Raspiua, un Good Bye Lenin! in care am fost actori (Galerie foto si Video)

Raspiua a fost o ocazie inedita de a ne intoarce in timp, fie inainte de anii '90, fie in primii ani de dupa Revolutie, in functie de varsta fiecarui participant.

Am stat de vorba cu numerosi tineri pentru a afla ce amintiri au din acele vremuri si am constatat, pentru cei din plaja de 30 de ani, ca nu au ramas in minte lipsurile si saracia acute de dinainte de '89, ci parfumul unei perioade in care timpul avea rabdare, chiar si cu copiii.

In aceasta idee, cred ca zona amenajata pentru Raspiua nu a fost o discoteca sau ceva similar, ci chiar spatiu de joaca pentru niste oameni redeveniti copii timp de o noapte.

Am vazut cateva fete care au desenat cu creta pe pardoseala careurile de sotron si au inceput sa se joace.

De asemenea, am vorbit cu baieti care rasfoiau albume cu surprize - unul dintre ei mi-a aratat o masina si mi-a amintit ca acel model (si numar al surprizei) era foarte des gasit in pachetele de guma, de unde o rezerva de dubluri bune pentru schimb.





Pe pereti erau proiectate desene animate, chiar si post-revolutionara Sandy Bell, alt prilej de distractie pentru copiii din sala. In alt colt, se afla un model vechi de televizor, cu milieu si peste de sticla, la care cu siguranta Sandy Bell facuse furori.

Langa televizor, cateva fete completau un oracol (mai tineti minte celebra pagina indoita, din mijloc, cu mentiunea "nu deschide" ori "pagina secreta"?), iar altele rasfoiau cartile din biblioteca.



Baietii se uitau la fanioanele cu echipe de fotbal occidentale atarnate de colturile bibliotecii ori priveau biroul pe care erau asezate casete cu Lambada, un suport pentru pixuri dintr-o cutie de Pepsi, caiete dictando, echere etc.

La Raspiua, nu a fost uitata nici muzica. Copiii mari se bucurau zgomotos cand DJ-ii, aflati la un pupitru cu milieu si afise cu muzicieni de prin anii '90, puneau Doctor Alban, Aqua ori Real 2 Real. Iar celor carora le era foame, bufetul le oferea pufuleti si eugenii. Mentosanele erau la liber.





La final, ne-am intors in zilele noastre cu un regret pentru perioada fericita a copilariei, sentiment care nu are nicio legatura cu dorul de epoca comunista. E dor de joaca si jocuri, de timp liber nelimitat si molcom, de prietenii si prieteniile de atunci.

Mai jos, am postat doua filme de la Raspiua: un montaj cu interviuri luate participantilor si un video cu o intrebare haioasa si cu raspunsuri pe masura ei: "Ce ai furat cand erai mic?".





Click pe butonul FOTO pentru imagini de la Raspiua.