Ziare.com

De la cititori Leacul impotriva singuratatii

Duminica, 02 Ianuarie 2011, ora 08:56

   

De la cititori Leacul impotriva singuratatii
Perioada Sarbatorilor este a bucuriei de a fi impreuna cu cei dragi si a bilanturilor relationale. Cei mai multi ne simtim bine cu altii, cu accentul pe simtim, adica ne saturam bine, ne cherchelim, bucuria sarbatorilor fiind mai ales una a satisfacerii poftelor si a unor dorinte pentru care nu prea avem timp, sau nu ni le permitem decat de Sarbatori.

Relatia cu ceilalti este mai putin importanta, starea de bine vine in primul rand din "dezmatul" pe care ni-l permitem. Consumul mare in aceste perioade confirma acest lucru.

Dar sunt si oameni care traiesc stari depresive, din cauza lipsei de sens a unei vieti fara relatii profunde, uneori cu accente atat de acute incat ajung chiar la gesturi extreme. Ei simt cel mai clar nevoia unui leac impotriva singuratatii, pentru ca nu pot pune altceva decat relatiile reale in locul ei.

Teoretic, solutia este simpla, teologii spun ca iubirea desavarsita si depasirea autentica a singuratatii a fost data omenirii prin Iisus Hristos. Prin Duhul Sfant este construita comunitatea Bisericii in care nimeni nu mai este singur.

Teoria ca teoria, insa practica ne omoara. In cate biserici, indiferent de confesiune, relatiile sunt traite pana la nivelul depasirii singuratatii? Pentru multe nici nu mai conteaza relatia intre semeni, ci doar o relatie de tip sentimental cu Dumnezeu. Bisericile sunt tot mai slabe, comuniunea este simtita tot mai putin, dar nu pentru ca solutia nu functioneaza, ci din cauza faptului ca nu poate fi inteleasa. Si nu este atat vina teologilor, cat a intregului sistem social, care ii afecteaza si pe ei.

Omul copy/paste

Omul trebuie sa faca astazi fata zilnic unui numar de provocari pe care stramosii nostri le traiau in cateva luni sau chiar intr-o viata intreaga. Ei nu interactionau decat foarte rar cu persoane necunoscute, stiau tot timpul ce au de facut, intr-o rutina care lasa loc si pentru analiza profunda. Astazi, suntem coplesiti de multimea evenimentelor la care trebuie sa luam parte si adoptam solutia copy/paste, copiind comportamentul, atitudinea altora in situatii similare.

Ea nu a fost inventata odata cu aparitia calculatoarelor, ele doar ne arata ceea ce este necesar sa facem in fiecare zi. Daca ar trebui sa stam si sa analizam temeinic fiecare situatie noua, am putea face bine doar un lucru nou la mai multe zile. De aceea, preferam sa ne asumam riscul de a adopta solutiile altora si sa facem mai multe lucruri mai prost decat sa facem bine, insa mult mai putine.

Cel mai grav lucru este ca acest tip de comportament a pus stapanire si pe societate. Desi ne spune ca trebuie sa invatam toata viata, scoala nu ne invata sa gandim si sa simtim ci doar sa copiem solutiile altora. Chiar si atunci cand evalueaza prin rezolvare de probleme, modul de solutionare a lor trebuie invatat dinainte.

Cand cere mai mult decat memorarea de informatii, nu merge mai departe de reproducerea unor algoritme de lucru. Dar nici scoala nu este de vina, ea raspunde cerintelor unei societati careia parca ii este frica de oameni care gandesc. Ei ar putea produce destabilizare, pot atenta la linistea celorlalti, dezvaluind lucruri care nu merg bine sau sunt prost facute.

Mituri care ne indeparteaza de fericire

Miturile impartasite social, care creeaza singuratatea, care ne indeparteaza de gandire si trairea unitara sunt mitul stiintei si cel al valorilor. Mitul stiintei, care are solutii la toate, ne blocheaza gandirea. El ne spune sa nu gandim cu propria minte, ci sa acceptam solutiile verificate prin experiente reproductibile. Responsabilitatea alegerii lor este transferata oamenilor de stiinta, omul nu trebuie decat sa se informeze bine si sa preiaintocmai "formula succesului". Desi e usor de vazut ca pentru fiecare om, caile succesului si ale fericirii sunt diferite, unii inca mai asteapta ca stiinta sa le spuna ce sa faca cu viata lor.

A doua mare pacaleala vine dinspre "lumea valorilor". Unde stiinta masurabilului nu a putut sa se instaleze, s-au instalat valorile. Sa recunosti si sa respecti valorile a devenit o chestiune nu doar de bun simt social, ci o conditie a supravietuirii. Chiar un neam pare amenintat cu moartea daca nu are grija de valorile sale. Problema este ca, odata stabilite din exterior, de societate, de teologi si oameni de cultura, ele distrug simtirea, discernamantul afectiv. Nu mai este nevoie sa analizam noi ce este bine si rau, platim pe altii sa o faca in locul nostru.

Blocajele cognitive si afective ne fac nefericiti

Ii pasa societatii sau chiar cultelor ca noi suntem nefericiti? Nu cred, altfel ar avea grija sa nu promoveze mituri care ne impiedica sa traim. Cu o gandire si o simtire condamnate la moarte din lipsa de activitate, ramane ca supapa pentru libertate exercitarea vointei. Fara reperele gandirii si simtirii, ea poate fi orientata in orice directie, iar omul poate fi pacalit foarte usor.

Este mai intai insingurat, apoi indemnat la cele mai trasnite si autodistructive lucruri, intr-o spirala care scadeincrederea in sine si respectul pentru ceilalti. Acest om se percepe pe sine si pe ceilalti nu ca prezente reale, ci ca pe niste umbre in care locuiesc miturile si aspiratii neimplinite.

Cand omul se trezeste singur in aceasta lume a umbrelor, ar vrea sa plece din ea chiar cu pretul vietii. Aceasta solutie este insa una extrema si este acceptata doar atunci cand se pierde orice nadejde ca in lume mai locuiesc si oameni care stau pe picioarele lor. O privire cinstita vede insa ca sunt si oameni care nu se lasa pacaliti de mituri si astfel nu moare speranta.


Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2788 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
 
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

va spun din experienta,..

internetul ....

 

Singuratate si insingurare

Tot din experienta : inainte de a fi internetul, era...CARTEA. Cartea - cel mai bun prieten...Nu exista om singur, exista numai oameni insingurati...Se poate - daca nu esti bolnav de pesimism si daca exista spiritul de conservare (care este in fiecare individ), sa-ti gasesti preocupari placute, preocupari care sa te scoata din insingurare, care sa-ti dea un sens vietii...
Cred ca nu exista om care sa nu fi fost dezamagit - in viata sa - de prieteni, de iubit/iubita, de sot/sotie... Cei mai fericiti sunt indivizii care au copii. Acestia nu vor fi niciodata singuri...doar cand ajung la o varsta inaintata, si atunci copiii zboara - asa cum zboara puii din cuibul pasarilor. Dar stii sigur ca ai facut ceva, ca undeva, colo, exista ceva din tine - ceva care va ramane...
Singuratatea este o forma a omului care se simte exclus din societate, care nu-si mai gaseste rostul si rolul in aceasta viata...Este grav. Prin vointa, prin autosugestie si prin cautarea - vesnica cautarea - a rostului pe lume - poti iesi din aceasta stare...