Micul mare castigator. Noul UNPR

Se poate intampla ca alegerile sa aiba nu doar un castigator matematic, ci si un castigator al jocului politic. Si este foarte probabil ca spre situatia asta ne indreptam si acum.

PSD a castigat alegerile cu un scor foarte mare, dar fara a reusi majoritatea de unul singur. Ceea ce implica si niste riscuri majore.

De la inaltimea acestui scor, PSD trebuie sa-si puna in aplicare programul extrem de generos, pe care a pus accentul aproape exclusiv in campanie. Ca e greu spre irealizabil o arata si incercarile de a proroga tot felul de relaxari fiscale prevazute pentru 1 ianuarie.

PSD nu isi poate impune nici premierul dorit, pe Liviu Dragnea, decat cu pretul masacrarii unor legi si al unei crize politice care ar putea culmina cu o suspendare a presedintelui, ceea ce ar fi un scenariu de cosmar inclusiv pentru partid si imaginea lui externa. Suspendarea presedintelui pentru ca nu accepta un premier condamnat cred ca ar genera frisoane in marile capitale Occientale.

Si nu in ultimul rand, fara a avea majoritatea de unul singur, PSD devine practic dependent de un partener. Si asa ajungem la micul mare castigator politic - ALDE.

Daca PSD avea majoritate de unul singur, ALDE era necesar pentru a o completa, astfel incat guvernarea sa fie mai puternica. Cu siguranta ca ar fi fost luat in barca, dar ca ruda mai saracuta, care nu poate ridica cine stie ce pretentii.

Dar in conditile actuale ALDE este nu doar necesar, ci de-a dreptul indispensabil pentru PSD.

Teoretic, o defectare a ALDE poate fi compensata de UDMR, dar asta nu ar face decat sa schimbe o dependenta cu alta, mai rea pentru imaginea PSD, care a defilat cu romanismul toata campania, in timp ce UDMR si-a castigat intrarea in Parlament cu un discurs mai agresiv decat pana acum.

Calin Popescu Tariceanu este un politician cu experienta, simte probabil acest moment extrem de favorabil si-l exploateaza. Ca dovada, declaratiile sale ambigue care nu exclud discutii cu PNL pentru care conditiile cred ca sunt destul de evidente: sefia PNL si, implicit, sefia guvernului, ca lider al principalului partid al unei coalitii, sa-i zicem pentru simplificare, de dreapta.

Sigur ca fezabilitatea scenariului este foarte discutabila. Cred ca pentru Klaus Iohannis solutia Tariceanu ar fi chiar mai rea decat Liviu Dragnea insusi. Ar fi vorba tot de o concesie majora de la principiul integritatii, pe care dl Iohannis l-a legat nu doar de condamare, ci de orice fel de suspiciune oficiala.

Apoi, accederea lui CPT intr-o asemenea pozitie, cu control pe PNL ar insemna ca dl Iohannis sa riste sa instaleze cu mana domniei sale viitorul candidat la presedintie al PNL. Sigur, dl Tariceanu este judecat pentru marturie mincinoasa, exista posibiltiatea sa fie condamat, dar deocamdata nu exista o certitudine in aceasta privinta.

Si cu dl Tariceanu in fruntea mesei, politicianul cu cel mai dur discurs antijustitie, nu stiu daca am mai putea miza pe decizii cu adevarat independente si, mai ales, pe legi in forma actuala.

In aceste conditii, pentru Romania nu vad de ce ar fi mai bine sa incapa pe mana echipei lui CPT, plina de dosare penale in diferite stadii. Nu vad cum ar putea dl Iohannis sa apere in fata lor statul de drept si anticoruptia.

Eu una, daca as fi pusa sa aleg intre Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu, nu stiu sincer ce as spune, dar in mod cert m-as simti ca la prezidentialele din anul 2000.

In panzele dlui Tariceanu sufla si Traian Basescu, ceea ce nu cred ca ar mai trbui sa ne surpinda, avand in vedere ceea ce a ajuns fostul presedinte. De ce il considera dl Basescu pe dl Tariceanu cea mai buna solutie pentru PNL?

Nu cred ca din convingere, pentru ca, eu, una, nu-l spuspectez pe fostul presedinte de vreo convingere. Dar daca acest lucru s-ar intampla, PNL ar redeveni practic vechiul PNL, in timp ce vechii pedelisti nu am nicio indoiala ca s-ar incolona la usa lui sporindu-i puterea, structurile teritoriale, numarul de mandate etc.

Deci, indiferent de obstacole, ipoteza nu poate fi cu totul exclusa si PSD, care s-a fript cu solutia imorala in 2004, nu stiu daca ar fi dispus sa riste.

In aceste conditii, PSD are doua variante. Fie sa forteze racolari importante pentru a avea totusi majoritate singuri, dar solutia este riscanta pentru ca tradatorii pot functiona oricand in ambele parti.

Sau, pentru a nu pierde ALDE, PSD ar putea fi dispus sa ofere o bucata de tort mai mare indispensabilului sau partener. Si nu e vorba doar despre numarul de ministere, ci tot ce inseamna impartire de functii, de la secretari de stat, la deconcentrate.

Partea interesanta este ca pe masura ce felia aceasta va fi mai mare, pe atat ALDE va deveni mai atractiv pentru liberalii din PNL si pe masura ce va atrage mai multi va deveni mai puternic.

Modelul UNPR nu este chiar atat de indepartat incat sa nu ne mai aducem aminte cum s-a umflat partidul indispensabilului, si el, general.

Si, in egala masura, dupa ce a tras de timp cat a putut, probabil ca dl Dragnea ar trebui sa se grabeasca putin pentru ca pe masura ce va lasa spatiu mai mare pentru jocuri, pe atat risca mai mult ca ele sa se si intample.

Orban acuză Biroul Electoral Central că favorizează alianța PSD-PNL: ”Le-a dat voie să desfacă alianţa împotriva firii”

Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a acuzat joi, 25 aprilie, Biroul Electoral Central că ar fi modificat „în mod ilegal” o hotărâre de guvern şi că instituţia ar fi...

Liderul USR, după trimiterea în judecată a lui Clotilde Armand: ”Sunt nişte dosare fake, hărţuieli politice”

Preşedintele USR, Cătălin Drulă, a reacţionat după Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi a afirmat că...