Ziare.com

Sfatul psihologului: Copilul care il ia pe NU in brate

Joi, 12 Mai 2011, ora 18:16

   

Sfatul psihologului: Copilul care il ia pe NU in brate
Vorbim in acest articol despre situatiile in care parintii au parte de opozitie din partea copiilor, chiar de varste foarte mici. Copiii care cer si apoi nu mai vor, care vor si se razgandesc, care refuza orice li se cere si care spun NU permanent.

Pentru parinti devine uneori coplesitor si aproape dezarmant sa se confrunte cu permanenta opozitie a copilului, caci e din ce in ce mai greu sa gaseasca solutii care sa il calmeze sau impace.

Primele forme de opozitie apar in jurul varstei de 18 luni si dureaza cam pana la 3 ani, cand sunt urmate de perioada "de ce"-ului.

Copilul incepe sa spuna "Nu" practic la orice i se ofera, i se cere, este intrebat sau este rugat. Nimic nu pare satisfacator si nicio varianta nu ii convine.

Dar care sunt implicatiile acestor refuzuri repetate? Ce anume ne spun ele despre copil?

Departe de a fi doar un capriciu sau un moft al copilului, o incapatanare sau o dovada de obraznicie, acest fenomen este unul normal in dezvoltarea copilului si aparitia sa semnifica pentru noi mai multe aspecte psihologice:

- Diferentierea si dezvoltarea identitatii proprii - aceasta opozitie este prima modalitate a copilului de a se diferentia de mama sa si de cei din jurul lui.

In cautarea unei identitati proprii, care este pe cale sa inceapa sa se formeze, copilul incepe prin a refuza si a se opune la tot ceea ce ii ofera celalalt.

Cu alte cuvinte, incepe sa fie altfel decat ei, sa fie el insusi o persoana cu manifestari proprii, dorinte si nevoi aparte.

- Testarea relatiei cu celalalt - de asemenea, aceasta opozitie este si o modalitate de a pune la incercare rezistenta si dragostea mamei, dar si a celorlalti din jurul sau.

Copilul urmareste sa vada cum va reactiona ea, cum va tolera, daca il va suporta, daca va avea rabdare, daca va gasi o modalitate de a-i raspunde. Daca mama va reusi sa gaseasca modalitati de a tolera aceste manifestari, de a ramane ferma si in acelasi timp iubitoare cu copilul ei, de a nu se razbuna si de a nu-l pedepsi sau ameninta ca il va parasi daca o supara, copilul va simti ca relatia este una solida, se va simti in siguranta si va capata incredere.

Daca insa mama va fi speriata, epuizata, disperata, nervoasa si va gasi adesea cai de a se razbuna pe copil sau se va distanta de el, copilul va trai aceasta relatie ca pe una instabila, plina de nesiguranta si de imprevizibil.

- Experimentarea unor reactii noi - varstele mici sunt un moment al explorarii, al experimentarii, al incercarilor de tot felul.

Copilul este in plin proces de cunoastere si de invatare, iar acest proces este in prima faza unul nemijlocit, in contact direct si empiric, adica prin modalitati proprii. Refuzul este si el o forma de a vedea cum reactioneaza ceilalti, de a cunoaste limitele si afla pana unde se poate merge, ce anume i se da, ce nu i se da.

- Cresterea autonomiei - desi pentru parinti este enervant si adesea chiar extrem de derutant opozitionismul copilului, el este un semn de crestere a autonomiei. Este un moment in care el incepe sa constientizeze ca poate spune altfel decat celalalt, ca poate face invers decat i se cere, ca poate refuza ce i se da, sau poate cere altceva.

Va invit sa imi scrieti si sa imi impartasiti din experientele voastre legate de aceasta tema.



Psiholog Cristina Calarasanu, director Active Learning Center

psiholog@ziare.com

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3895 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
7 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

am citit si m-am stricat de ras. te rog continua si cu alte articole

"Copilul urmareste sa vada cum va reactiona.." daaaaa, siiiigur ca da, gagalicea de 1 an are veleitati de cercetator stiintific, face experimente si le si urmareste.... na, ca iar m-a bufnit rasu'. Nu-ti pare totusi mai logic sa crezi ca inca nu stie limitele si atunci actioneaza dupa plac? Iar mai tarziu cand vede ca exista niste ingradiri o lasa mai moale?

 

Te strici... te strici, dar tzine minte

Am sa vin cu un argument solid. Mergand pe strada, in apropierea unui parc, am observat o mămică ce-si indupleca fiul să meargă acasă (semn că e de ajuns cat au stat). Fiul, evident, nu si nu. Insistenta mamei s-a făcut auzită de la distantă mare. Si, pană la urmă, a apărut solutia: "Te las aici si plec!" moment in care mama chiar a plecat. Cu totii ne-am lovit de asa ceva. Surpriză: copilul inbufnat, incepe să schincească planset si dintr-odată hop langă piciorul mamei. Reactia de multumire a mamei a fost putin pe langă tot ce am realizat vis-a-vis de ceea ce copii doar speculează permanent.

asta nu face decat sa argumenteze ce am spus eu:

mititeii merg pana unde dau de gard si reactioneaza la ce li se intampla. Nu "fac experimente" si "urmaresc sa vada cum reactionam". Am si eu doua specimene acasa, unsi amandoi cu toate alifiile, si stiu ce vorbesc.

Toate Cele Bune Si Să Auzim Numai De Bine.

Să vă trăiască sănătosi, intelepti si plini de dragoste (si iubire) părintească. Am si eu două "alifii", de care incet, incet, mi-am dat seama că vor să devină independenti. Este in natura lucrurilor firesti, este normal, atat doar că uneori (daca nu chiar de cele mai multe ori) NOI suntem cei care contrăm (poate) prea exigent răspunsul, comportamentul, starea de sine a fiului si nu in ultimul rand inceputul intelepciunii lui.

multumesc

sa fie sanatosi si intelepti ai tuturor, si sa faca o lume mai buna decat au reusit parintii lor

Draga Cristina

Fraza asta nu prea am inteles-o:
=======
Daca mama va reusi sa gaseasca modalitati de a tolera aceste manifestari, de a ramane ferma si in acelasi timp iubitoare cu copilul ei, de a nu se razbuna si de a nu-l pedepsi sau ameninta ca il va parasi daca o supara, copilul va simti ca relatia este una solida, se va simti in siguranta si va capata incredere.

===========

Mie mi se pare ca fraza de mai sus se confunda cu cea de mai jos:
====================
Daca insa mama va fi speriata, epuizata, disperata, nervoasa si va gasi adesea cai de a se razbuna pe copil sau se va distanta de el, copilul va trai aceasta relatie ca pe una instabila, plina de nesiguranta si de imprevizibil.


==============
Eu aici inteleg ca in nici unul din cazuri sa nu-l pedepsim pe copil,dar rezultatul nu este acelasi descris de tine.

 

viitorul...

STOP etnobotanicelor "Nu toate frunzele sunt bune"

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor