Am pierdut etica muncii si nici ca ne pasa

Autor: Hilde Brandl - arhitect
Marti, 27 Februarie 2018, ora 08:41
11146 citiri

A inceput din nou sa circule pe retelele sociale o stire/reportaj facuta de cei de la Pro TV in urma cu aproape 6 luni. Astfel aflam ca mai multi oameni de afaceri au rugat trei primari sa le aduca la un targ de locuri de munca oamenii care primesc ajutoare sociale si care ar putea sa se angajeze.

La final aflam ca, din zeci de persoane care au fost acolo, doar o femeie a promis ca "va suna ea". Cei intervievati au explicat ca ei au venit doar pentru o stampila care sa ateste ca si-au cautat un loc de munca, dar ca in realitate nu ar fi venit nici pentru asta. Dar ce sa faca, i-a obligat primarul.

Nu cred ca trebuie cineva blamat aici. Nici macar acei oameni care la 35-40 de ani recunosteau fara rusine ca nu au lucrat cu forme legale nici macar o singura zi in viata lor. Nici macar doamna care ne spunea ca are copii minori de care trebuie sa se ingrijeasca sa ajunga la gradinita.

Realitatea este ca in toata tara sunt astfel de oameni pe care primarii, indiferent de culoarea politica, ii folosesc ca masa electorala. Atunci cand cea mai mare parte a comunitatii primeste diferite forme de ajutor social, primarii vor avea grija sa le explice ca acei bani vin doar pentru ca ei sunt marinimosi. Si ca cine stie, daca vine un alt primar, s-ar putea ca viata frumoasa sa se incheie.

Dar nu e nicio viata frumoasa. Banii pe care ii primesc acesti oameni acopera in cel mai fericit caz o supravietuire mizera. Acesti oameni nu isi parasesc cu anii comunitatea, isi cumpara haine extrem de rar, nu au cumparat niciodata o carte si cel mai probabil nu stiu nici macar cum il cheama pe prim-ministru.

Saracia lor materiala se traduce astfel direct printr-un alt tip de saracie, o saracie morala, educationala si mai ales aspirationala.

La un anumit punct al vietii, acesti oameni renunta pur si simplu sa-si mai faca planuri, sa viseze macar ca ar putea avea o viata mai buna. Da, unii iau ca exemplu vecinii mai curajosi si pleaca la munca in strainatate, acolo unde fac lucruri de care in Romania nici macar nu s-ar fi apropiat. Insa, in marea lor majoritate, viata acestor oameni se invarte in jurul personajelor lui Capatos.

Nefericirea acestor oameni este insa aceea ca s-au nascut intr-o societate care nu mai pune pret pe munca, pe constructie si pe consecventa in a-si urma idealurile. Zi de zi ni se spune ca meritam totul, acum, imediat si ca nicio zi de asteptare nu trebuie sa treaca pana sa avem tot ce ne dorim. Un telefon ultimul model? Il meritam acum! O vacanta exotica? Cum sa nu, avem bagajele gata.

Ce uitam insa adesea este ca aceste lucruri se obtin prin munca, nu prin imprumuturi si nici cerandu-le altora sa plateasca pentru ele.

Uitati-va la toti acesti oameni care primesc ajutoare sociale. Sunt nefericiti cu banii primiti, insa logica lor nu este sa se duca la munca, pentru a castiga si ei mai mult. Singurul lucru la care se gandesc este acela ca aceste ajutoare trebuie sa creasca.

Nu realizeaza ca putinul pe care il primesc este de fapt rodul muncii altor oameni, tocmai pentru ca li se spune mereu si mereu ca primesc toate acestea din bunavointa "Statului". Nefericirea lor se transforma de cele mai multe ori in ura si in antipatie fata de cel care are mai mult decat ei, doar pentru ca munceste.

Statul asistential a reusit performanta sa perverteasca mintile romanilor, sa-i transforme practic in asistati de profesie, din toate punctele de vedere. Toate acestea au venit insa la pachet cu repudierea responsabilitatii. Odata cu instalarea statului asistential, putini mai ajung sa fie responsabili cu adevarat de viata lor, sau de viata celor care depind de ei, asa cum sunt copiii.

In mod direct, acesti oameni si-au cedat responsabilitatile si in final aproape tot ce tine de viata lor "Statului".

Da, admit ca sunt oameni care pur si simplu nu au unde sa munceasca. Aflati in localitati indepartate de marile orase, acesti oameni sunt cu adevarat victimele esecului statului roman care continua sa construiasca autostrazi si drumuri pe hartie si care se uita nepasator cum localitati aflate la doar cativa kilometri de resedinte de judet nu sunt racordate la reteaua de energie electrica, sau cum in continuare sute de scoli au closetul in curte.

Din pacate, exista prea putini politicieni dispusi sa explice ca mitul Statului asistential este principalul motiv pentru lipsa de dezvoltare a Romaniei. Si inteleg de ce, subiectul nu este deloc popular si risca sa-ti indeparteze voturi.

Daca ne uitam peste Ocean, vom vedea ca in Statele Unite are loc un adevarat miracol pe piata muncii.

Saptamana trecuta, numarul americanilor care au cerut ajutoare de somaj a scazut la cel mai mic nivel din ultimii 45 de ani. Asta inseamna o crestere constanta si sanatoasa a locurilor de munca.

In acelasi timp, in Statele Unite avem astazi cel mai scazut nivel al somajului din ultimii 17 ani. O veste extrem de buna pentru angajati este aceea ca in curand, dat fiind somajul foarte mic, acestia vor ajunge sa negocieze mult mai bine contractele de munca.

Sa nu credem ca locurile de munca apar din neant sau ca sunt rodul vreunei minuni. Lucrurile sunt mult mai simple: administratia Trump a retras Guvernul din economie, a redus taxele pe munca si pe energie, a eliminat mii de prevederi birocratice si a produs cea mai mare scadere din taxe din Statele Unite din ultimele patru decenii.

Toate acestea sunt masuri economice de dreapta, masuri care si-au dovedit viabilitatea in istorie.

Ce a facut in 2017 administratia PSD? Simplu: a crescut rolul statului in economie, a crescut taxe si a impus noi prevederi birocratice. Si, ca si cum toate astea nu erau de ajuns, s-a gandit sa taxeze integral inclusiv pe romanii care muncesc part-time, doua sau patru ore pe zi.

Trump incurajeaza antreprenorii sa creeze locuri de munca, sa investeasca in tehnlogii si in oameni si sa-si extinda afacerile. Ce face PSD? Pai stim deja. Ii obliga pe cei care muncesc part-time sa aduca bani de acasa. Si ne mai miram ca unii "vor sa se faca" asistati social?

Hilde Brandl este arhitect si conduce un birou de arhitectura la Bucuresti din 2009. Este implicata in mai multe proiecte de promovare a turismului romanesc.

S-a nascut in Romania, in perioada comunista, de unde a emigrat in Germania alaturi de familia sa. Dupa 1989 s-a intors la Bucuresti unde s-a inscris la Facultatea de Ahitectura "Ion Mincu". Dupa ce a obtinut diploma de arhitect in Germania, a lucrat in mai multe tari, printre care Germania si Venezuela. In Venezuela a participat la miscarile de protest fata de presedintele socialist Hugo Chavez.

In 2016 s-a inscris in Partidul National Liberal, unde militeaza pentru o mai buna guvernare, pentru un stat suplu si pentru un mediu de afaceri competitiv si onest.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Guvernul român dă cu o mână, dar ia cu două, mai ales că vrea să crească taxele din nou în 2025
Guvernul român dă cu o mână, dar ia cu două, mai ales că vrea să crească taxele din nou în 2025
Guvernul a aprobat o schema de ajutor de stat pentru activitati productive si pentru industria prelucratoare, o schema mult asteptata pentru mediul de afaceri, in valoare de 500 de milioane de...
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Mumbai a devenit capitala asiatică cu cel mai mare număr de miliardari, depăşind Beijingul, potrivit unei liste a bogaţilor la nivel mondial, realizată de Hurun Research Institute, transmite...
#asistati social, #Ajutoare sociale , #angajatori