Fericirea este un pitic ce danseaza

Vedem. Auzim. Simtim. Credem ca traim. Totusi, nu avem o definitie general valabila a vietii. Suntem oameni, dar nu stim cine suntem. Sub toate mastile pe care le purtam zi de zi, am uitat care e cea genuina. Care dintre ele suntem?

Nu stim ce vrem, nu stim ce cautam in viata pe care o avem, nu avem cand sa ne trezim si sa ne intrebam... Cine? Ce? Cum? Cand? De ce? Poate doar dupa o noapte de betie, cand suntem prea inconstienti incat sa purtam masti, mai suntem sinceri cu noi insine. Dar minunea nu tine mult fiindca ochii ne pica in gura si gura pe perna.

Incercam sa traim clipa, dar cat gandim asta clipa deja s-a dus. Definitia vietii noastre e o ecuatie cu n necunoscute, zeci de intrebari, supozitii, dorinte si regrete. Multi dintre noi credem cu tarie ca inainte sa murim vom avea un moment de luciditate cand vom afla sensul acestei ecuatii. Dar la ce bun sa aflam abia atunci? Cu ce ne ajuta?

Pe de alta parte, daca am cunoaste acum raspunsurile tuturor intrebarilor ce ne macina zilnic nu am mai fi cine suntem. Nu am mai fi noi, oricine suntem. De ce suntem cine suntem? Pentru ca nimeni n-o sa fie noi. Nimeni nu a trait, nu traieste si nu va trai in locul nostru.

Uneori, ne vine sa fugim. Unde? In alta viata, cu mai putine complicatii la nivelul sinapselor. Am cautat si am tot cautat. Nici o viata nu este asa cum am vrea noi sa fie. Pana la urma, unde ne simtim mai bine ca in semibezna noastra interioara? Probabil ca trebuie sa existe macar un motiv pentru care suntem cine suntem si nu altcineva.

Lungul drum

Ne nastem, traim si murim. Printre picaturi, mergem la gradinita, apoi la scoala, apoi la facultate. Nu dureaza mult si ne transformam in platitori de impozite care nu mai au curajul sa ia primul tren pe care il vad in gara fara sa stie unde ajunge. Dupa facultate urmeaza master, doctorat si alte bla bla-uri similare.

Si apoi ce? Eventual, o sa ne casatorim fiindca o sa ne saturam de minunea de a face ce vrem noi, oricand vrem si o sa ni se para ca varsta ne dicteaza maturitatea. O sa ne casatorim din orice motiv, dar nu "din cauza" sentimentelor.

Cu cine? Cu niste nenorociti la fel ca si noi. Vor trece douazeci de ani si vom ramane cu gandul la o dimineata boema de miercuri cu tigari, cafea, prieteni, echilibru, fluturi sinceri dar nerecunoscuti in stomac, siguranta, lucruri simple si "summer's almost gone, almost gone yeah, it's almost gone. Where will we be when the summer's gone? Morning found us calmly unaware, noon burn gold into our hair. At night, we swim the laughin' sea... When summer's gone where will we be? ( Summer's almost gone - The Doors)

Ne gandim la ultima vara cand pierdeam tot ce aveam, dar nu stiam. Ultima vara cand eram cine credeam ca suntem. In viata, esti unul. Nu ai cum sa fii acelasi atatea secunde pe care le traiesti. Te pierzi si nu stii cum sa te regasesti.

Fericire-i un pitic ce danseaza

In momentul asta nu suntem nici ganduri care nu exista, (Strainul misterios - Mark Twain), nici muste si nici furnici, nici saraci si nici bogati, nici presedinti si nici cersetori. Suntem oameni... care indiferent cum am lua-o, cautam fericirea. Nu conteaza ca ne-am trezit pe la jumatatea drumului si ca nu vrem sa cautam fericirea, nu conteaza ca drumul e aproape de sfarsit si fericirea nu se simte si nici daca am fost aruncati, fara voie, ce-i drept, intr-o lume cu un singur sens.

Cu riscul ca o sa sune ca la alcoolici anonimi... Suntem niste ingeri beti si cautam sens in viata asta. Tu ce cauti? Ce ai cautat pana in exact momentul asta? Ce vei cauta incepand cu secunda imediat urmatoare? Imagineaza-ti ca nu va fi maine, ca nu a fost nici ieri, ca e doar azi. Ce vrei de la viata ta azi?

Toti traim pentru fericire. Si suntem mult prea patati sa judecam fericirea altuia. Atata timp cat sa-ti cumperi o bluza, sa-ti iei un pachet de tigari, sa bei singur o sticla de Husi iti umple macar o secunda cu sinonime slabe ale fericirii atunci nu mai conteaza ce se intampla dupa pentru ca singurul bine este cel pe care ti-l dicteaza constiinta (Toti oamenii sunt muritori - Simone de Beauvoir).

Alergam o viata in urma ei si in urma ramanem. Ai impresia ca o apuci de haine, dar iti dai seama ca hainele sunt doar haine, ea e tot in fata ta. Cam asa ceva. In acelasi timp, fericirea poate sa-ti aprinda o tigara sau sa traga de tine sa te duci la o cafea. Dar nu scrie in fruntea ei "fericire", asa-i?

Poate ca este cea mai neinsemnata peroana pe care ai vazut-o. Sau poate ca nu este o persoana. Poate ca madam F. si-a inchiriat o camera, ascunsa, ce-i drept, intr-o umbra de gand exact in mintea ta. Nu-ti plateste chirie fiindca nu stii ca-i acolo.

Ce spun ignoratorii clasici

E deja banal sa mai spun ca azi, orice ai face, in oricare directie centru-sud, nord-centru ti-ai directiona neuronii, nu poti sa fii original. Original? Te crezi original? Nici o sansa. Nu unul a fost la fel, ci poate cateva zeci. Asta daca suntem optimisti...

Asadar, ce sunt originalii ca este fericirea, acel ceva inaltator, ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi? "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul. "Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?" Canta privighetoarea si repeta zefirul: "O zi de fericire un an de lacrimi cere. Asta spunea acum mai bine de 1000 de ani filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyam.

Solon, un mare intelept al Antichitatii credea ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile.

Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba, ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit.

Honore de Balzac spunea ca "fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut", spre deosebire de Jean Paul Sartre, care, intr-una din piesele sale de teatru, folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la randu-i "celalalt".

"Papa" Freud proclama intangibilitatea fericirii: intreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata, motiv pentru care fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila. Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.

Reteta fericirii este alta la fiecare: sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp, in timp ce altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat. Sunt oameni care se cred fericiti stiindu-se iubiti de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Putem oare sa ne judecam ca intr-o viata atat de ciudata cautam momente care sa se distinga in timp si spatiu de toate celelalte?

Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara... Toti ne dam cu parerea despre fericire, credem ca este asa si pe dincolo. Cati dintre noi constientizam oare ca suntem fericiti, cum spuneam, sinonime slabe pentru fericire, exact atunci cand suntem?

Vizita președintele României, Klaus Iohannis, în Coreea de Sud. Vor fi semnate colaborări pe apărare și energie nucleară

Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, săptămâna viitoare, de luni până miercuri, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitaţia omologului său, Yoon Suk Yeol, informează...

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...