Despre mecanismele responsabile de declansarea rasului se stiu foarte putine lucruri, chiar daca stiinta a facut progrese remarcabile si despre om se spune ca a ajuns pe Luna.
Rasul este unul din cele mai umane comportamente si este produs de ganduri si senzatii care activeaza anumite parti din organism, mai ales umerii, despre care se spune ca se zguduie in timpul rasului sanatos.
In timpul rasului natural, spontan, exuberant, scoatem niste sunete caracteristice, ni se schimba expresia faciala si ritmul respiratiei. Rasul este mai contagios decat cascatul, cel putin asa ne spun specialistii.
Desigur, cel mai placut ras este rasul spontan, cel care nu poate fi stapanit, indiferent de ceea ce am vazut ori auzit si de urmarile care decurg din situatia care l-a provocat.
Imaginati-va o zi de iarna, cu multa gheata si zapada si, la un moment dat, in fata, o persoana aluneca si cade. Nimeni nu-si poate stapani rasul care vine in cascade, simti cum te ineaca, iti lacrimeaza ochii si te scutura tot, din cap pana-n picioare. Chiar daca te apleci sa ajuti persoana cazuta, o faci tot razand.
Pentru cel cazut nu-i o placere sa vada pe altul razand de ghinionul lui de a veni de pamant dar, daca este un om de spirit, nu-i ramane decat sa rada si el si asa evita penibilul.
Nu poti sa nu razi din tot sufletul cand auzi o gluma buna, "sarata" cum i se mai spune, sau o intamplare comica povestita cu haz de cineva care a si fost in miezul intamplarii.
Despre romani se spune ca fac haz de necaz. Poate asa am si supravietuit ca popor regimurilor opresive prin care am trecut.
Pe timpul lui Ceausescu, daca vedeai adunati la un loc patru-cinci oameni si, la un moment dat, izbucnea un hohot de ras puternic, de nestavilit, stiai ca acolo s-a spus un banc.
Si atunci tare adevarate si hazlii erau bancurile si cu atat mai gustate, cu cat erau interzise si cu cat erau mai interzise, cu atat apareau mai multe si se spuneau mai cu foc.
Expresia "a ras cu lacrimi" este o caracteristica a omului sanatos, optimist, inteligent, caruia ii place umorul de calitate si-l gusta indiferent de situatie.
Romanii rad de orice.
Un strain care nu ne cunoaste firea, care nu stie nimic despre noi si devenirea noastra ca natie, ar spune ca romanul isi bate joc de sine insusi, razand de proprile-i slabiciuni.
Nu cred. Romanul vede intotdeauna partea plina a paharului si gaseste loc de ras chiar si atunci cand Doamne-Doamne il trimite la munca si el il ameninta ca se duce la un alt Doamne-Doamne care sa nu-l trimita la munca.
Romanii se amuza si de glumele strainilor, facute pe seama lor, numai ca acele glume sa fie reusite si ei sa se recunoasca. Omul vesel nu se supara cand este luat in bascalie si romanul inca este un om vesel, asa ca mai avem sperante de lunga supravietuire.