Singura, pe motor, prin Europa - Interviu cu Alexandra Oancea

N-ai zice ca e dura. E micuta, slabuta, firava chiar, tunsa scurt, cu trasaturi fine, dar bine conturate.

Are 26 de ani, picteaza mobila, a terminat scenografia la Universitatea de Arta Teatrala si Film, si in vara a strabatut Europa singura, pe motor, in cadrul proiectului "Put me on the Map".

Pe 21 decembrie, inaugureaza, la Clubul Taranului Roman, o expozitie cu fotografiile facute aiurea, prin Europa.

Alexandra Oancea a strabatut singura, pe "Maimuta", o Yamaha DragStar XVS 650 A Classic Cruiser din 2005, intre 28 august-27 septembrie 2010, aproximativ 9.300 de km, prin 11 tari din Europa, pana la tarmul Marii Nordului.

Inedit a fost ca, inainte sa plece, a strans fonduri pentru proiect prin campanii pe Internet si i-a invitat pe cititorii blogului sau sa-i aleaga traseul de intoarcere, din Olanda.

"N-am trait aventuri spectaculoase, n-am atins taramuri de neatins... am vrut sa descopar mai multe despre mine, despre oameni... Si sa ofer ceva in schimb", scrie Alexandra, dupa ce s-a intors din calatorie.

Pentru anul viitor, are planuri mari. Vrea sa ajunga in India, in etapa a II-a a proiectului "Put me on the Map".

Noul proiect solitar de fotografie-expeditie euro-asiatica, pe motocicleta, cuprinde peste 40.000 de km, pana in India - atingand cea mai sudica regiune a tarii, Tamil Nadu, si cel mai sudica asezare, Kanyakumari.

Alexandra a raspuns intrebarilor Ziare.com:

Ce-ai cautat singura pe motor in Europa?

E un vis vechi, acela de a face un tur al lumii pe doua roti... Mi-am dorit motocicleta de cand ma stiu, conduc de cativa ani si am incercat sa "explorez" cat mai mult. Tot de cativa ani ma pasioneaza fotografia, in general, "fotografia de strada".

Anul asta am hotarat sa fac un prim pas catre "turul lumii" si am hotarat sa calatoresc prin Europa, pe un traseu liber, neplanificat, dorindu-mi, insa, sa ajung in Olanda, pe coasta Marii Nordului.

Proiectul meu a capatat numele "Put me on the map!", din dorinta de a lua oameni cu mine, prin intermediul imaginilor. Bugetul nu mi-a permis sa explorez si tarile Scandinave, asa cum imi propusesem, insa mi-a dat suficient curaj incat sa trec la planul 2 pentru 2011 si, anume, India. In 30 de zile am trecut prin 11 tari, am strabatut pe motor 9.300 de km.

De ce singura?

Nu e usor sa pleci intr-o calatorie lunga pe motocicleta. Din considerente tehnice, banesti, disponibilitate catre aventuri de orice fel, plus timpul pe care trebuie sa ti-l acorzi. E greu sa gasesti doi oameni care sa simta la fel, sa-si adapteze programul si dorintele la celalalt...

Si, oricum... n-am fost singura... mereu spun asta; am fost cu "maimuta" mea... motocicleta adica, mai mereu inconjurata de oameni.

Povesteste-mi o patanie din calatoria ta

Au fost cateva, mai mici sau mai mari. Am "reusit" intr-o seara sa raman fara benzina, fara card alimentat, prin urmare fara bani, in afara catorva monede pe care le aveam prin buzunare... pe un drum montan, undeva in Belgia, plouata si infrigurata dupa ore de mers si dupa nenumarate incercari de a-mi gasi adapost peste noapte.

Prin urmare... am cerut voie sa pun cortul in "curtea" unei benzinarii...nu mi s-a permis, asa ca am dormit in toaleta aceleiasi benzinarii. In toaleta pentru persoane cu handicap, mai exact... mai mare si mai dotata.

In sacul de dormit, cu hainele puse la uscat, pe capacul toaletei, cu picioarele pe un cos de gunoi metalic, destul de chinuita, dar, cel putin, ferita de frig si ploaie. Dimineata, adica, pe la 6:00 am si platit toaleta, adica 30 de centi, dupa ce am improvizat un dus mai nonconformist.

Cu ce ai ramas din aceasta calatorie?

Cu nemaipomenite amintiri si invataminte, pentru ca a fost o experienta care m-a invatat mai multe despre mine si despre oameni, in general. Cu prieteni-oameni dragi deveniti si mai apropiati... si, evident, cu foarte multe imagini, clipe captate pe care, cu siguranta, nu as fi stiut sa le povestesc potrivit.

De unde ai avut bani si cat ai cheltuit? Unde ai dormit si ce ai mancat?

Nu am avut bani. I-am strans intr-un timp foarte scurt - am primit un proiect de pictura pentru un afterschool, cu putin inainte sa plec... Apoi, m-au ajutat parintii mei si cativa prieteni dragi, care au raspuns pozitiv proiectului meu.

Inainte sa plec mi-am cautat posibilitati de cazare in zone prin care stiam ca vreau sa ajung. Am stat in hosteluri, atunci cand n-am dormit in cort, am dormit intr-un container la Haga, pe malul marii, m-am strecurat noaptea prin camping-uri... plus noaptea din toaleta.

In privinta mancarii... a fost pentru supravietuire, dar fara a-mi crea frustrari. In general, hrana rece sau cate ceva "local" cu specific, de pe strada (cremwursti in Germania, de exemplu)... ciocolata. La un hostel mi-am gatit paste cumparate de acolo cu un euro si am mancat cea mai buna supa din viata mea - o crema de ciuperci cu ciuperci adevarate, nu cu prafuri, undeva pe autostrada, in Germania, intr-un prim moment dificil din calatoria mea.

Regreti ca nu ai facut ceva, in aceasta calatorie?

Nu regret nimic, poate doar mi-ar fi placut sa pot ajunge si in Peninsula Scandinava si mi-as mai fi dorit sa pot avea un raport zilnic, pe blog, asa cum am si incercat. Din pacate, insa, lipsa unei conexiuni constante la Internet m-a impiedicat sa scriu, uneori, zile la rand.

Oamenii mor pe motor, nu ti-e frica?

Oamenii mor...pur si simplu. Mai devreme sau nu, ni se intampla tuturor, cumva. Daca ar fi sa fiu putin ironica, as pune ca as muri fericita.

Desigur, cunosc bine limitele si riscurile, insa consider ca, atat timp cat nu treci niste granite de care esti direct responsabil, ai sanse egale cu pietonul, soferul din masina si orice alt om din jur. Nu-mi poate fi frica de ceva ce iubesc sa fac.

Povesteste-mi un pic despre expozitia de fotografie. De ce o organizezi?

Expozitia "Put me on the map" este parte din proiectul meu. Este partea artistului din mine si, inteleg prin asta nevoia de a impartasi ceva oamenilor, in incercarea de a-i "invata" sa priveasca viata fiecarei zile...altfel. Exista lucruri in jurul nostru care cer doar a fi vazute si simtite.

In cadrul expozitiei vernisate marti la Clubul Taranului voi vorbi si despre proiectul meu pentru India, un traseu de peste 40.000 de km. Voi avea cativa invitati speciali, oameni interesanti si frumosi, iar dupa, va avea loc un concert Partizan.

Ce urmeaza acum?

Dupa expozitie imi voi concentra toate fortele catre partea a doua, pentru 2011, adica India, atingand cea mai sudica regiune a tarii, Tamil Nadu, si cel mai sudica asezare Kanyakumari.

Am vorbit deja despre intentiile mele, intrucat caut sponsori. E un proiect peste puterile mele financiare si sper sa gasesc oamenii potriviti. In sensul asta, voi organiza un eveniment in primavara acestui an, despre care voi vorbi la vernisaj.

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...