In cautarea corpului perfect

Probabil ca feminismul a murit imediat ce doamnele, proaspat iesit din inchisoarea reprezentata de bucatarie, au patruns in citadela modei, unde doar cele care traiesc cu apa si frunze de salata au dreptul sa se considere "femei".

La capatul oricarei parade de moda, se obisnuieste sa intre pe podium toate manechinele - unele par atat de slabite incat stau sa se prabuseasca. Industria modei le imbolnaveste. Daca la televizor par incredibil de emaciate, fata in fata sunt de-a drepul bolnavicios de slabe, ca si cum ar face reclama la vreo foamete de printr-o tara africana uitata de lume, scrie The Independent.

Ochii le sunt stinsi si oasele le ies prin piele. Arata bine in hainele designerilor care pot desena doar pe linii drepte - in definitv, cine si-ar dori sa le vada dezbracate?

Moda are doua tipuri de victime. Primele sunt femeile-manechin. Acestea se afla, in medie, cu 25% sub greutatea unei femei normale. Nu este o greutate fireasca, asa ca sarmanele fete recurg la una din cele mai vechi metode de "infrumusetare": infometarea. Traiesc saptamani in sir cu apa si frunze de salata, in cautarea iluzorie a "corpului perfect".

Cateva dintre aceste "modele de succes" au murit in ultimii ani. Au murit pur si simplu de foame.

Al doilea tip de victima este insa o chestiune mai complexa. Femeile obisnuite, bombardate zilnic cu imagini ale asa-ziselor "femei perfecte", idealuri de frumusete sublimate de foame si Photoshop. Reactia la aceste imagini este fie de respingere, fie de infometare, in speranta deseori desarta ca vor ajunge la fel.

Un studiu al Universitatii Harvard a demonstrat ca 80% dintre femei sunt nemultumite de propriul corp si doar un singur procent se declara pe deplin multumite de cum arata. E de mirare ca in Europa si SUA sunt 50 de milioane de femei care sufera de bulimie si anorexie? Stie careva dintre voi o femeie care nu este la cura de slabire sau care nu isi detesta o parte a corpului?

Un studiu al Asociatiei Americane de Psihologie a descoperit ca, dupa ce privesc timp de trei minute o revista de moda, 70% dintre femei se simt "deprimate, vinovate si rusinate".

Reviste gen Vogue sunt interzise in clinicile care trateaza bolile de nutritie, intrucat incurajeaza femeile piele-si-os si au alimentat ideea de "celulita", care pana in 1975 nu reprezenta decat un aspect al normalului femeiesc.

Cum se face insa ca aceste reviste, atat de criticate pentru felul in care idealizeaza oasele iesind prin piele si stomacul scobit continua sa fie cumparate in numere impresionante de femei care apoi se tortureaza singure cu privire la aspectul lor?

Cel mai bun raspuns poate fi gasiut in cartea "The Beauty Myth" (Mitul frumusetii, n.r.), a feministei Naomi Wolf. Ea scrie ca este gresit sa consideri ca exista un singur standard, obiectiv, de frumusete. Ideea noastra de frumusete se schimba in functie de cum vrem sa fie femeile.

Wolf subliniaza ca de fiecare data cand femeile devin mai puternice in viata reala, fotomodelele si manechinele (incarnarea idealului de frumusete) devin mai slabe. La 1910, femeile frumoase erau cele cu solduri rotunjite, cu pulpe puternice si burtica, adica cu forme naturale.

In 1920, cand femeile au inceput sa capete drept de vot, ideea de frumusete feminina "a intrat la apa". Brusc, modelele au devenit mai ossoase si mai slabe - iar femeile au inceput sa se infometeze. In 1950, cand drepturile femeilor s-au micsorat, iar femeia-gospodina a devenit idealul, femeile puteau manca din nou, devenind mai plinute.

O data insa cu ascensiunea feminismului in 1960, manechinele au inceput sa slabeasca, ajungand pana in zilele noastre, sa moara de foame. Astazi, fotomodelele emaciate sunt culmea frumusetii.

Femeile au avut un rol secundar de milenii - si acum, in decurs de doar cateva generatii, au facut pasi uriasi spre emancipare. Insa credintele patriarhale, vechi, sunt inscrise in ADN-ul nostru cultural.

Wolf crede ca femeile sufera de pe urma "vinei si temerii fata de propria eliberare - temerea latenta ca este posibil sa mergem prea departe". Aceasta nebunie a femeii slabe este o "halucinatie reactionara colectiva atat la barbati cat si al femei, ambii dezorientati de rapiditatea cu care relatiile intre sexe s-au transformat".

Femeile au inlocuit inchisoarea bucatariei cu inchisoarea corpului ideal imposibil de atins.