nu doar ii tragem cu forta.

"Nu termina o data cu ceilalti ce are de facut, uneori nu pare interesat de ceea ce i se da de facut, prefera sa faca sau sa stea singur si sa ii priveasca pe ceilalti"

Iata "copilul izolat". De multe ori este mai convenabil asa sa ramana in coltul lui pentru ca el este de obicei cuminte, doar ca nu prea vorbeste si nici nu vrea la un loc cu ceilalti. In interiorul lui insa are mare nevoie de a fi primit de ceilalti si cauta o cale spre ei.

Doar ca nu ii poate da glas. Este un copil care nu are incredere deloc in el, caruia ii este teama si este foarte timid. Isi doreste sa fie cu copiii dar ii este si frica de ei. Daca ne uitam putin in urma, conteaza mult si modelul familial din care provine.

Copiii care au fost foarte protejati si feriti sau cei care au o educatie autoritara ajung cu greu sa relationeze cu ceilalti copii si sa se poata bucura de joaca cu ei sau de timpul petrecut la gradinita.

"Este destul de agitat, le ia jucariile celorlalti copii, este agresiv cu ei cand nu vor sa se joace cu el, ii impinge sau le ia foile"

Iata copilul agresiv. Parintii primesc multe mustrari, adesea se simt jenati si nu mai stiu cum sa-l pedepseasca ca sa invete sa nu se mai comporte asa. Si chiar asa, de ce se comporta asa?

Agresivitatea este o modalitate de comunicare, prin care copilul isi exprima trairile si dorintele sau nevoile atunci cand nu stie, nu poate altfel. Poate fi o modalitate de exprimare a bucuriei de a fi cu alti copii sau a suferintei sale de a nu putea sta singur.

Gradinita si activitatile impreuna cu ceilalti copii ajuta copilul sa invete sa se exprime afectiv si sa se exprime social. Incet incet cuvintele iau locul actelor sau faptelor si copilul stie sa spuna cand este vesel sau trist fara sa loveasca sau sa imbranceasca.

"Copilul nu mananca deloc si nu doarme la gradinita"

Iata copilul opozitionist. Este extrem de deranjant pentru ca nu se conformeaza unor reguli esentiale pentru a convietui la gradinita. A manca si a dormi.

In realitate, aceste doua actitati au un caracter destul de intim pentru copil si sunt specifice unor ritualuri din familie de acasa.

Pentru ca ele sa devina un obicei si la gradinita, mai intai este necesar ca gradinita sa fie pentru copil ceva familiar unde se simte confortabil si poate sa gaseasca asemanari cu "acasa" atat pentru a manca cat si pentru a dormi.

Cati dintre noi mananca cu usurinta sau dorm intr-un loc strain?

Refuzul de a face aceste lucruri constituie un semnal ca adaptarea nu este inca posibila si ca este nevoie de a gasi modalitati pentru a ajuta copilul sa accepte gradinita.

As vrea sa inchei tragand urmatoarele concluzii:

- toate aceste manifestari nu sunt intentionate, ele nu sunt menite a pune la incercare rabdarea educatoarelor, a le deranja si enerva si nici nu pun in evidenta o educatie deficitara sau greseli ale parintilor. Ele sunt un limbaj al copilului si este necesar sa intelegem ce ne transmite acest limbaj, sa gasim cuvinte comune pentru el si pentru noi

- daca aceste manifestari se prelungesc sau se amplifica este necesar ajutorul de specialitate, medical sau psihologic pentru a intelege care este cauza aparitiei lor

- este esentiala comunicarea cu copilul pentru a avea acces la cum simte el si cum percepe aceste experiente

Va invit sa imi impartasiti din experientele voastre legate de gradinita.

Psiholog Cristina Calarasanu

cpap.copiisiparinti@gmail.com

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...