Pamantul a stat doi ani in intuneric, dupa impactul cu asteroidul care a dus la disparitia dinozaurilor. Efectele au fost dramatice

Cele doua minute de intuneric provocate de eclipsa totala de Soare produsa luni, 21 august, nu inseamna nimic prin comparatie cu intunericul ce a cuprins Pamantul vreme de 2 ani dupa impactul cu asteroidul de 10 kilometri in diametru ce a dus la disparitia dinozaurilor, in urma cu 65,5 milioane de ani, conform unui nou studiu publicat in ultimul numar al revistei Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), informeaza Live Science.

Intunericul a fost provocat, printre altele, de colosala cantitate de funingine care a ajuns in atmosfera de la incendiile de vegetatie care au cuprins planeta dupa impact.

Fara lumina solara, planetele nu au mai putut realiza fotosinteza, iar planeta s-a racit in mod drastic. Acesti doi factori au avut probabil cea mai mare influenta asupra prabusirii lanturilor trofice la nivelul planetei, conducand la disparitia in masa care a pus capat erei dinozaurilor.

Acest studiu explica circumstantele in care peste 75% dintre toate speciile, inclusiv dinozaurii nezburatori, asa cum era temutul Tyrannosaurus rex si marile reptile marine, precum plesiosaurii, animale de prada aflate la capatul superior al lantului trofic, au disparut cu desavarsire dupa impactul cu un meteorit produs in zona Peninsulei mexicane Yucatan.

Impactul cu un asteroid cu diametrul de 10 kilometri a declansat seisme, eruptii vulcanice si valuri tsunami in lant, conform oamenilor de stiinta. Meteoritul s-a prabusit cu o viteza atat de mare incat rocile din zona de impact au fost vaporizate si proiectate pana la mari inaltimi in atmosfera unde s-au condensat formand niste mici particule denumite "sferule".

Cand aceste sferule au cazut inapoi pe Pamant, s-au frecat de moleculele de aer devenind suficient de fierbinti pentru a declansa incendii de vegetatie peste tot pe glob. Un strat subtire de sferule care au cazut pe Pamant poate fi observat inca deasupra straturilor geologice din acea perioada de timp.

Majoritatea animalelor terestre mari din Mezozoic au murit imediat dupa impact, "dar animalele marine si cele care se puteau ascunde in vizuini subterane sau care puteau sa ramana sub apa pentru perioade mai mari de timp ar fi putut supravietui", conform coordonatorului acestui studiu, Charles Bardeen, cercetator la Centrul National pentru Studii Atmosferice (NCAR) din Boulder, Colorado.

"Studiul nostru preia povestea imediat dupa efectele initiale - dupa cutremure si tsunamiuri si incendii (...) Am cautat sa aflam care au fost consecintele pe termen lung ale cantitatii uriase de funingine si cenusa rezultate din incendii si eruptii vulcanice si cum au afectat ele animalele care au supravietuit impactului initial", a adaugat Bardeen.

Conform celor mai noi estimari, cantitatea de funingine fina depusa in straturile geologice din urma cu 65,5 milioane de ani este de 15.000 de milioane de tone. Cercetatorii coordonati de Bardeen au introdus aceasta cantitate in calculator, in programul de simulare Community Earth System Model (CESM) - un program de simulare modern, care ia in calcul factori legati de atmosfera, uscat, mediul marin si calotele glaciare.

Acest program le-a permis oamenilor de stiinta sa simuleze efectul pe care funinginea l-a avut in anii ce au urmat impactului catastrofal.

"Diferite studii au luat in calcul diferite tipuri de particule, printre care praf, sulfati si funingine. Toate aceste particule pot bloca suficient de multa lumina solara pentru ca suprafata planetei sa se raceasca, insa funinginea are cel mai puternic efect, absorbind energia solara, incalzind stratosfera si reducand lumina la suprafata Pamantului pana la niveluri extrem de mici", a explicat el.

"Conform studiului nostru a fost atat de intuneric incat plantele nu au mai putut face fotosinteza timp de 2 ani. Acest lucru a avut efecte devastatoare asupra lanturilor trofice, in special in oceane, pentru ca animalele marine depind de fitoplancton, aflat la baza lantului trofic, iar disparitia fitoplanctonului a avut efecte catastrofale asupra tuturor vietatilor marine", a adaugat Bardeen.

Chiar daca nivelul de funingine care a ajuns in atmosfera ar fi fost de 1/3 din nivelul estimat, plantele tot nu ar mai fi putut sa faca fotosinteza timp de 1 an, conform aceluiasi studiu.

Pe langa stoparea fotosintezei, acest nor global de funingine ar fi impiedicat si o mare parte din caldura solara sa ajunga la suprafata planetei. Dupa trei ani de la impact, temperatura medie a zonelor continentale a scazut cu pana la 28 de grade Celsius si respectiv oceanele s-au racit cu pana la 11 grade Celsius.

Prin contrast, straturile superioare ale atmosferei s-au incalzit foarte mult, pentru ca acolo se afla norul de funingine care absorbea caldura solara. Cresterea temperaturii in atmosfera a afectat grav stratul de ozon si a permis strangerea unei cantitati enorme de vapori de apa in stratosfera.

Reactiile chimice suferite de acesti vapori de apa in stratosfera au dus la aparitia unor compusi ai hidrogenului care au afectat si mai mult stratul protector de ozon. In timp, dupa ce funinginea din atmosfera s-a curatat, razele Soarelui au luminat din nou planeta insa, din cauza reducerii dramatice a stratului de ozon, mari doze de radiatii ultraviolete au afectat putina biodiversitate ramasa dupa catastrofa.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...