Mos Nicolae, intre traditie si pretext

A venit Mosu'! Cum care Mos? Mos Nicolae! Si a adus dulciuri si jucarii copiilor care au fost cuminti tot anul si nuieluse celor care au fost obraznici! Vine in fiecare an, punctual, cu arome de portocale, care sa inmiresmeze zilele de iarna.

In noaptea de 5 spre 6 decembrie Mosu' vine tiptil si lasa tuturor copiilor cadouri in ghetutele lustruite. Obiceiul, vechi de zeci de ani si-a pierdut in timp din semnificatie. Nu mai este demult un gest de buna intentie, ci parca o modalitate de a alinta si rasfata copii pana la limitele extremului.

Emotia gasirii unei mici atentii din partea celui ce ii face intrarea lui Mos Craciun nu mai are acelasi efect, copii zilelor noastre asteptandu-se la cadouri scumpe.

Ce primesc cadou copii nostri din partea celui care inca isi zice, mai mult simbolic, Mos Nicolae? Telefoane mobile, jocuri video de ultima generatie, laptopuri si, in cel mai rau caz, o bicicleta.

In popor se spunea candva ca Mos Nicolae este cel care aduce cu el iarna. Care iarna ar spune unii? Acum vorbim mai des despre incazirea globala si schimbarile climatice decat despre traditiile de sarbatori sub fulgi albi de nea.

In traditiile romanesti, Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii. Astazi insa e prea mult soare, prea multa indiferenta si poate prea multa preocupare pentru gesturi mici.

Cati dintre noi nu au asteptat cu infrigurare dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosul a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara? Cati dintre noi nu au mancat toate dulciurile primite intr-o singura zi si cati nu au uitat de promisiunile ca vor fi cuminti si responsabili?

Copii de astazi insa au ajuns sa se supere daca Mosu' nu a adus ce si-au dorit si sa razvrateasca impotriva parintilor sustinand sus si tare "Mi-ai promis!!!"

Bomboanele, prajiturile, merele si nucile s-au transformat astazi in isterii si tipete ale copiilor obisnuiti sa faca regula in familii, sa creada ca li se cuvinte totul, si sa-si transforme parinti in mari in urma luptelor de convingere cu acestia.

Cine are de castigat in urma acestor sarbatori? Cu siguranta nu parintii. Si poate, prea putin copiii, dar cu siguranta comerciantii. Vanzarile ating cote maxime chiar si intr-o perioada de criza economica, pentru ca, orice roman, face sacrificii in aceasta perioada ca plodul sau sa aiba tot ce e mai bun si mai frumos.

Oare cati parintii se mai chinuie sa isi convinga copiii ca Mosu' chiar exista si ca este primul semn al recunostintei ca ei au fost cuminti si ascultatori? Cati parinti pun "semne" ale intrarii in casa, cati se mai straduiesc sa vada pe chipul celui mic un zambet plin de satisfactie? Mult prea putini...

Cei mai multi dintre acestia prefera insa sa dezvaluie "marele secret" inca de la gradinita, iar visul copilariei dintre fulgii de zapada sa se naruie. Si atunci te intrebi, oare cand copiii nostri vor avea la randul lor copii, Mosu' va mai exista? Sau va fi doar un mit, apus, naruit?

Dincolo de aspectul aproape pecuniar al traditiei, foarte putini stiu probabil ca Sfantul Nicolae este patronul spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Apulia (Italia), Sicilia, Lorraine (Franta) si in multe orase din Germania, Austria, Elvetia, Italia si Belgia.

Sfantul Nicolae a devenit cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti, pe cand era inca un copil, a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca in scopuri umanitare si sa-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.