Ziare.com

Craciunul - asa cum il traiam cand eram mici

de Andreea Ghinea
Luni, 21 Decembrie 2009, ora 20:18

   

Craciunul - asa cum il traiam cand eram mici
Ati observat ca sarbatoarea Craciunului nu mai este la fel cum era cand eram noi mici? Eu am observat, cel putin asa simt eu: ca magia nu mai este aceeasi.

Acum multi ani cand se apropia vacanta de iarna simteam ca sunt ca o bomba, care in ziua Craciunului exploda. Si acum sunt la fel, insa parca explozia nu mai are acelasi efect. De ce? Oare pentru ca micutii din ziua de azi pun mai mult pret pe material decat pe sentimental, nu mai inteleg obiceiurile asa cum o faceam noi? Nu mai simt si nu mai cred in adevaratul sens al traditiei?

Imi amintesc ca ziua de "colindete", asa cum se numea la mine la tara seara dinaintea Ajunului, era sfanta. Toata ziua incercam cu copiii din sat sa facem rost de un cauciuc mare pe care sa il ardem la "rascruce". "Rascrucea" era locul unde toata lumea se strangea la foc sa spuna glume, povesti sau alte bazaconii. Si acum se face focul, insa in jurul sau stau paznicul satului, femeile din apropiere si, rareori, se mai opreste cate un copil sa vada ce se mai intampla. Paznicul asteapta sa vina dimineata sa plece acasa, in timp ce femeile asteapta sa imparta covrigi copiilor ce se cam lasa asteptati.

In seara de Ajun incepeam sa facem echipa pentru ca a doua zi sa mergem cu "Steaua". Dis de dmineata ne trezeam, ne echipam, adica ne imbracam cat mai gros, cu cizmulite in care sa nu ne intre apa si sosete de lana, facute de bunica, si plecam la colindat.

Mergeam pe la fiecare casa si cantam cat de tare ne tineau plamanii, dar si frumos. Da, frumos, pentru ca la sfarsitul zilei era un fel de concurs intre noi si cea mai laudata echipa era cea mai tare, asa ca trebuia sa impresionam fiecare satean, pentru a ne pune o vorba buna. Ce placere putea fi mai mare decat a fi mai buni decat ceilalti copii din sat? Este adevarat ca erau si dezamagiri, dar, la fel ca si momentele in care castigam, vor ramane printre cele mai frumoase amintiri.

Dupa ce terminam de colindat, mergeam acasa pentru masa de pranz, unde o gaseam pe mama mai agitata decat pe tot parcursul anului. Trecea pe langa mine in viteza, sigur cu ceva in mana, si imi zicea "Hai sa ma ajuti".

Cand auzeam aceste cuvinte stiam ca trebuie sa fug repede sa ma ascund, altfel daca ma lua la bucatarie, nu mai aveam cand sa numar banii castigati de la colindat. Si asa si faceam. Ii luam pe ceilalti copii, ne furisam intr-o camera, scoteam din traiste bunatatile si banii primiti si, in timp ce mancam dulciurile, ne puneam pe numarat. Pentru noi nu conta ca Mos Craciun avea sa ne aduca si multe dulciuri, visam doar sa mergem la magazin si de banii castigati sa luam dulciuri. Si asa si faceam. Indiferent ca suma era mare sau mica, era a noastra si asta era tot ce conta.

In schimb, acum de copii nici sa nu te apropi cu un biscuite sau cu o suma mica de bani ca imediat vei primi in schimb o privire urata si o porecla pe masura. Asta, chiar daca "Steaua" de pe timpul meu a ajuns sa aiba doar jumatate din strofele de atunci si astea cantate doar de dragul de a mai scoate un ban in plus.

"Steaua de Seara", cantata de copiii mai mari din sat, nu prea mai apare acum, sau daca vine, pleaca in cateva secunde. Pai seara trebuie sa ajunga la barul din sat, nu mai au ei timp de pierdut sa cante tot colindul.

De asemenea, un alt obicei ce era sfant era masa in familie. Pai cum altfel? Decat cu toata familia la masa si trebuia sa mananci de toate, de la toba, lebar, caltabos, sarmale, pana la friptura de porc si prajiturile de la urma. Nimeni nu avea voie sa lipseasca. Putea sa vina in sat ce mai tare formatie din lume, presedintele sau chiar un OZN sa apara pe cer, masa de Craciun era sfanta. In prezent aceasta masa pare a fi cam ultima traditie ce totusi se mai regaseste in majoritatea familiilor. Nu stiu motivul, dar ma bucur foarte mult ca macar atat a mai ramas din Craciun, sarbatoarea pe care eu o asteptam cum, mi se pare acum, ca nimeni nu o mai face.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2252 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
14 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Mai ghinea, cred ca nu mai ai dinti in gura!

Cum draqu sa rozi la bomboanele comuniste cu atata nesat, ce draqu daduse strechea in voi?

 

Craciunul ?

cand eu eram mic, inca nu exista Comunismul !!
Cand ma gandesc inapo cu ceva 70 de ani, era fantastic si extraordinar de frumos cu melancolia al timpurilor ; fara Televizor fara Radio dar cu Megafonul si cu Cantecele Colindatorilor !
Ei mai bine facem un pas mare si sa traim zilele actuale care peste vreo 50 de ani, vor fi tot numai amintiri, pentru unii cu bucurii si pentru altii cu amaraciune !!
Timpul nu sta, si merge mai departe, egal cum dar trece !!
Principalul este sa nu uita nimeni egal daca e Bogat su Sarac, toti suntem Oameni si ori care viata are si sfarsitul Lui !!!
Iubitiva inte voi fara sa alegeti, Religia, Nationalitatea sau nivelul Social !!!!

 

Cand eram mici, din cauza vremii, de Craciun studiam mai in profunzime Biblia...

Sarbatoarea nasterii Domnului nu este poruncita in Biblie, dar nu este nici ceva care sa incalce principiile Scripturii.
Nu se stie la ce data s-a nascut Domnul Isus...
Cand, prin a doua jumatate a secolului al 4-lea s-a decis sarbatorirea nasterii Domnului Isus, aceasta a fost fixata pe 25 decembrie din ratiuni la care le-as psune strategice. Ziua de 23 decembrie este ziua cea mai scurta din an si noaptea cea mai lunga. In 24-25 decembrie, marcand inceputul cresterii zilei, se sarbatorea in Imperiul Roman “saturnalia", si nasterea "soarelui neinvins". Fiindca Domnul Isus este ‘Lumina lumii’ si este ‘Soarele’ nostru, crestinii au considerat ca este justificat sa stearga amintirea sarbatorii pagane suprapunand peste ea sarbatoarea adevaratei Lumini care a venit in lume.
Reformatorii au cerut o intoarcere la Biblie in toate domeniile, unul dintre acestea a fost cel al sarbatorilor. Toate sarbatorile dedicate "sfintilor" au fost desfiintate. S-au impartit insa in problema sarbatorii nasterii Domnului.
Martin Luther a pastrat-o. Anabaptistii au respins-o. La fel au respins-o puritanii din Anglia. Nici astazi in Anglia nu se tin slujbe in Biserci de Craciun, ci acesta este numai o sarbatoare in familie.
In schimb, atat in Anglia cat si in Statele Unite se sarbatoreste ceea ce aici se numeste Advent. In Advent sunt cuprinse cele patru duminici din decembrie dinainte de 25 decembrie. In acestea se sarbatoreste nasterea Domnului, marcata de concerte, predici speciale, programe de copii si tineret, etc.

 

Exista doua tipuri de sarbatorire a nasterii Domnului.

In conceptia ortodoxa, timpul dintre 25 dec si 6 ianuarie este ‘timp sacru’. Pana in 24 decembrie nu poti colinda si nu poti marca in nici un alt fel nasterea Domnului. De aceea si bradul se face numai in seara zilei de 24 dec (si se ia jos dupa 6 ian.)
In cultele evanghelice din apus nu exista credinta in ‘timp sacru’ si ‘timp profan’ si sarbatorirea nasterii Domnului este o conventie umana si o sarbatorim cand alegem noi.

Cel mai important lucru este sa intelegem semniticatia Intruparii Domnului nostru si sa
cautam sa beneficiem de ea in modul cel mai plenar.
Fie ca nasterea Domnului Isus, intruparea Fiului etern al lui Dumnezeu, sa fie benefica pentru fiecare dintre voi si Domnul sa va ajute pe toti sa faceti din timpul ales de voi pentru aceasta sarbatorare un timp special de apropiere de El si de umplere cu El.
Sarbatori fericite!

DATA CELEBRĂRII CRĂCIUNULUI

Unii obiectează pe motiv că data celebrării Crăciunului nu-i corectă, din moment ce nu se mai stie exact ziua nasterii Domnului.
Cei mai multi scriitori crestini din sec.1 dau data ca fiind intre 25 decembrie si 6 ianuarie.
In Evanghelia după Ioan, 1:16 ni se spune despre intruparea Cuvantului:
“Si Cuvantul S-a făcut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevăr. Si noi am privit slava Lui, o slavă intocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
Tot in acest capitol ni se spune că El, Creatorul tuturor lucrurilor , “era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind in lume."
De ce se mentionează despre “adevărata Lumină" tocmai cand se vorbeste despre intruparea Domnului, de venirea Lui in lume?
-Presupun că Domnul Isus s-a născut de Hanuca, Sărbătoarea Luminilor. Aceasta pica in luna decembrie, uneori mai la-nceputul, alteori mai la sfarsitul ei, pentru că anul evreiesc se calcula diferit de cel al romanilor sau grecilor.

Nu intamplător Domnul Isus alege Sărbătoarea Luminilor si ca moment al dezvăluirii Lui in public drept Mesia:
“In Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Innoirii Templului. Era iarna. Si Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
Iudeii L-au inconjurat, si I-au zis: "Pană cand ne tot ti sufletele in incordare? Dacă esti Hristosul, spune-ne-o deslusit."
"V-am spus" le-a răspuns Isus " si nu credeti. Lucrările pe care le fac Eu, in Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine." (Ioan 10:22-25)

Credeti că-i numai o simplă coincidentă.?!
La Dumnezeu, nimic nu-i la-ntamplare.

SINCRETISM ?!

Sunt persoane care au reticente privind Crăciunul si spun că această sărbătoare s-ar putea să fie o increstinare a unei sărbători păgane…
In anul 274 d.H., impăratul roman Aurelian a ales ziua de 25 dec. ca zi a Soarelui Invincibil (*). De ce a soarelui? Pentru că imediat după solstitiu, acum sesizai deja că ziua a-nceput să crească.
Unii spun că biserica Romei a ales aceeasi dată de 25 dec. pentru celebrarea nasterii lui Hristos, pentru că El este Soarele nostru si “lumina lumii". Avem de-a face cu fenomenul de sincretism, sustin ei, cu increstinarea unei sărbători păgane…

Dar dacă lucrurile au fost tocmai invers?!
Mai degrabă admitem că Aurelian a vrut să combată sau să distragă atentia de la sărbătoarea Crăciunului, care era la 25 dec., suprapunand peste ea o sărbătoare păgană.
Si comunistii au procedat asa, suprapunand sărbătoarea lui Mos Gerilă peste cea a Crăciunului…

Măi fratilor, chiar dacă Crăciunul se suprapune cu o alta păgană, acest lucru nu inlătură legitimitatea lui. Si Pastele, si alte sărbători crestine se suprapun cu cele păgane, dar acest lucru nu inseamnă să renuntăm la ele. Se pune doar problema ce practică adoptăm – una crestină sau una păgană.

De anul nou romanii obisnuiau să-si facă unii altora cadouri iar casele le-mpodobeau cu verdeată si lumini. Tot cam asa procedau si germanii.
Si luminile, si verdele sunt insă si simboluri crestine…
Lumina este un simbol des utilizat in Scripturi, pe care Domnul Isus si-L aplică chiar si Lui Insusi.
Bradul reprezintă pe credinciosul vesnic verde, ‘sădit’ langă “izvorul vietii". (v. Psalmul 1) Bradul (sau molidul) este folosit si pentru efectele lui terapeutice arhicunoscute.

Au păganii monopolul peste lumini si verdeată?! Hotărat NU.

Majoritatea oamenilor participă la sărbători fără a le sti adevărata semnificatie,

... sau avand in centrul atentiei lor cu totul alte probleme.
Unii vorbesc despre “Sărbătorile de iarnă", ca si cum iarna ar fi motivatia…
De regulă sărbătorile isi pierd in timp continutul si semnificatia. Din sărbătoarea Crăciunului, nu putini au rămas doar cu decorativul “Pom de iarnă" sau cu comunistul “Mos Gerilă".

Destui crestini, mai superficiali, au pus in centrul atentiei lor fastul, cadourile, mancărurile, etc. uitand să-si rezerve măcar cateva minute in care să se-ndrepte spre Dumnezeu si să-I multumească de-ndurarea ce-a avut-o fată de fiecare din noi, de ne-a trimes un Mantuitor.
Multi crestini nu mai constientizează scopul venirii Domnului Isus Hristos, cerintele Lui, si nu mai fac din El adevărata bucurie a lor.

In engleză, denumirea de “Christmas" se referă la slujbă, la serviciu divin pentru Christos (Hristos).
In romaneste, denumirea de “Crăciun" vine de la expresia latină “Dies Creationis" care se traduce ca “Ziua Noii Creatiuni". Strămosii nostri au inteles că odată cu intruparea Cuvantului, a-nceput o nouă creatie…
Noi ce-am priceput?!

Crăciunul este aniversarea nasterii Domnului Isus Hristos, a Mantuitorului nostru, pe care ni l-a trimes Dumnezeu, in bunătatea Lui.
Domnul Isus este inceputul “zidirii lui Dumnezeu" din toate punctele de vedere, si-atat a zidirii vechi cat si a zidirii noi.

 

JUSTIFICĂM SĂRBĂTORIREA CRĂCIUNULUI ?!

Unii afirmă că nu este justificată sărbătoarea Nasterii Domnului, din moment ce Biblia nu ne cere aceasta. Domnul Isus ne-a cerut să ne amintim de moartea Lui, nu si de nasterea Sa, spun ei.
Altii, cu convingeri sabatariene au chiar adversitate si propun observarea doar a sărbătorilor ce sunt stabilite in V.T.
De exemplu gruparea religioasă a Armstrong-ienilor condamnă direct sarbătorirea Crăciunului si sustin că numai cele din V.T. sunt ‘adevărate’, veritabile, iar celelalte sunt ‘inventate’.
Crestinii bisericii primare, spun ei, au tinut tot sărbătorile din vechime, si se leagă de texte ca acesta:
“Iar noi, după zilele PRAZNICULUI AZIMILOR, am plecat cu corabia din Filipi, si, in cinci zile, am ajuns la ei in Troa" (Fapte 20:6);
…sau:
“Pavel se Hotărase să treacă pe langă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea in Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putintă, să fie in Ierusalim de ZIUA CINCIZECIMII. (Fapte 20:16)

Armstrong-ienii uită că primii crestini au fost mai ales evrei, fapt pentru care era normală continuarea acelor celebrări. Pe de altă parte. Mr. Armstrong a uitat să le ceară adeptilor săi ca de sărbători “să meargă la Ierusalim", si tot acolo să-si ducă si zeciuielile, precum cerea Legea pentru aceste ocazii.

Care-i pozitia crestinilor autentici?!
Acestia stiu că sunt sărbători care sunt legitime chiar dacă n-au fost cerute anume…
De exemplu Domnul Isus nu ne-a cerut să sărbătorim invierea Sa dar ii aflăm pe ucenici sărbătorind aceasta in fiecare duminică.
Sărbătoarea evreiască Hanuca (Hanukkah), numită si Innoirea Templului sau Sărbătoarea Luminilor, nu a fost prevăzută in Legea lui Moise si nici fixată ulterior in vreo altă carte din Scriptură dar aflăm din Cuvant că chiar Domnul Isus a participat la ea.
Desi nu există o cerintă anume in Scriptură privind Crăciunul, este logic să tinem această sărbătoare…
Ingerii au celebrat nasterea Mantuitorului nostru, desi Domnul Isus nu S-a intrupat in vederea mantuirii lor. Noi, cei care beneficiem de venirea Lui, cu atat mai mult justificăm celebrarea venirii Lui in lume.

 

CUM SĂ SĂRBĂTORIM CRĂCIUNUL?!

Care-i spiritul in care ar trebui să participăm la această sărbătoare?

Dumnezeu a vrut ca poporul Său să aibă sărbători…
In V.T. le-a stabilit sărbătorile pe care să le tină, dar si modul cum ar trebui să participe la ele.
Toate acele sărbători erau Hristocentrice. Fiecare din ele atrăgea participantilor atentia spre Mesia care urma să vină.

Cand evreii sedeau la masa pascală si jertfeu un miel, trebuiau să-si aducă aminte de faptul că Dumnezeu le-a promis că le va trimete pe cineva care să fie jertfă pentru păcatele lor.
La Sărbătoarea Corturilor, evreii trebuiau să celebreze venirea lui Mesia ca să inaugureze noua creatie si să-i strămute in casele cele vesnice…
Cincizecimea era sărbătoarea recoltei, in care evreii trebuiau să vină inaintea Domnului cu două paini care preinchipuiau două popoare avute in istorie in atentia specială a lui Mesia: poporul evreu si noi ca Biserică.
Etc.

Si Crăciunul trebuie să-L aibă-n centru tot pe Mesia, pe Domnul Isus Hristos.
Ne gandim noi serios la scopul venirii Lui, la misiunea Lui?

Ai ajuns si tu să-L declari Mantuitorul tău?!
Dacă Domnul Isus Hristos n-a fost centrul atentiei tale la această sărbătoare, celebrarea ta a fost zadarnică!

DE SĂRBĂTORI, SE CITEA DIN CUVÂNT

Cuvantul spune: “s-au adunat si au avut o sărbătoare sfantă".
De ce s-a formulat asa?
-Pentru că au citit Cuvantul lui Dumnezeu.
Dacă recitim despre sărbătorile de pe vremea lui Neemia, vom observa multe lucruri interesante…
De exemplu in cap.8, v.2 găsim că:
“… preotul Ezra a adus Legea inaintea adunării, alcătuită din bărbati si femei si din toti cei ce erau in stare s-o inteleagă."
Fiecare participant, inclusiv copiii in stare să-nteleagă, trebuiau să dea atentie la cele citite, si se citea, nu glumă:
“Ezra a citit in carte de dimineată pană la amiază." (v.3) - atat dura la ei un “serviciu divin".
“Tot poporul a fost cu luare aminte"…

Suntem si noi cu luare aminte?
Facem si noi din Cuvantul lui Dumnezeu – (Cuvantul scris si Cuvantul intrupat, adică Domnul Isus Hristos) – centrul atentiei noastre?!
La sărbătoare, omul vine in prezenta lui Dumnezeu, si Dumnezeu i se adresează prin Cuvant. De aceea, mai ales de sărbători, Dumnezeu pretinde ca omul să-si intrerupă alte activităti, si să vină odihnit la Casa Lui, pentru a recepta cu claritate si-n intregime Cuvantul Său, pentru a nu avea o participare zadarnică.
Mai bine, de exemplu, mai putină si mai simplă mancare si o participare receptivă la Cuvant, decat belsug, oboseală, picoteală, etc.

SUNTEM NOI MISCAŢI ?!…

Sărbătoarea trebuia să-i miste, să producă ‘mutatii’ in cei care participau la ea.
Despre masa Domnului, apostolul Pavel ajunge să spună:
“Vă dau aceste invătături, dar nu vă laud pentru că vă adunati laolaltă nu ca să vă faceti mai buni, ci ca să vă faceti mai răi" (1 Cor. 11:17) decat ati venit.

Ce trist! Să vi la sărbătoare si să nu lasi ca Cuvantul lui Dumnezeu să producă schimbări pozitive in viata ta…! Ne păgubim singuri in acest mod…
De regulă, dacă Cuvantul nu este lăsat să lucreaze ceva pozitiv in noi, lucrează la condamnarea noastră, asa că trebuie să se schimbe ceva in relatia noastră cu Dumnezeu.
In urma sărbătorii ar trebui să spun: Doamne, te iubesc mai mult, inteleg mai bine ce-ai făcut pentru mine, apreciez tot mai mult lucrarea Ta pe care ai făcut-o prin Domnul Isus Hristos in viata mea…, etc.
Dacă la sfarsitul sărbătorii nu avem un sentiment de bucurie si recunostintă fată de Domnul si Mantuitorul nostru, participarea noastra este nulă. E nevoie de o pocăintă veritabilă in noi…

Dumnezeu le spune evreilor:
“Urăsc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi." (Isaia 1:14) Nu mai veniti la Casa Mea, nu mai faceti celebrări, nu mai tineti sărbători, căci Mi-e scarbă de ele…!
De ce a ajuns Dumnezeu să oprească niste ritualuri pe care El le-a stabilit? Ce L-a determinat să le respingă?!
“Nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!" (Isaia 1:13), spune Domnul. Nu vă pasă de inima voastră, nu vreti să vă schimbati, nu dati voie ca Duhul să vă producă pocăintă…

Dacă n-am luat aminte si nu L-am lăsat pe Dumnezeu ca si la această sărbătoare să producă schimbare-n viata noastră, pocăintă adevărată, atunci n-o poate suferi… Ca să fie validă, sărbătoarea trebuie să schimbe relatia noastră cu Dumnezeu, să-L apreciem si să-L iubim mai mult, mai ales pentru că ne-a trimes “un Mantuitor, care este Hristos, Domnul."

SĂRBĂTOAREA SI SEMENII

Sărbătoarea trebuie să realizeze ceva si-n relatia cu semenii mei. Trebuie să-i am in vedere si pe cei de langă mine, care poate nu stiu sau nu pot să se bucure de sărbătoare ca si mine. Tot la Neemia ni se spune că cei care-i invătau Cuvantul s-au adresat astfel adunării:
“Duceti-vă de mancati …, si trimiteti cate o parte si celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este inchinată Domnului nostru; nu vă mahniti, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră." (Neemia 8:10)
Să nu celebrăm o sărbătoare fără să ne aducem aminte de cei de langă noi, care au nevoi pe care noi putem să le suplinim, altfel participarea noastră s-ar putea să fie fără valoare. Desigur, nu e vorba numai de nevoi materiale… Unuia care nu-L cunoaste pe Mesia, avem ocazia să-i spunem vestea imbucurătoare si adevărată că si el are un Mantuitor in persoana Domnului Isus Hristos.

Dacă nu ne pasă de trebuintele celor de langă noi, si că mor in păcate, dacă mergem la biserică si participăm indiferenti, fără a se produce vreo schimbare-n noi, toată celebrarea noastră este zadarnică.

Acesta este “spiritul sărbătorii": să-ntelegem că Dumnezeu S-a gandit la noi si la trebuintele noastre si ne-a trimes un Mantuitor minunat. La această sărbătoare trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să schimbe relatia noastră cu El, să-L lăsăm să ne curete viata printr-o pocăintă autentică, să-L iubim mai mult pentru ceea ce-a făcut pentru noi si să putem fi de folos semenilor nostri care-s in nevoi materiale, dar mai ales spirituale.

crestin ortodox

Dupa cate vad eu s-au ivit proorocii mincinosi, cei prezisi de Iisus Hristos, care incearca sa-si promoveze invatatura gresita pe orice cale, intinand Sfanta Sarbatoare de Craciun. Vedeti-va de treaba si de credinta voastra si lasati-ne pe noi crestinii sa ne bucuram de Nasterea lui Hristos!

Fleoshc cu muci-n fasole, 'dreptcredinciosule'!

Iute o mai iei d-ta cu "proorocii mincinosi", dar Biblia nu o studiezi, nu o deschizi cu anii...
Bucura-te bre de sarbatoare, dar nu fii fatzarnic!
Mentioneaza ce s-a spus gresit despre "nasterea lui Hristos"!


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor