Barbatii cu super-sperma risca sa nu poata avea mostenitori

ruine....si ruine

cred ca ar trebui sa mai citesti o carte, ceva acolo, de exemplu despre ruine istorice, cladiri sau mecanisme ruinate, sanatate ruinata, etc...... Vai de noi, cei care facem pe desteptii, chiar daca avem o ruina de IQ.

Firea pamanteasca (firea pacatoasa), nu-i o "samanta criminala" ci o noua 'componenta' a omului

FIREA PĂMÂNTEASCĂ
ne dă de furcă in fiecare zi… Ea este o entitate care ne provoacă, ne solicită si ne antrenează intr-o luptă in care trebuie să-vătăm să fim victoriosi. Ea caută să se manifeste mereu, dar Cuvăntul ne arată că cei credinciosi pot obtine biruinta asupra ei, dacă se lasă călăuziti de Duhul lui Dumnezeu.
Textul bilic contine referiri ample la această fire, asa că-i imperativ să intelegem de fapt ce este aceasta. Termenul limbii originale este “SARX", care inseamnă de regulă carne, trup, dar mai inseamnă si carnal, natură carnală, firesc, pămantesc, fire pămantească, natură pămantească, natură păcătoasă.
Unde cuvantul apare in Biblie sub intelesul de fire păcătoasă, Fr. Dumitru Cornilescu a preferat expresia “fire pămantească".
Mai sugestivă ar fi fost expresia “NATURĂ PĂCĂTOASĂ", dar n-ar fi fost acceptată poate de marea multime a ’oamenilor de bine’.
Ce este de fapt această fire pămantească... (arata tot comentariul) FIREA PĂMÂNTEASCĂ
ne dă de furcă in fiecare zi… Ea este o entitate care ne provoacă, ne solicită si ne antrenează intr-o luptă in care trebuie să-vătăm să fim victoriosi. Ea caută să se manifeste mereu, dar Cuvăntul ne arată că cei credinciosi pot obtine biruinta asupra ei, dacă se lasă călăuziti de Duhul lui Dumnezeu.
Textul bilic contine referiri ample la această fire, asa că-i imperativ să intelegem de fapt ce este aceasta. Termenul limbii originale este “SARX", care inseamnă de regulă carne, trup, dar mai inseamnă si carnal, natură carnală, firesc, pămantesc, fire pămantească, natură pămantească, natură păcătoasă.
Unde cuvantul apare in Biblie sub intelesul de fire păcătoasă, Fr. Dumitru Cornilescu a preferat expresia “fire pămantească".
Mai sugestivă ar fi fost expresia “NATURĂ PĂCĂTOASĂ", dar n-ar fi fost acceptată poate de marea multime a ’oamenilor de bine’.
Ce este de fapt această fire pămantească despre care citim astfel la Rom. 8:7:
“Fiindcă umblarea după lucrurile firii pãmantesti este vrăjmăsie impotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate să se supună." ?!
- Este mai mult decat o gandire firească si păcătoasă, este o intreagă natură păcătoasă…
Firea pămantească nu este trupul nostru, cum cred unii, si trăiesc cu confuzia că trebuintele trupului si orice dorinti trupesti ar fi păcătoase. Sunt oameni care cred in mod eronat că a te bucura de exemplu de mancare sau de intimitate sexuală este păcat, fiindcă acestea sunt dorinte ale trupului. Firea pămantească nu este trupul omului, desi se manifestă prin trup. Tot astfel firea pămantească nu este psihicul omului sau gandirea lui, desi se manifestă si prin ele.
Firea pămantească este un adevărat complex, care antrenează elemente ale trupului si ale psihicului intr-un sistem care gandeste păcătos, are dorinte păcătoase, incită la păcat si generează păcat. Ea este o fire pămantească in sensul că este opusă la tot ce este ceresc si divin. (revenire la forma initiala)

Draga "feeling_healing", mulțumesc de aprecieri...!

Dacă-i imposibil să controlăm firea pămantească prin puterea si deciziile noastre, nu putem rămane totusi nepăsători, fiindcă ne-mpinge mereu la rău – ea este izvorul răului in noi. Există vreo ‘solutie’?!

In primul rand trebuie să intelegem că atunci cand am fost născuti din nou prin credinta-n Domnul Isus Hristos, am dobandit o natură nouă ce există alături de cea veche. Acum avem două ‘naturi’ (dar nu si două personalităti): natura veche, păcătoasă, care-si ‘cere drepturile ei’ si vrea să se impună, si natura nouă, divină, pe care-am obtinut-o prin nasterea din nou si care vrea să facă voia lui Dumnezeu. Prin faptul c-am fost mantuiti, nu inseamnă insă c-am si obtinut victoria asupra naturii vechi.

Omul nu poate stăpani firea sa pămantească. Putem avea cele mai bune conditii si intentii, putem lua cele mai bune decizii, si tot n-o putem controla.
Există doar o singură modalitate de-a repurta victoria asupra firii vechi:... (arata tot comentariul) Dacă-i imposibil să controlăm firea pămantească prin puterea si deciziile noastre, nu putem rămane totusi nepăsători, fiindcă ne-mpinge mereu la rău – ea este izvorul răului in noi. Există vreo ‘solutie’?!

In primul rand trebuie să intelegem că atunci cand am fost născuti din nou prin credinta-n Domnul Isus Hristos, am dobandit o natură nouă ce există alături de cea veche. Acum avem două ‘naturi’ (dar nu si două personalităti): natura veche, păcătoasă, care-si ‘cere drepturile ei’ si vrea să se impună, si natura nouă, divină, pe care-am obtinut-o prin nasterea din nou si care vrea să facă voia lui Dumnezeu. Prin faptul c-am fost mantuiti, nu inseamnă insă c-am si obtinut victoria asupra naturii vechi.

Omul nu poate stăpani firea sa pămantească. Putem avea cele mai bune conditii si intentii, putem lua cele mai bune decizii, si tot n-o putem controla.
Există doar o singură modalitate de-a repurta victoria asupra firii vechi: a ceda ‘terenul’ Duhului Sfant.
De aceea Domnul Isus Hristos a spus că se duce la Tatăl, ca să trimită Duhul adevărului, care să rămană cu noi. Domnul Isus a stiut că numai prin prezenta si actiunea sustinută a Duhului Sfant putem să facem voia lui Dumnezeu. Trebuie să cedăm conducerea Duhului Sfant! Asta-nseamnă că trebuie să avem o atitudine permanentă de/prin credintă.
Cum am fost salvati de la plata păcatului? Prin credinta-n Domnul Isus Hristos.
Cum vom fi salvati de puterea păcatului in viata noastră? Tot prin credintă.

Duhul Sfant nu poate lucra insă in cei care nu-si recunosc problemele si neputintele.
Cu cel născut din nou, pană nu-si recunoaste neputinta si incapacitatea de-a trăi după voia lui Dumnezeu, nu se poate face nimic in privinta sfinteniei si-a perfectionării morale. Credinciosul, care zice că n-are probleme cu firea sa pămantească, are de fapt multe si mari probleme in viată si-i departe de sfintenia pe care Duhul lui Dumnezeu vrea s-o producă in el. (revenire la forma initiala)

Asa este, in momentul in care am crezut , am fost "socotiti neprihaniti"!

Sfintenia este unul dintre atributele ‘comunicabile’ ale lui Dumnezeu, pe care El a hotarat sa-l impartaseasca cu noi, fata de alte atribute ce-I revin numai Lui (ca infinitatea-n timp si spatiu, slava, etc.)
Nu putini credinciosi fac confuzie intre a fi socotiti ca neprihaniti si sfintire.
Socotirea ca neprihaniti este un act juridic al lui Dumnezeu, prin care El ne declara neprihaniti, pe cata vreme SFINTIREA ESTE O LUCRARE DE DURATA care incepe cu acel moment si tine pana cand Il vom vedea pe Domnul Isus Hristos.
Progresul in acest proces al sfintirii depinde de fiecare credincios, de felul cum este lasat Domnul Isus Hristos sa traiasca-n el.
Sfintirea depinde de felul in care ascultam de vocea Duhului Sfant, de felul in care ne conformam cerintelor lui Dumnezeu. Pe masura ce inaintam in sfintenie, primim calauzirea Duhului lui Dumnezeu si intelegem tot mai bine voia Lui pentru noi.
Prin sfintire, Dumnezeu ne duce la perfectiune morala, iar noi stim bine ca multe din... (arata tot comentariul) Sfintenia este unul dintre atributele ‘comunicabile’ ale lui Dumnezeu, pe care El a hotarat sa-l impartaseasca cu noi, fata de alte atribute ce-I revin numai Lui (ca infinitatea-n timp si spatiu, slava, etc.)
Nu putini credinciosi fac confuzie intre a fi socotiti ca neprihaniti si sfintire.
Socotirea ca neprihaniti este un act juridic al lui Dumnezeu, prin care El ne declara neprihaniti, pe cata vreme SFINTIREA ESTE O LUCRARE DE DURATA care incepe cu acel moment si tine pana cand Il vom vedea pe Domnul Isus Hristos.
Progresul in acest proces al sfintirii depinde de fiecare credincios, de felul cum este lasat Domnul Isus Hristos sa traiasca-n el.
Sfintirea depinde de felul in care ascultam de vocea Duhului Sfant, de felul in care ne conformam cerintelor lui Dumnezeu. Pe masura ce inaintam in sfintenie, primim calauzirea Duhului lui Dumnezeu si intelegem tot mai bine voia Lui pentru noi.
Prin sfintire, Dumnezeu ne duce la perfectiune morala, iar noi stim bine ca multe din deciziile ce le vom lua in viata nu sunt lipsite de aspectul moral.
Sfintenia ma ajuta sa decid in alegerile existentei. Daca sfintirea este obiectivul meu, atunci voi lua decizii corecte. Daca am perfectiune morala, imi va fi usor s-aleg intr-un mod care implica moralitate. Cand Dumnezeu imi cere sa fiu sfant, El stie ca voi fi confruntat cu alegeri importante pentru viata mea, si-aceste hotarari trebuiesc facute intr-un mod care sa duca la binecuvantarea mea si a celor din jur. Daca eu am maturitate spirituala, daca sunt antrenat in urmarirea perfectiunii morale, sunt in stare sa iau decizii bune, pentru ca ‘patita-i priceputa".
Practic, urmarirea sfinteniei este o conditie prealabila in cunoasterea si intelegerea voii lui Dumnezeu pentru lucruri particulare, specifice vietii mele. Sfintirea imi aduce calauzirea, si-mi da capacitatea discernerii voii lui Dumnezeu pentru viata mea. (revenire la forma initiala)

O scurta complectare...

“Arata-mi, Doamne, caile Tale, si invata-ma cararile Tale." (Ps. 25:4)
Frumoasa rugaciune, nu-i asa?
Nu ni-i totdeauna usor sa distingem caile lui Dumnezeu…!
“Povatuieste-ma in adevarul Tau, si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele…"(Ps. 25:4)
Vrem povatuirea si calauzirea Domnului, nu?!
Sarind la versetul 12: “Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga."…, sper sa ne lamurim deplin.
Facem acea frumoasa rugaciune: “Arata-mi, Doamne, caile Tale"! dar ne temem noi de Domnul?! Iov “…se temea de Dumnezeu, si se abatea de la rau."
Omul care traieste-n sfintenie, acela are parte de binecuvantarile lui Dumnezeu, intelege voia si cararile Domnului si apuca pe ele.
“Invata-ma caile Tale, Doamne! Eu voi umbla in adevarul Tau. Fa-mi inima sa se teama de Numele Tau." (Ps 86:11)
Umblarea in adevar, in Cuvantul lui Dumnezeu, si cu o inima care se teme de Domnul, nu-i de fapt altceva decat o traire in... (arata tot comentariul) “Arata-mi, Doamne, caile Tale, si invata-ma cararile Tale." (Ps. 25:4)
Frumoasa rugaciune, nu-i asa?
Nu ni-i totdeauna usor sa distingem caile lui Dumnezeu…!
“Povatuieste-ma in adevarul Tau, si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele…"(Ps. 25:4)
Vrem povatuirea si calauzirea Domnului, nu?!
Sarind la versetul 12: “Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga."…, sper sa ne lamurim deplin.
Facem acea frumoasa rugaciune: “Arata-mi, Doamne, caile Tale"! dar ne temem noi de Domnul?! Iov “…se temea de Dumnezeu, si se abatea de la rau."
Omul care traieste-n sfintenie, acela are parte de binecuvantarile lui Dumnezeu, intelege voia si cararile Domnului si apuca pe ele.
“Invata-ma caile Tale, Doamne! Eu voi umbla in adevarul Tau. Fa-mi inima sa se teama de Numele Tau." (Ps 86:11)
Umblarea in adevar, in Cuvantul lui Dumnezeu, si cu o inima care se teme de Domnul, nu-i de fapt altceva decat o traire in sfintenie, care iti asigura calauzirea lui Dumnezeu.
Vrei sa cunosti care este voia Lui in anumite domenii ale vietii tale? - Preocupa-te de aceasta cerinta: “fiti sfinti"!
Sfintenia ne duce la propasire in ceea ce ne priveste atingerea perfectiunii morale pe care Dumnezeu o vrea in noi. La randul ei, perfectiunea morala este cea care ne asigura alegerile corecte, care duc la binecuvantare in viata si la fericire.
Fie ca toti credinciosii sa urmarim sfintenia cu cea mai mare ‘pasiune’! (revenire la forma initiala)

Cateva precizari, pe care ar fi trebuit sa le spun poate ca introducere...

Sunt o serie de texte care ne arata voia specifica a lui Dumnezeu pentru viata noastra, a celor mantuiti… Scopul pentru care Dumnezeu ne-a ales in Domnul Isus Hristos este ca sa fim sfinti:
“In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale." (Efes. 1:4-5)

Domnul Isus S-a dat pe Sine pentru Biserica Sa “ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana." (Efes. 5:27)
Vedem aici care este intentia lui Dumnezeu pentru noi si lucrarea la care El S-a angajat in folosul nostru, si anume, sfintirea. Acelasi lucru este exprimat si in Col. 1:21-22:
“…El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va inftisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina"

Si apostolul Petru... (arata tot comentariul) Sunt o serie de texte care ne arata voia specifica a lui Dumnezeu pentru viata noastra, a celor mantuiti… Scopul pentru care Dumnezeu ne-a ales in Domnul Isus Hristos este ca sa fim sfinti:
“In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale." (Efes. 1:4-5)

Domnul Isus S-a dat pe Sine pentru Biserica Sa “ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana." (Efes. 5:27)
Vedem aici care este intentia lui Dumnezeu pentru noi si lucrarea la care El S-a angajat in folosul nostru, si anume, sfintirea. Acelasi lucru este exprimat si in Col. 1:21-22:
“…El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va inftisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina"

Si apostolul Petru subliniaza acest deziderat al sfinteniei. La 1 Petru1:15-16 citim:
“Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra; caci este scris: "Fiti sfinti, caci Eu sunt Sfant"." Acest indemn este repetat apoi in a II-a epistola a sa: “… preaiubitilor, …siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace." (2 Petru 3:14)

De trairea in sfintenie, ca si de plinatatea Duhului Sfant, este direct legata realizarea calauzirii in viata a credinciosului.

Sunt doua sensuri ale cuvantului SFINTIRE. Pe de o parte inseamna a fi pus deoparte, pentru Dumnezeu, iar, in celalalt sens, se refera la a urmari perfectiunea morala.

POZITIONAL, noi cei credinciosi suntem deja sfinti, pentru ca suntem pusi deoparte, separati de lume. In Hristos, noi suntem ai Domnului, si tot ce este al Domnului este sfant. Cand o persoana se intoarce la Dumnezeu, din acel moment devine proprietatea Domnului, devine pus deoparte. De aceea, apostolul Pavel, cand isi incepe epistolele sale catre credinciosi, le adreseaza sfintilor care se gasesc in acel loc (revenire la forma initiala)

Draga Feeling_healing,

Dupa ce suntem “socotiti neprihaniti", cautam mai intai “Imparatia cerurilor si neprihanirea Lui, fiindca toate celelelte vin pe deasupra". La un asa dar din partea Domnului, nu putem raspunde decat cu dragoste si devotament, nu?
La fel se-ntampla si cu mantuirea, primul dar: fiindca pacatele noastre au fost iertate, raspundem la randu-ne (demonstram aceasta) prin faptele bune pe care le facem (pe care tot Domnul “ni le-a pregatit mai dinainte ca sa umblam in ele) – nu pentru ca facem fapte bune obtinem mantuirea, precum eronat cred unii.

Cum stim ce lucrari sunt cuprinse in planul Domnului? - Ne spune El, calauzindu-ne prin Duhul Sau.
Există insă un lucru care-i imparte pe credinciosi in firesti si duhovnicesti. Nu e prezenta sau absenta unui dar duhovnicesc, asa cum isi inchipuie unii. Ei zic: ai darul cutare, oh…, esti duhovnicesc; nu-l ai, nu esti nici pe departe…
De la cei care au ajuns mantuiti, Domnul cere un singur lucru cu privire la Duhul Sfant:... (arata tot comentariul) Dupa ce suntem “socotiti neprihaniti", cautam mai intai “Imparatia cerurilor si neprihanirea Lui, fiindca toate celelelte vin pe deasupra". La un asa dar din partea Domnului, nu putem raspunde decat cu dragoste si devotament, nu?
La fel se-ntampla si cu mantuirea, primul dar: fiindca pacatele noastre au fost iertate, raspundem la randu-ne (demonstram aceasta) prin faptele bune pe care le facem (pe care tot Domnul “ni le-a pregatit mai dinainte ca sa umblam in ele) – nu pentru ca facem fapte bune obtinem mantuirea, precum eronat cred unii.

Cum stim ce lucrari sunt cuprinse in planul Domnului? - Ne spune El, calauzindu-ne prin Duhul Sau.
Există insă un lucru care-i imparte pe credinciosi in firesti si duhovnicesti. Nu e prezenta sau absenta unui dar duhovnicesc, asa cum isi inchipuie unii. Ei zic: ai darul cutare, oh…, esti duhovnicesc; nu-l ai, nu esti nici pe departe…
De la cei care au ajuns mantuiti, Domnul cere un singur lucru cu privire la Duhul Sfant: “Fiti plini de Duhul!"
De ce? Pentru că toti credinciosii au fost botezati in/cu Duhul si toti au pecetea si prezenta Lui dar NU TOŢI AU PLINATATEA.
Credinciosul duhovnicesc doreste acea plinătate, pentru că stie că numai fiind plin de Duhul Sfant poate trăi in totalitate după voia lui Dumnezeu si nu se mai clatină (desi anumite greseli pot sa mai apara uneori…, dar este iertare si pentru acestea).
Crestinii duhovnicesti cresc in dragoste, si se indreaptă spre aceeasi tintă (spre Căpetenia si Desăvarsirea credintei lor), numai că unii se deplasează cu trotineta iar altii cu racheta… De ce aceasta? Pentru că unii au doar pecetea Duhului Sfant iar altii au plinatatea.
Ca să trăim din plin, e nevoie de plinătatea Duhului Sfant, sau cel putin de dorinta fierbinte de-a o avea.Initial suntem ca un vas de sticlă umplut cu ‘aere’. Ca să ne descotorisim de-acel ‘gaz’, noi incercăm sa-l eliminăm din vietile noastre prin vacuumare, prin eforturile noastre, uitand că materialul din care suntem intocmiti este unul fragil, si ne-am putea sparge din cauza vidului creat… Eliminăm astfel, prin exhaustare, ceva păcate mai grosolane, (dar nu si vulpile mici) pana obosim, si ne răcim.
Cine are Intelepciune insă, scapă de-acel gol din el, lăsand Dragostea sa-i toarne Apa vietii in vas. Cuvantul lui Dumnezeu inlocuieste (elimină) lipsa aceea in mod simplu si eficient. Cine are plinatatea Cuvantului, de regula poseda si plinatatea Duhului Sfant – sunt nedespartite… (revenire la forma initiala)

Cateva detalii...!

Iata cateva aspecte ce-l deosebesc pe crestinul duhovnicesc de cel firesc:

Crestinul firesc se luptă să placă lui Dumnezeu, f ără să constientizeze că noi toti suntem de fapt plăcuti lui Dumnezeu datorită lucrării complete si desăvarsite a Domnului Isus Hristos.
Crestinul duhovnicesc se odihneste in credinta că el este acceptat si plăcut Domnului.
Crestinul firesc nu trăieste prin resursele Duhului Sfant ci prin firea lui.
Crestinul duhovnicesc a invătat dependenta de Duhul Sfant.
Crestinul firesc dezvoltă un pachet de reguli după care să trăiască, prin care crede că poate deveni matur spiritual.
Crestinul duhovnicesc stie că lucrarea lui Dumnezeu in noi se face pe baza harului pe care l-am primit in Domnul Isus Hristos.
Crestinul firesc umblă după o experientă senzatională care să ii asigure spiritualitatea.
Crestinul duhovnicesc stie că chiar Duhul Sfant, care locuieste-n el ii asigură spiritualitatea, si nu o anumită manifestare sau o... (arata tot comentariul) Iata cateva aspecte ce-l deosebesc pe crestinul duhovnicesc de cel firesc:

Crestinul firesc se luptă să placă lui Dumnezeu, f ără să constientizeze că noi toti suntem de fapt plăcuti lui Dumnezeu datorită lucrării complete si desăvarsite a Domnului Isus Hristos.
Crestinul duhovnicesc se odihneste in credinta că el este acceptat si plăcut Domnului.
Crestinul firesc nu trăieste prin resursele Duhului Sfant ci prin firea lui.
Crestinul duhovnicesc a invătat dependenta de Duhul Sfant.
Crestinul firesc dezvoltă un pachet de reguli după care să trăiască, prin care crede că poate deveni matur spiritual.
Crestinul duhovnicesc stie că lucrarea lui Dumnezeu in noi se face pe baza harului pe care l-am primit in Domnul Isus Hristos.
Crestinul firesc umblă după o experientă senzatională care să ii asigure spiritualitatea.
Crestinul duhovnicesc stie că chiar Duhul Sfant, care locuieste-n el ii asigură spiritualitatea, si nu o anumită manifestare sau o experientă bizară:
“Voi insă nu mai sunteti pămantesti, ci duhovnicesti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieste intr-adevăr in voi." (Rom. 8:9)
Crestinul firesc stie că Dumnezeu ne-a matuit prin har, prin credintă, dar el crede că de aici inainte, sfintenia si viata duhovnicească depind de el .
Dumnezeu a stiut neputinta firii noastre pămantesti si de aceea a trimes pe Fiul Său să ne izbvăească de păcat, si prin Duhul Sfant să implinească in noi cerintele legii:
“ In adevăr, legea Duhului de viată in Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului si a mortii." (Rom. 8:2)
Duhul Sfant nu doar ne asistă ci El isi face toată lucrarea in viata noastră. Si sfintenia, si o trăire duhovnicească, amandouă sunt lucrate de către Duhul Sfant in noi.
Duhul Sfant ne-a sigilat cu insăsi persoana Sa pe toti credinciosii. Noi toti cei mantuiti am fost botezati in Duhul Sfant:
“Noi toti, in adevăr, am fost botezati de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie ***…." (1 Co. 12:13 )
Cati am fost botezati? Numai unii care au avut o experientă aparte? - Toti.
Apostolul mai adaugă ceva: “…si toti am fost adăpati dintr-un singur Duh"
Cand esti adăpat, iti este satisfăcută setea. Dacă ti-e sete după niste experiente senzationale, inseamnă că n-ai fost adăpat suficient din Duhul Sfant si nu constientizezi exact ceea ce ai prin prezenta Lui – ai toate valorile dumnezeirii. (revenire la forma initiala)