Canibalismul: Crudul adevar despre carnea de om

Canibalul este unul dintre personajele-capcaun ale lumii contemporane. Tabloul monocolor pictat canibalului si difuzat intr-un discurs schematic, alaturi de "crima abominabila" si "casa ororilor", trece sub uitare dimensiunea istorica a practicii canibale in civilizatia noastra.

Vom descoperi, poate cu surprindere, ca a fi canibal nu este profund inuman.

La inceput a fost...cariba

Canibalismul este o practica ce consta in consumarea unui individ din propria specie. Cuvantul se foloseste atat pentru animalele care devoreaza exemplare din specia lor, cat si pentru oamenii care consuma carne umana, in acest caz fiind vorba despre antropofagie.

Exista endocanibalism, atunci cand sunt mancati membri din acelasi grup, si exocanibalism, cand sunt consumati membri ai altui grup.

Termenul canibal provine din cuvantul caniba sau cariba, folosit de triburile Taino pe care le-a intalnit Cristofor Columb pe insula Hispaniola. Termenul desemna atunci populatiile care isi mancau inamicii din alte triburi atunci cand ii omorau in lupte.

La debarcarea in Guadalupa, in 1493, Columb a descoperit oseminte umane pe care le-a atribuit populatiilor Cariba, Caniba, devenite Caribale sau Canibale.

Cuvantul caraibe a fost folosit atunci pentru a-i desemna pe bastinasii din Antilele Mici, precum si pe antropofagii din Lumea Noua, inainte de a se raspandi in Europa si de a lua forma de "canibal", cu sensul de "salbatic ce mananca oameni".

Se crede ca antropofagia era practicata in zone asociate Paleoliticului Inferior din istoria civilizatiei umane, precum situl Gran Dolina a Atapuerca din Spania sau Caune de l'Arago din Franta, ori de catre populatii mai recente din nordul continentului american, ca in cazul triburilor ale caror urme au fost descoperite in situl Mancos din Colorado.

Herodot insusi consemna traditii funerare ale mai multor popoare antice, precum scitii, masagetii sau tracii, unele fiind necrofage, iar altele care isi sacrificau batranii si bolnavii pe care apoi ii prajeau si ii mancau.

In perioada cruciadelor, mai multe marturii vorbesc despre practicile canibale, atribuite in special francilor.

In secolul al XVI-lea, existau canibali in America Centrala (aztecii), in America de Sud (tupinambas), iar la inceputul secolul XX, sunt consemnari de antropofagie in Africa Ecuatoriala si in mai multe insule din Pacific.

Henry Parkes, in cartea Istoria Mexicului, scrie ca in 1844 cand fugea din Mexic, presedintele Antonio Lopez de Santa Anna a fost capturat de indigenii canibali din statul Veracruz si acestia l-ar fi mancat, daca nu era salvat de trupele guvernamentale care au intervenit.

Sectia australiana pentru crimele de razboi de la Tribunalul din Tokyo a adunat rapoarte si marturii, analizate de anchetatorul William Webb, acestea demonstrand ca soldatii japonezi au comis in timpul celui de-Al doilea Razboi Mondial acte de canibalism asupra prizonierilor si populatiilor din teritoriile ocupate.

Uneori, aceste cazuri erau motivate de foamete, dar istoricul Yuki Tanaka a considerat ca, adesea, canibalismul era "o activitate sistematica si desfasurata sub comanda ofiterilor".

Cercetarile au catalogat antropofagia in trei categorii: canibalism ritual, criminal si de supravietuire.

Canibalismul ritual

Amerindienii Guayaki din Paraguay, endocanibali, isi mancau mortii, adica practicau necrofagia, aceasta fiind de fapt o forma de sepultura umana.

La alte popoare antropofage endocanibale, cei vii credeau ca isi insusesc calitatile mortilor pe care ii mancau.

Triburile Huron, Algonquin ori Iroquois din America de Nord erau strict exocanibale si ii mancau doar pe cei care mureau in lupta.

Amerindienii Tupi din Brazilia, exocanibali, ucideau si mancau prizonierii din populatiile invecinate.

Recent a fost descoperit cazul Karlei Mauerova din localitatea Brno, Republica Ceha. Femeia manca bucati din propriii copii, iar despre ea s-a relatat ca este membra a unei secte religioase.

Canibalismul criminal

Neamtul Armin Meiwes (caz inregistrat in anul 2001): supranumit de presa Canibalul din Rotenbourg, el l-a ucis si taiat in bucati apoi l-a mancat pe Bernd Brandes, partenerul lui care a acceptat ce urma sa i se intample. Meiwes a fost condamnat in 2006 la inchisoare pe viata.

Japonezul Tsutomu Miyazaki a fost condamnat la moarte pentru asasinarea a patru fetite si pentru ca a baut sangele a doua dintre ele, in anii 1980. Miyazaki a mutilat corpurile victimelor sale, le-a baut sangele si a dormit alaturi de cadavre. El a fost executat in iunie 2008.

Canibalismul de supravietuire

In 1972, o echipa de rugby din Uruguay a fost izolata o luna si jumatate in Anzi, in urma unui accident aviatic. Cei 16 supravietuitori au fost indemnati sa recurga la antropofagie de catre medicul aflat in grup. Ei si-au datorat supravieturiea acestei decizii.

Gustavo Zerbino, unul dintre supravietuitori, a povestit recent, la Realitatea Tv, experienta de acum 36 de ani:

"Povestea noastra nu este tragedie si nici miracol. Este o istorie de solidaritate, de dragoste si de colegialitate... Intensitatea cu care am trait momentele acelea, in afara de suferinta si durere, m-a facut sa simt ce inseamna dragostea, pentru ca trebuie sa ne gandim ca nimeni nu ne-a obligat sa mancam carne de om. Toti am decis acest lucru, pentru ca intre viata si moarte am ales viata."

Acuzatia de canibalism ca metoda de ostracizare

Nu putine au fost legendele despre canibali, inspirate de fapt din cazuri reale de indivizi sau grupuri antropofage care traiau in padurile europene in perioadele de foamete.

Destul de frecvent insa, acuzatii de antropofagie au fost aduse unui grup pentru a-l discredita si pentru a-l califica drept inuman.

Eticheta de canibal le era pusa, inca din Antichitate, celor pe care societatea voia sa ii diabolizeze. Primii crestini erau acuzati ca mananca de vii copiii pe care ii rapeau, iar alte secte au suportat, de-a lungul timpului, aceleasi acuzatii.

Daca anumite culturi cunosc praticile canibale social instituite, antropofagia ocazionala in cazul penuriei grave (foamete sau pierdere a rezervelor de hrana pe vapoare) a fost o practica des intalnita in mai toate societatile.

Canibalii printre noi ?

Reminiscente ale canibalismului ritual, refulat prin educatie si civilizare, se manifesta in expresii de genul "manca-ti-as". Aceasta formulare este dovada persistentei subconstiente a credintei intr-un transfer de insusiri, pozitive sau negative, in urma consumarii partilor din corpul unui semen.

Canibalismul se regaseste si in lumea filmului, daca ar fi sa il amintim aici doar pe Hannibal Lecter din Tacerea mieilor (1991, regia: Jonathan Demme), dar ii inspira si pe autorii necunoscuti de bancuri contemporane:

Traian Basescu, Adrian Nastase si Theodor Stolojan naufragiaza pe o insula pustie. Ei hotarasc sa plece separat sa caute mancare si stabilesc sa imparta cu ceilalti ce gasesc.

Cauta ei ce cauta si, la un moment dat, Nastase da peste Basescu. Asta mesteca de zor intr-un cazan.

Nastase ii zice: Ce bine, bai Traiane, ca m-am intalnit cu tine, ca de Stolojan ala nu prea-mi place.

La care Basescu ii raspunde: Nu-ti place, nu mananci!

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...