Tergiversarile favorizeaza PSDancila

Se pare ca negocierile pentru formarea unui nou guvern, "liberal sau in jurul partidului liberal", au intrat intr-un mic impas, daca nu cumva fusesera in impas chiar din primul moment. Caci este foarte greu sa cada de acord cinci parteneri, care n-aveau altceva comun intre ei decat rasturnarea Vioricai Dancila, fapt implinit.

De acum incolo, fiecare isi are nazuintele lui, interesele si afacerile lui.

Odata doborata Dancila, chiar si numai teoretic, partenerii de ieri devin astazi concurenti si incep un fel de gherila, fara sa observe riscul de a o mai lasa pe Vio la butoane si a-i permite sa imparta bani si functii clientelei sale politice. Rasturnarea pare mai mult amanata decat anulata.

Iar PSD profita din plin de aceasta ambiguitate. Merge pana acolo incat ameninta cu boicotarea sedintelor in Parlament, pentru ca, din lipsa de cvorum, noul guvern sa nu poata fi ales. Ar fi o marsavie mai mare decat aceea de a face pe pandarul la scena deschisa, pentru a verifica, desi votul e secret, ce bila pune fiecare in urna.

Acum fiecare nuanteaza in felul sau, iar urgenta nu mai pare atat de importanta cum parea inainte de votarea motiunii. Mare sau mic, important sau nu, cam fiecare partid nuanteaza si le pune liberalilor conditii de tipul "daca nu, nu".

Cel mai harnic dintre ei mi se pare de departe Dan Barna, chiar daca anticipatele dorite de dansul imediat nu sunt decat o simpla fata morgana. Ce interes poate avea oare Barna, cel care a pus zdravan umarul la inlaturarea Vioricai Dancila, s-o mai vada interimara inca vreo cateva luni de acum incolo?

Are cumva vreun interes USR, care a obtinut rezultate remarcabile la 26 mai si inca isi mai pastreaza laurii de invingator, sa astepte degradarea propriei imagini pana la primavara?

USR n-are, dar lui Dan Barna i se pare ca el ar putea avea. Se stie ca pornise binisor in campania electorala, dar de la o vreme, succesul sau s-a dovedit volatil si se degradeaza pe zi ce trece. Vede si el ca degradarea nu se poate stopa pe termen scurt, dar pe termen mediu spera.

Altfel, nu s-ar apuca la negocieri sa-i puna lui Orban conditii care nu depind de el, precum "fara penali in functii publice", desfiintarea Sectiei Speciale, alegeri locale in doua tururi de scrutin sau abrogarea recursului compensatoriu, toate avute in vedere si de PNL, dar toate dependente mai mult de Parlament si de votul tuturor decat de Guvern.

Ludovic Orban nu poate fi confundat cu Liviu Dragnea - Doamne fereste! - si nici cu Dancila. Nu-i poti cere sa manipuleze institutiile statului, ca sa-si atinga scopul. Si atunci, in ce calitate ar trebui sa accepte premierul desemnat conditiile sine qua non ale lui Barna?

In fond, ce vrea Barna de la Orban? Sa promita ceea ce n-are? Insusi faptul ca pune atat de fara drept de apel conditiile sale mi se pare un simplu joc, o demonstratie pentru naivi cum ca el, Barna, strajuieste la bornele statului de drept, dar celalalt, Orban, se pune contra.

Fara indoiala este la mijloc si un mod de a-si da importanta, vizibil in declaratia facuta vineri dupa negocieri: "A fost o prima discutie, am stabilit sa ne vedem luni sau marti pentru o noua runda de discutii". Nu mi se pare vorba de om serios o declaratie de felul "am discutat ca vom discuta".

Se vede cat de colo ca lui Dan Barna ii place sa faca zgomot in jurul sau, in timp ce Ludovic Orban isi etaleaza optimismul, punand batista pe tambal: "Din punctul meu de vedere, mi se pare ca ne-am inteles".

Mai curajos decat Dan Barna - eram tentat sa spun mai tupeist - este Calin Popescu Tariceanu, o cantitate neglijabila pe esichier, dar inca asezat in Parlament. Domnul Tariceanu are fix 12 (douasprezece) conditii: "Am venit pregatiti cu un document in 12 puncte de preocupare pe care le avem, conditiile pe care noi le punem pentru a acorda votul noului guvern".

Vadit lucru, pe domnul Tariceanu il obsedeaza sindromul de buturuga mica. Isi simte orgoliul gadilat la maximum, gandind cum poate rasturna carul mare cu voturile sale - putine, dar nu neglijabile. Si sigur se motiveaza in gand: n-a rasturnat tot el o coalitie care parea sa fie beton?

Nu pun aici in discutie cele 12 conditii, sinequanonul lui Tariuceanu. Pun insa in discutie stilul obraznic in care un partidulet, aproape pulverizat de electorat si anihilat de el insusi, incearca sa se umfle precum broasca in fata boului din fabula lui Gheorghe Asachi (atribuita de unii necunoscatori cand lui La Fontaine, cand lui Esop).

De departe, nu este nimeni mai ambiguu decat Victor Ponta. A sustinut motiunea. Bun. A castigat. Perfect. Normal era sa-si sustina mai departe coechiperii de la motiune, ca sa duca treaba pana la capat. Asa intelesese lucrurile omul de rand, asa cred ca le-a inteles si Ludovic Orban, care spunea dupa negocierile de joi: "in urma discutiilor purtate cu Pro Romania am impresia ca ne-am inteles cu liderii acestui partid pentru sustinerea Guvernului".

Cu putin timp inainte, domnul Ponta declarase ca s-ar alatura PSD daca ar pleca Dancila de acolo, iar Dancila a replicat numaidecat ca ar face front comun cu Pro Romania, daca ar fi inlaturat Victor Ponta.

Nu stiu ce intelege Orban cand zice ca s-a inteles cu acest partid cu privire la sustinerea Guvernului, dar nu mi se pare deloc a fi ramas Ponta credincios principiului antiPSD care a determinat votarea motiunii, facandu-si propria doctrina, proPSD, dar antiDancila. Cu totul altceva.

Tot un fel de "ne-am inteles ca ne vom intelege" este si relatia cu UDMR, partid care, la votarea motiunii, parea de neclintit antiDancila, antiPSD si gata sa sustina un nou guvern. Acum, dupa prima runda de negocieri, domnul Kelemen Hunor declara sec:

"Nu am promis sprijin, am spus ca vom discuta cu grupurile noastre parlamentare saptamana viitoare, pentru ca increderea intre PNL si UDMR este la un nivel scazut".. Declaratia nu este prea incurajatoare, desi cu putin inainte, tot Kelemen Hunor opina ca "Suntem foarte aproape sa vedem lucrurile asemanator".

Recunoaste oricine ca una e sa observi nivelul scazut al increderii si cu totul alta sa observi ca cele doua partide vad lucrurile asemanantor. Sa fie la mijloc o chestiune de exprimare? As zice ca e de fond. Am toata stima pentru UDMR, pentru personalitatile remarcabile ale acestui partid, dar inteleg bine si politica jocului la doua capete.

UDMR a castigat totdeauna pozitionandu-se in ultimul moment alaturi de capatul castigator al jocului si isi pastreaza acum cu atat mai mult aceasta optiune. Domnul Iohannis ii atentiona saptamana trecuta pe liberali ca PSD nu este inca infrant; nu stiu ce au inteles liberalii din aceasta atentionare, dar fara indoiala domnul Hunor, pana nu este sigur de infrangerea PSD, nu se situeaza la un capat pe care il considera inca volatil.

Pentru Ludovic Orban, invatatura este simpla: sa aiba dibacia de a coagula restul Opozitiei "in jurul liberalilor" si automat nivelul increderii dintre PNL si UDMR se va ridica la un nivel satisfacator. Deci pozitionarea UDMR nu depinde de Hunor, ci numai de Orban, de priceperea sa, atractia sa fata de parteneri, increderea acestora intr-o guvernare liberala.

Nu fata de Kelemen Hunor trebuie sa fie convingator, ci fata de toti ceilalti, iar pentru UDMR sa nu-si faca griji, ca flerul le va spune la momentul potrivit de care parte a balantei trebuie sa se pozitioneze.

As merge chiar mai departe si as zice ca, pentru mine, UDMR este turnesolul politicii dambovitene, mai bun decat orice sondaj: acolo unde s-a situat Uniunea, acolo va fi si victoria celor care inca mai lupta.

Iar daca UDMR nu s-a hotarat inca inseamna ca Opozitia, desi a castigat prin motiune, n-a invins deocamdata. N-a reusit sa taie cele sapte capete ale hidrei.

Nici nu vad cum ar putea. Dancila este dispusa sa indure orice umilinta, orice jignire sau ocara, doar sa mai apuce cateva luni la butoane - fie si ca interimara. Nu mai vorbesc de parlamentari, care n-au niciun chef sa-si piarda pensia speciala, argumentul suprem de a ramane pe pozitii pana in ultima zi de mandat.

Nu exista dubiu ca ei vor face zid s-o sustina nu numai pe Dancila, dar pe oricare alta sau altul, ba chiar si un sac cu tarata, daca sacul - asezat in scaunul din fruntea Guvernului - le-ar garanta ca vor apuca Revelionul tot ca demnitari la Casa Poporului si nu ca persoane fizice.

Riscul de a suporta orice avarie specifica anotimpului friguros, fara alt guvern, decat unul interimar: un viscol cu blocarea cailor de acces, un deranjament major in alimentarea cu gaze, un seism major, o iarna grea - iar tara e lasata pe mana unui guvern ale carui prerogative se limiteaza la "indeplinirea actelor necesare pentru administrarea treburilor publice".

Riscul de a lasa pe mana PSD si respectiv a Vioricai Dancila incheierea bugetara a anului 2019 si intocmirea bugetului pe 2020. PSD nu este harnic la acest capitol. Bugetul pe 2019 a fost inaintat cu o intarziere de 4 luni, cel din 2018 cu una de 3 luni, iar acum domnul Orlando vesteste ca este gata cu cel dn 2020. De ce atata graba?

Ca sa astupe propriile gauri din 2019 si sa-i lase viitorului guvern gauri si mai adanci pentru 2020, cand stanga va reclama lipsa de resurse a Executivului de dreapta.

Si, perla coroanei, numai PSD stie cum si unde a ascuns niste rezerve necesare pentru propria campanie electorala, necesara atat la final de an pentru rasplata celor care pun acum umarul la prezidentialele Vioricai Dancila, cat si in 2020, cel putin pentru campania de la locale.

Una din doua: ori continua ofensiva antiPSD, ori contam pe iluzoriile anticipate ale domnului Barna si o lasam pe Dancila la butoane si la robinetele tezaurului, ceea ce echivaleaza cu anihilarea victoriei de la motiunea de cenzura. Autorii ei au de ales.

Cert este ca a sosit ceasul adevarului, cand fostii coechiperi din actiunea antiPSD trebuie sa se hotarasca si sa explice cand au fost seriosi: atunci cand aveau cu totii acelasi ideal, sau acum, cand fiecare isi pune in joc numai propriile interese si ambitii?

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...