Manualul unic: Un simulacru de dezbatere

Prim-ministrul Tudose a anuntat ca ministrul Educatiei va propune o noua lege a manualelor, desi se zvoneste ca acesta va fi remaniat. In orice caz, dezbaterea privind manualele a pornit gresit.

Anul scolar a inceput cu o dezbatere legata de manualele alternative. Si, ca de prea multe ori, lumea se pozitioneaza in functie de preferintele politice, netinand seama de argumente sau de specificul problemei. Ca sa nu mai spunem ca prea multi sosesc in dezbatere cu un bagaj enorm de idei primite de-a gata.

Cineva spunea, bunaoara, ca revenirea la manualul unic ar insemna o "intoarcere la ceausism". E o simplificare polemica. Manualul este de fapt, prin definitie, expresia canonului didactic si de aceea el a tins in mod firesc la unicitate in toate epocile. In plus, in istoria scolii romanesti, a existat o preocupare constanta pentru unificarea continuturilor din cauza caracterului eterogen al surselor in acest spatiu politic care se nastea intre culturi si civilizatii diferite.

Problema educatiei romanesti la inceputurile sale, in secolul al XIX-lea, era, de fapt, exact inversa fata de modernitatea recenta, administratiile scolilor cautand sa limiteze cartile aflate natural in circulatie, mai ales dupa 1859, cand unificarea continuturilor didactice in Tarile Romane devenise o problema politica de prim ordin.

Manualul unic pentru care se organizau concursuri devenise o aspiratie constanta si daca scopul nu era atins, era doar din pricina unor resurse intelectuale insuficiente. Titu Maiorescu reclama la un moment "starea de haos" care domnea in domeniu, cerand o selectie exigenta a cartilor utilizate in scoala. Ceva mai tarziu insa Spiru Haret intreprindea o reforma radicala, impunand manualele unice in ciclul primar si trierea severa a celor din ciclul secundar.

Prin urmare a invoca diversitatea cartilor didactice din trecutul scolii romanesti ca pe o traditie a "manualelor alternative" inseamna a falsifica problema. In plus este gresit sa sustii ca diversitatea manualelor aflate astazi pe piata este garantia unei culturi antidogmatice. In primul rand ca oricate manuale s-ar tipari, elevul nu foloseste (daca il foloseste) decat unul singur, cel recomandat de profesor.

In al doilea rand, adevarata libertate consta nu numai in accesul neingradit la informatie, ci mai ales in cultura dezbaterii. La limita ne putem imagina situatia in care s-ar aviza mai multe manuale "alternative" care ar reproduce toate, in forme relativ diferite, aceleasi invariabile ideologice.

In cele din urma, toata aceasta discutie acorda manualului o importanta exagerata. Fostul ministru al Educatiei, Daniel Funeriu, a avut perfecta dreptate cand remarca, la randu-i, supraestimarea problemei: "Tema e falsa: consumam inutil resurse focalizandu-ne pe calitatea manualelor in loc sa ne focalizam pe calitatea profesorilor. Toata discutia despre manualele din Romania este aberanta pentru ca porneste de la o conceptie aberanta despre manual. In Romania, manualul este considerat o biblie a invatarii, iar asta este total fals" (Hotnews).

Observatia sa e corecta. Autoritatea manualului s-a erodat din multe pricini in ultima jumatate de secol. Pe de o parte, manualul si-a pierdut importanta din momentul in care "canonul" didactic a intrat in criza. E cazul mai ales al culturii umaniste, al istoriei, al limbii si literaturii. E o problema mai ampla pe care nu o putem aborda acum si care evoca in cele din urma impasul relativist in care traim. Manualul de matematica in schimb mai are inca o anumita soliditate "canonica", in ciuda diverselor innoiri terminologice sau a strategiilor de prezentare.

Pe de alta parte, manualul si-a pierdut autoritatea pentru simplul fapt ca multe alte tiparituri au devenit accesibile, cartea devenind un bun comun, ca sa nu mai vorbim de revolutia internetului, care a produs in domeniul informatiei o veritabila inflatie. Desigur, internetul e paradoxal, caci el, desi "devalorizeaza" cartea si informatia prin facilitatea extraordinara pe care o ofera, ramane pentru cei care nu-si pierd busola un instrument exceptional.

La fel cum se pune praful pe Encyclopædia Britannica legata in piele, tot asa manualul scolar a incetat sa mai fie o referinta de baza. E limpede prin urmare ca nu mai conteaza prea mult daca exista un manual sau mai multe cata vreme ele nu mai concureaza intre ele (asa cum se sustine in mod naiv), ci cu vastitatea surselor dimprejur. Iar daca restrangem polemica la dimensiunea sa politica, vom gasi cu siguranta destule alte motive bine intemeiate pentru demiterea lui Liviu Pop, care este in calitatea sa de ministru al scolilor o veritabila contradictie in termeni.

Dar, daca in ciuda acestor lucruri se discuta pe un ton atat de apasat despre subiectul manualelor este probabil din alte pricini. Un roman nou se tipareste in 3000 de exemplare (e un tiraj foarte bun), un manual se trage in sute de mii. Miza e in primul rand comerciala. Din pacate, asa cum am vazut si cu alte ocazii, o tema specifica a scolii nu are sanse sa provoace o dezbatere pasionata daca nu exista si un subtext politic sau comercial.

Autor: Horatiu Pepine

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...