Fiecare popor, civilizatie, din toate vremurile, a gasit metode mai mult sau mai putin conventionale de a rezolva problema mortilor. Daca tibetanii ii urcau pe munte si ii lasau sa fie mancati de vulturi, altii in prezent, sunt supusi criogeniei, in asteptarea unor vremuri mai bune.
LiveScience a adunat cateva dintre cele mai inedite metode de trimitere pe lumea cealalta a mortilor, in locuri si timpuri diferite.
Turnurile Tacerii Iranienii care credeau in zoroastrism obisnuiau sa-si lase mortii expusi animalelor si elementelor naturii, pe o suprafata inalta, pentru ca erau convinsi ca trupul este impur si nu ar trebui sa polueze Pamantul dupa moarte, nici prin inhumare, nici prin arderea sa.
Asa ca mortii erau dusi catre Turnurile Tacerii, unde erau lasate in voia naturii. Cand se uscau de vant si soare, ramasitele osoase erau adunate si dizolvate intr-o solutie doar de ei stiuta.
In copaci Triburile indigene din mai multe parti ale lumii au descoperit ca cea mai buna cale de a scapa de morti este aceea de a-i urca in copacii inalti. In Australia, Columbia Britanica, sud-vestul Americii si Siberia erau populare aceste practici. Mortii erau infasurati in niste carpe si urcati in copaci, pentru a se descompune.
Inmormantari vikinge pe corabii Vikingii din Evul Mediu traiau si mureau pe mare. Dupa moarte, vikingii mai instariti erau pusi pe un vas, unde se mai depozitau si mancare, bijuterii, arme si cateodata chiar servitori si animale. Corabiile erau ingropate in pamant, incendiate sau trimise pe mare. Destinatia vikingilor morti era Valhala.
Inhumari la cer, in Tibet Visul omului de a zbura se realizeaza, in credinta tibetanilor, dupa moarte. In loc sa-si ingroape mortii, tibetanii ii trimiteau in varful muntelui si ii lasau acolo ca sa fie mancati de vulturi. Uneori corpurile erau unse cu faina si lapte, pentru a se asigura ca fiecare bucatica pleaca de pe Pamant.
Lasati in pesteri de neanderthalieni Inainte de a-si ingropa mortii in mod corespunzator, in urma cu 100.000 de ani, omul de Neanderthal isi lasa rudele moarte in pesterile din Europa si Estul Mijlociu. Pentru acesti oameni primitivi, pesterile intunecate si misterioase pareau un loc potrivit pentru a face legatura cu lumea cealalta, sunt de parere arheologii.
Plastinarea Poate ideea de a-ti trimite corpul sa faca un tur al muzeelor din lume, ideea germanului Gunther von Hagens, nu pare cea mai fericita. Insa artistul om de stiinta are o colectie impresionanta deja, iar tehnica sa de pastrare a corpurilor este desavarsita.
Implica disecarea cadavrului, imbalsamarea partilor intr-un fluid si repozitionarea lor, pentru a reface intregul. Expozitiile sale au o imensa valoare educationala.
Crematoriile din Bali Spre deosebire de funeraliile sumbre si sobre intalnite in majoritatea partilor globului, hindusii din Bali creeaza o atmosfera aproape de carnaval la moartea unuia dintre ei. Carele alegorice fac parada pe strazi, acompaniind corpul pana in locul unde urmeaza a fi ars.
Criogenia Criogenia este o realitate a zilelor noastre, existand chiar companii care ofera aceste servicii. Dupa moarte, trupul este introdus intr-o solutie de nitrogen lichid, pentru a se preveni descompunerea si a fi pregatit sa fie readus la viata cand acest lucru va deveni posibil. Pana atunci va sta la pastrare, la gheata.
Mumificarea Cu siguranta cea mai cunoscuta metoda de a trimite mortii pe lumea cealalta este mumificarea practicata in Egiptul Antic. Metoda rezervata doar reprezentantilor celor mai de seama dintre muritori, mumificarea implica scoaterea tuturor organelor prin nas, inclusiv a creierului, si umplerea spatiului ramas gol cu materiale uscate.
Egiptenii erau convinsi ca astfel sufletul era pastrat si urma sa inceapa calatoria catre viata de apoi.
