Ziare.com

Trebuie sa alegi: esti parinte sau prieten pentru copilul tau?

de Camelia Badea
Marti, 22 Septembrie 2009, ora 18:29

   

Trebuie sa alegi: esti parinte sau prieten pentru copilul tau?
Orice parinte isi doreste sa fie daca nu cel mai bun macar unul dintre cei mai importanti prieteni ai propriului copil, sperand ca astfel va evita o parte dintre conflictele si neintelegerile cu el. Este aceasta o cale mai usoara si mai inteleapta de a-ti creste copilul? Cum stii cand sa joci rolul de parinte si cand sa treci la cel de prieten?

Un studiu realizat in SUA in 2004 pe 1.000 de parinti si copiii acestora arata ca 43% dintre parinti isi doresc sa fie cei mai buni prieteni ai copiilor lor, in timp ce alti 40% isi doresc sa ocupe toate rolurile principale in viata acestora, scrie BNet.

"Dar rolul lor nu este acela de a fi prietenii, ci parintii acelor copii. Asta nu presupune nicidecum o relatie de adversitate, dar fiecare trebuie sa inteleaga foarte clar ce pozitie ocupa in cadrul acestei conexiuni", spune scriitoarea Glenda A. Hatchett, autoare a numeroase carti pe tema educatiei copiilor.

Vrand-nevrand, sunteti la volan nu pe bancheta din spate

Hatchett explica si motivele pentru care parintele trebuie sa se mentina intr-o pozitie superioara celei de prieten in ochii copilului sau.

"De la cele mai mici varste si pana cand pleaca de acasa, copiii isi testeaza parintii pentru a vedea care sunt limitele pana unde pot merge. Aceste granite sunt desenate de catre parinti, este rolul lor fundamental. Daca o mama se coboara permanent la nivelul fiicei ei, ea va pierde din autoritate, cuvantul ei nu va mai avea aceeasi greutate si importanta", spune Hatchett.

Iar acest lucru se va reflecta negativ in foarte multe aspecte ale vietii copilului devenit adult. "El nu va respecta pe deplin nicio autoritate. Isi va pierde slujba pentru ca nu va fi de acord sa fie zilnic la ora 8 la serviciu sau va rata afaceri importante pentru ca nu va respecta acordurile stabilite", mai explica scriitoarea americana.

In plus, daca un parinte incearca sa ramana doar la nivelul de prieten al copilului sau el va transmite semnale confuze, greu de inteles de cel mic, in momentul in care copilul greseste si trebuie pedepsit.

"Copilul nu va intelege de ce parintele-prieten are dreptul sa il judece si sa il pedepseasca pentru prostiile facute, iar el nu poate proceda la fel in cazul 'prietenului' sau mai mare", mai spune aceasta.

"Rolul meu principal in viata copiilor mei nu este acela de a le fi tovaras, amic sau cum vreti sa ii spuneti. Rolul meu este sa ii educ, sa ii pregatesc pentru greutatile vietii, pentru regulile care o guverneaza. Sa ii ajut sa se integreze cu usurinta in societate si sa ii invat sa treaca singuri peste obstacole. Fie ca ne convine sau nu, suntem asezati la 'volanul masinii', nu alaturi de ei, pe bancheta din spate".

Primesti mult, oferi la fel de mult

Opiniile de mai sus sunt impartasite si de sociologul Bertice Berry care precizeaza foarte clar ca principala deosebire intre un parinte bun si un parinte-prieten este legata de deprinderea unui copil de a fi responsabil, respectuos si disciplinat.

"Un copil bine educat de mama si de tatal sau va intelege ca daca primeste mult, trebuie sa raspunda la fel. Daca este respectat, trebuie sa respecte, daca este iubit, trebuie sa iubeasca, daca cere trebuie sa si ofere la randul sau", declara sociologul american.

Din acest punct de vedere, adultii care aleg sa joace doar rolul de prieten in viata copilului lor ajung deseori sa ii rasfete, sa le faca toate poftele pentru a nu risca sa ii supere si sa strice buna relatie cu ei.

Acest tip de parinti ar trebui sa isi faca prieteni in lumea lor, a adultilor, si sa le dea copiilor sansa de a face acelasi lucru, printre cei de o varsta cu ei. Cele doua lumi nu trebuie amestecate.

"Copiii au nevoie de o persoana care sa ii ghideze si de multe altele cu care sa se joace si cu care sa imparta bunele si relele de zi cu zi. Oricat ne-ar fi de greu, pentru binele copilului nostru trebuie sa acceptam acest lucru", mai spune sociologul.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5853 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
5 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Un articol foarte interesant

Dar nu spune exact care sunt limitele dintre prieten si parinte-neprieten. Nu poti sa ai un prieten/frate mai mare pe care sa il respecti in acelasi timp? Daca ii esti prieten nu il potoi pedepsi? Nu prea am inteles aici

 

Simplu

Eu am 70 de ani, si cu 2 Copii (o Fata si un Baiat).
Mama lor (Sotia mea) a murit cand Copii aveau 18 respectiv 14 ani si de atuncea le am crescut si educat singur si nu m-am casatorit de dragul copiilor , atfel am cautat ca in afara ca Tata sa le fiu si Mama si Prieten cu ei. Am si reusit Ambi au devenit oameni de Onoare, fata, Asistenta medicala si Baiatul Inginer Chimist !
Si in ziua de azi daca stau in fata unei decizii mai importanta se adresseaza cu cea mai mare incredere la mine !
Asa am fost si am ramas parinte si prieten ,le explicam ce este bun sau rau daca greseau si fara sactiuni, "o vorba buna Prieteneasca " dela un parinte are mai mare influenta decat Sanctiunea !!
Nu uitati un lucru; "violenta naste tot violenta" !!!

felicitari

inca odata felicitari

hmm...

mie nu imi este clar de ce autorii induc ideea ca cele doua variante trebuie sa se excluda una pe cealalta. cred ca subiectul este prea amplu pentru a fi tratat atat de succint si mai cred ca parintii responsabili vor sti sa fie si parinti si prieteni cu copiii lor.

 

Articol de exceptie

Exceptional articol. Sta descarcat pe PDA-ul meu dela aparitia sa pe site, dar de abia azi am avut ragaz sa-l citesc in tihna pe care ti-o da un parc. Un articol de exceptie care poate intra in categoria celor esentiale. Felicitari Camelia Badea !

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor