Inainte sa decid ca dorinta mea permanenta de a vedea locuri noi merita o eticheta pompoasa cum este pasiunea, am citit o idee care inca imi rasuna in cap de fiecare data cand fac o cerere de concediu. Fii calator, nu turist.
Din acel moment, nu a fost vacanta din care sa ma intorc odihnit sau relaxat. Dar avand in vedere ca am lucrat mult timp intr-o televiziune de stiri, pot spune ca orice zi in care nu cade ceva este o mini-vacanta. Cu siguranta nu cu picioarele in nisip, dar un moment de liniste intr-o redactie de stiri e la fel de dulce ca un ceai rece baut cu vantul in fata.
In urma cu cativa ani, cand, in calitate de salariat, mi-a venit randul la concediu, m-am gandit ca merit sa iau totul de-a gata vreo 10 zile. Proaspat intrat in campul muncii si, intr-o oarecare masura, mandru de banii pe care ii castigam, am ales sa platesc pentru confort. Adica am plecat in vacanta printr-o agentie de turism. Nu am primit confortul, dar nici nu l-am mai cautat.
Ce surprize poti sa ai cand lasi pe altcineva sa aleaga unde dormi? O mare neconcordanta intre descrierea din oferta si realitate si o mare diferenta intre o harta oficiala si modul lor de masurare a timpului, respectiv a spatiului. "Cazare in Budapesta" poate fi o prescurtare pentru "cazare intr-un loc in care ajungi trecand prin Budapesta", iar "situat la 10 minute de centru" nu poate insemna decat "10 minute cu metroul".
Inutil sa mentionez ca metroul merge altfel si daca esti in Berlin poti sa faci 10 minute dintr-o garsoniera din Friedrichshain pana pe Friedrichstrasse. Diferenta dintre ele, in afara de cea geografica, e ca in prima se odihneste un calator pe canapeaua cuiva, iar in a doua isi "sparge" banii un turist.
Banii si timpul conteaza la fel de mult ca in orice alt aspect al vietii. Numai ca in cazul unei calatorii, relatia "time is money" isi pierde din relevanta. Cu cat mergi mai incet, cu atat cheltuiesti mai putini bani.
O cursa low-cost e de multe ori mai ieftina decat trenul. Dar avionul te duce repede in locuri in care trebuie sa platesti ceva. Chiar daca e vorba doar de cazare. Poti economisi, mergand cu trenul noaptea. Un tren celebru printre backpackers este
Berlin Night Express., cu care se ajunge foarte ieftin la Stockholm. Adica doar 15 euro daca ai un abonament
Inter Rail.
Cand vine timpul sa dormi intr-un pat, alege sa stai intre oamenii locului. Alege o garsoniera sau un apartament in locul unei camere insipide de hotel aflat in centrul aglomerat, zgomotos si scump.
Couch surfing. este probabil cea mai buna solutie de a cunoaste oameni noi, dar si de a experimenta si intelege stilul de viata al localnicilor. Si e gratis.
Dupa transport si cazare, singura grija nu mai poate fi decat mancarea. Orasele europene sunt intesate de restaurante cu nume si meniuri care atrag turistii. Insa toate servesc preparate internationale si nimic local.
Putini stiu ca doner kebabul a fost inventat la Berlin si e cel mai bine vandut produs fast food din Germania sau ca face parte din cultura vietii de noapte din Londra. Ce-i drept, parca e mult mai bun decat cel de la mine din colt.
Un tip din Belgia mi-a spus la un concert sa nu mai fiu sceptic in legatura cu atitudinea prietenoasa a europenilor. Stiam la ce se refera si am recunoscut in mine influenta est-europeana, marcata de permanente griji si false nevoi.
Ce am invatat? Ca oamenii au nevoie de aer curat, mancare sanatoasa, apa curata, prieteni, respect si un loc sigur in care sa doarma. Si ca daca stii sa le cauti si sa le accepti, pe multi i-ar bucura sa ti le ofere. Pentru ca sunt ale tuturor.