Cetati nestiute ale Romaniei: Halmyris

Cele mai vechi dovezi ale asezarii umane de la Murighiol dateaza din mileniul I inainte de Cristos.

O veche asezare umana stabilita intr-un loc propice atat pentru hrana, cat si pentru transport pe apa si resursele naturale existente in zona. Cum asezarea initiala se afla pe malul Dunarii, mai precis pe bratul sudic al Deltei, cel care este cunoscut in prezent ca Sfantu Gheorghe, erau indeplinite toate conditiile pentru un sat prosper.

De fapt intreaga zona ocupata acum de comuna Murighiol, ce ocupa intreaga peninsula a Dunavatului, cuprinsa intre bratul Sfantu Gheorghe, Delta Dunarii, Lacul Razelm si Dealurile Tulcei, zona ce avea sa fie cunoscuta mai tarziu, in antichitate ca extrema Scythiae Minoris, a avut o istorie foarte bogata.

Cetatea romana si romano-bizantina Halmyris din judetul Tulcea a fost intemeiata intr-o zona cu urme de locuire din secolele VI-I a. Chr., pe malul sudic al golfului antic Halmyris al Marii Negre. Cetatea de la Halmyris se gaseste la 2 km SE de satul Murighiol si 200 m N de soseaua Murighiol - Dunavatul de Sus; 1,5 km S de bratul Sf. Gheorge.

A cunoscut mai multe etape evolutive: fortificatie romana de pamant (ultimul sfert al sec. I p.Chr.), castru de piatra - sediu al unor unitati (vexillatio) ale legiunilor I Italica si XI Claudia Pia Fidelis si sediul unei statii a flotei militare romane Classis Flavia Moesica - (inceputul sec. II - al treilea sfert al sec. III p.Chr.).

Inscriptiile descoperite la Poarta de Nord mentioneaza un Vicus Classicorum - "satul corabierilor", probabil asezarea intemeiata de o parte a veteranilor flotei stabiliti la Halmyris dupa indeplinirea stagiului militar. Fortificatia romana tarzie dateaza din al treilea sfert al sec. III si functioneaza pana in primul sfert al sec. VII p.Chr.



In secolul al IV-lea, cetatea a cunoscut o deosebita inflorire, devenind unul din cele 15 orase importante ale provinciei Scythia Minor, in timpul domniei imparatului Constantin cel Mare, aici ridicandu-se o basilica episcopala.

Cetatea romano-bizantina are o forma trapezoidala, cu o suprafata de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei porti si trei valuri de aparare. Principalele monumente dezvelite si, in parte, "restaurate" sunt: Poarta de Nord, Thermae, Edificiul nr. 1, Poarta de Vest; Basilica paleocrestina - in anul 2001 a fost descoperita, sub altarul acesteia, o cripta care adapostea ramasitele sfintilor Epictet si Astion, martirizati in anul 290 p. Chr., in timpul domniei imparatului Diocletian.

Ruinele sunt in prezent reconditionate, o parte a Portii de Nord precum si o parte a peretilor au fost refacute, se lucreaza la cripta Basilicii (dar nu se poate intra), se pot vizita Thermaele, si zonele administrative. Structura peretilor ce pastreaza si azi dovada trecerii atator popoare peste Halmyris, diverse tipuri de constructie, materiale si tehnici folosite.