Romania dragniota vazuta de la mai mult de un metru si jumatate

La Bucuresti, Dragnea nu dupa gratii era, ci reales la al 15-lea congres. PSD s-a retras in propriul sau trecut si anunta nivelarea Internetului, cenzura si legi antidefaimare. Ce-i de facut? Eu, unul, mai rezist.

Se mai si schimba unele. Desertul Atacama a inflorit. Dunele din Sahara algeriana s-au vazut acoperite de zapada. Pana si Stephen Hawking, care, ca Einstein, ar fi vrut sa vada cum lucreaza D-zeu si a hotarat ca si-a inceput creatia prin big bang si-o va sfarsi in gauri negre, s-a infatisat Creatorului, intrand in eternitatea in care n-a crezut.

Doar Romania dragniota pare a sta, vesnic, pe loc. Pe locul hotiei la nivel inalt si al analfabetismului la varf, cand nu se intoarce hat, in trecut, in comunism cu fata mai mult sau mai putin umana. Sta, altfel zis, perpetuu in bataia ciumei rosii, a ceausismului si-a antonescianismului, de care Pingelica era fascinat.

Mai nou s-a intors spre totalitarism pur si dur, de vreme ce "stima noastra si mandria: Liviu Dragnea-Romania" le promite romanilor puscaria. Sau descetatenirea.

Dar nu pentru furtul miliardelor inexplicabile din buzunarele oligarhiei securiste patronand latrine ori ale infractorului lider al PSD pe care-l sustin. Ci, ca s-o parafrazez pe Nina Cassian, "Auziti! Auziti! Auziti! Exista-ndragostiti nefericiti!: pentru defaimare". Adica pentru critici izvorand din inimi sfasiate. Ar urma sa fie pedepsit rostitul, de regula din dragoste de tara si luciditate, al adevarurilor dureroase despre ea, despre strambarea dreptatii si justitiei ei, despre cleptocratia si devalizarea, imbolnavirea, saracirea, feudalizarea, dezoccidentalizarea si depopularea ei.

"Bucurestiul vazut de la un metru si jumatate"

Un regizor de geniu, azi uitat de parca n-ar fi existat, a turnat la un moment dat, sub regim ceausist, un film mare cu ajutorul celor mici. Personajul sau principal era Bucurestiul. Ca sa-si compuna declaratia de amor la adresa urbei romanesti, Titus Mesaros se folosise de ochii, acuarelele si comentariile unor copii zugravind realitatea cotidiana a unei capitale napastuite de comunism.

Peliculei ii zicea "Bucurestiul vazut de la un metru si jumatate". Intre comentariile ei memorabile imi amintesc de observatia unui copil, ingrozit de lupta cu vapaile unui cumplit incendiu si angoasat la culme de un tata care-l maltrata. Micutul pictase pompieri vazuti in plonjeu, din perspectiva sa, de om de-o schioapa, pentru care acesti giganti "au si curaj si cizme".

Duhul libertatii

M-au napadit aceste amintiri la Ground Zero, teatrul epopeicei lupte cu flacarile mortii teroriste, islamiste, contracarate de pompieri new-yorkezi. Dupa luni si ani de futile avertismente legate de involutia politica romaneasca solicitasem, surmenat, concediu. Si achizitionasem un bilet de avion la New York. Urma sa petrec o saptamana in big apple. Dar pe cererea de concediu trecusem, fara sa-mi dau seama, nu 7, ci 77 de zile.

Confruntat cu eroarea, am realizat ca inconstientul imi jucase o festa. N-am scormonit prea mult inainte de a intelege ca adancurile psihicului meu imi sugerasera ca as avea nevoie de un lung si consistent repaos si o distanta de un ocean de pecerismul PSD-ist descatusat.

Trepidantul New York mi l-a oferit. Orasul e un amalgam clocotitor, care nu le ia aerul celor ce se adapostesc in el, daca se arata in stare sa se detaseze de sclipici, de patimi, sirene si alte ispite. Nu e doar un creuzet. E un amestec de port si megalopolis, de zgarie nori care strapung cerul cum biblicul turn Babel n-a izbutit si de pivnite coborand catre infernul celor mai grotesti mizerii, pofte si angoase.

Are strazi geometric dispuse si precis delimitate, dar taiate, piezis, de o suie cale parca fara de sfarsit ce se numeste Broadway, fara a fi, cum ii zice numele, o cale excesiv de larga.

Pare a fi scena celor mai contradictorii sau impudice vecinitati, alaturand pamantului cerul, apelor uscatul, geniul si spiritul creator dementei si perversitatii, credinta comertului, iubirea nepasarii, studiul si severitatea politistului deschiderii artistului, sansei, riscurilor sau voracitatii. Deasupra lor e insa altceva.

Deasupra lor pluteste un duh evacuat, in genere, din ceea ce Papa a numit "infertila bunica Europa". E al statuii frantuzesti din apele de vizavi de Ground Zero. E duhul care i-a isterizat pe teroristii islamisti. Anterior il scosese din minti pe Stalin. Si il innebunise pe Hitler intr-atat, incat avea sa-l determine sa declare Statelor Unite, formal, un razboi, pe care s-a abtinut sa-l declare altor state inamice, beligerante, atacate de nazisti. E duhul libertatii. Dar si al fertilitatii.

E duhul excentricitatii unui Donald Trump. Dar si al facultatii de a avea un viitor. In timp ce-l inspiram adanc, Bucurestii se intorceau in preistoria lor. Liviu Dragnea era nu hulit, ci slavit. Nu dupa gratii era, ci reales la al 15-lea congres. Iar PSD se retrasese cu arme, bagaje si Vasilica Viorica in propriul sau trecut.

Oligarhiei securiste nu-i mai ajung televiziunile aliniate. Ci anunta nivelarea Internetului, represiunea si cenzura, precum si legi antidefaimare. Hotii isi exhiba pitipoancele. Politrucii isi etaleaza automobilele de lux. Iar jandarmii au si curaj si cizme.

Sigur, nu functioneaza multe nici in big apple. In America amocurile fac victime. Iar CNN-ul, ca PSD-ul, e cantonat in propriile obsesii si-si persecuta publicul zi-noapte cu pohtele iscate lui Donald Trump de niste practicante ale celei mai vechi meserii.

Plasarea lor in prim-plan nu e insa doar comert. E menita a-i cauza presedintelui in ochii alegatorilor sai credinciosi. Celorlalti li se servesc de dimineata pana seara alarmisme ridicole privind o presupusa rusofilie a presedintelui, un proxim razboi comercial dupa demersuri vag protectioniste, ori confuzii staruitoare privindu-l pe presupusul inamic public numarul unu.

Sa nu fie el Trump? Sa fie totusi Putin si asasina lui politie politica?

Zadarnic se asteapta de la unele televiziuni americane vreun elogiu pentru un presedinte care, in ciuda gafelor sale, deloc putine, sa admitem, surprinde prin spirit democratic, de vreme ce insista sa-si indeplineasca promisiunile electorale. Si uimeste, impredictibil, prin succese economice si politice externe dupa ani si decenii de conformism, previzibilitate si lamentabile esecuri.

In van se asteapta in schimb o innoire a PSD

Ori inlaturarea, de sus, a defectiunilor care distrug rapid si sigur democratia. Vazuta de departe, cea romaneasca e pe dric. Examinata de aproape, este sau pare moarta in cotet.

Urmarind, de la mai mult de un metru si jumatate, acest funest spectacol, nu putini insi cu meserii si studii serioase, inca nesurpati de ura de sine, depresie ori fatalism, se vor fi intrebat ce alternative mai au. N-am raspunsuri bune pentru oricine. Nu stiu decat ca eu, unul, mai rezist.

Petre M. Iancu

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...

Chirica susține că a fost trimis în judecată în momentul depunerii candidaturilor intenționat: ”Mă aştept şi la alte mişcări de acest fel”

Primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, a declarat vineri, pentru AGERPRES, că trimiterea sa în judecată de către procurorii DIICOT în dosarul "Veranda" nu este "o surpriză foarte mare",...