Patru feluri de-a avea de-a face cu regimul Dragnea

Pregatind un interviu, dau, in cartea lui Alin Fumurescu despre compromis, proaspat aparuta la Editura Humanitas, peste o tipologie a oamenilor, in functie de compromisul pe care fiecare si l-a asumat sau mai degraba si l-a permis cu dictatura comunista.

Prin lupa compromisului pe care fiecare si-l ingaduie astazi se vad mult mai clar similaritatile dintre regimul Ceausescu si regimul Dragnea.

Din capul locului, nu este vorba despre o masurare a comunismului in nimic altceva: comunismul este o oroare a umanitatii, o proba a raului care se poate instapani atunci cand se abdica de la principiul tranzitivitatii, acela care nu te lasa sa ranesti, sa ucizi, sa torturezi, sa zdrobesti o viata, pentru ca e egala cu a ta.

Atunci cand omul isi pierde capacitatea de a se pune in locul celuilalt, raul devine posibil. Iar atunci cand e vorba de tortura si crima, a te imagina in locul victimei inseamna sa simti fizic durerea, ceea ce te face sa nu poti intoarce privirea.

(Exista o nuvela a lui Cortazar care pune in scena limita ultima a acestei capacitati de a imagina tranzitivitatea raului. O povestesc din memorie, nu imi amintesc exact titlul si volumul: e vorba despre o femeie care duce o viata normala si fericita, tocmai prin asta banala si care are constant viziuni in care se vede pe sine insasi, dar traind viata unei cu totul alte femei, o cersetoare din Budapesta, suferinda, mizerabila, haituita. Dar nu e vorba doar despre o palpaire, ci, vazandu-si dublul, face efectiv un schimb de locuri.

Isi imagineaza, asadar, ca e ea cea de pe podul de peste Dunare, simte frigul cum ii patrunde oasele, senzatia de usturime pe care ti-o da foamea, disperarea, neaujutorarea.

Povestea lui Cortasar se termina cu o calatorie a acestei femei obisnuite la Budapesta, pentru a-si vedea dublul in carne si oase si unde tranzitivitatea pana atunci imaginata devine reala, pentru ca aceste doua femei fac schimb de vieti. E consecinta ultima a unui exerctiu uman insuportabil si totusi indispensabil constiintei, de a te pune efectiv in locul celuilalt, cand e vorba de a-i face sau de a accepta sa i se faca un rau.

Cand imaginatia este blocata, raul generalizat devine posibil si a fost posibil in comunism si in nazism deopotriva.

Asa ca atunci cand nu intelegeti exact raul pe care o persoana il va suporta, din cauza voastra sau a complicitatii, proiectati-va pe podul peste Dunare si faceti acest schimb de locuri. Va garantez ca, odata cu blocarea respiratiei, nu veti mai putea intoarce privirea. Nu e nimic eroic in rezistenta, ci doar uman).

Alin Fumurescu face o impartire a oamenilor in comunism, folosind criteriul compromisului. Avem de-a face cu patru grupuri:

1. Lucratorii regimului - securistii, militienii, tortionarii, nomenclatura;

2. Colaboratorii, in sens larg - turnatorii, complicii tacuti, oportunistii - aici e un registru larg, in care intra foarte multi, cu mentiunea ca aveau cu totii o justificare oricand gata de scos din buzunar: asta e situatia, cu totii colaboreaza, e o tehnica de supravietuire;

3. Colaboratorii in sens restrans - diferenta dintre acestia si categoria a doua e data de raportarea la compromis - cei de aici stiu bine ca fac un rau si isi masoara constiinta. Sunt, probabil, cei despre care ii povestea tatal lui Nicolae Steihardt, care au scapat de inchisoare cu o delatiune, doua, oameni perfect functionali ziua, dar incapabili sa mai doarma noaptea.

4. Cei care au rezistat, pentru ca au inteles ca nu despre compromis este vorba, ci despre abdicarea de la umanitate, asadar au vazut ca targul e o capcana, pentru ca, salvandu-si zilele, si-ar fi pierdut nu doar noptile, ci si vietile interioare.

In primii ani de postcomunism, cand si raul, si binele s-au regrupat, aceste patru tipare s-au redus la doua, remarca Alin Fumurescu: lucratorii cu turnatorii fara vreo cainta si colaboratorii distrusi moral de propria colaborare cu cei care rezistasera.

O dihotomie care strangea randurile in jurul lui Ion Iliescu, pentru unii dovada ca raul se poate cosmetiza si atunci si raul facut de ei devenea iarasi justificabil, iar pentru ceilalti dovada ca orice iluzie de compromis cu raul te distruge.

Acesta este, de fapt, clivajul major al Romaniei si el este dat de felul in care iti permiti compromisul, atunci cand vine vorba despre un rau nenegociabil.

Astazi nu poate fi vorba despre inchisori politice, iar faptul ca Romania este in Uniunea Europeana e o garantie. De altfel, comunismul e irepetabil, dar asta nu inseamna ca dictaturile nu pot lua alte forme, inclusiv pe cea a mediocritatii.

Regimul lui Liviu Dragnea - care a confiscat sau deturnat institutii legitime - nu impartaseste cu regimul lui Nicolae Ceuasescu nici premisele, nici instrumentele. Au insa in comun cateva consecinte, printre care si acest clivaj originat in anii 1990, unul care nu este doar moral, ci si politic, pentru ca altfel, respectand si tezele lui Alin Fumurescu, nu ar fi vorba despre compromis.

Compromisul priveste mereu polisul, cetatea, grupul de apartenenta, in acest caz larg, tara. Prin urmare, avem si in regimul Dragnea cele patru feluri de a intelege intersectia dintre viata privata si sfera publica:

1) Lucratorii;

2) Colaboratorii care se justifica prin strategii de supravietuire - UDMR e un exemplu;

3) Colaboratorii care stiu ca nu exista compromis rezonabil, de vreme ce partenerii nu sunt egali si doar unul pierde - cazul catorva judecatori CCR;

4) Cei care rezista nu pentru ca au superputeri ori o superioritate morala, ci mai degraba o intuitie a capcanei in care vor cadea, daca vor ceda si un milimetru raului.

P.S.: "Cea de departe" se numeste povestea lui Cortazar si este inclusa in volumul "Bestiar", tradus la Polirom.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...