Fantomele: halucinatii, mit sau realitate?
O controversa incurcata ca un nod gordian tine problema in actualitate, de multa vreme: pe de o parte, nimeni n-a putut dovedi concret ca acest fenomen paranormal are macar un sambure de adevar in el, pe de alta parte, n-a dovedit nimeni ca totul e o farsa sau o iluzie optica, ceva ca in celebrul caz cu fata morgana.
De la Hamlet, la Dracula al nostru
Faptul ca ciudatele aratari se fac prezente mai ales in zonele societatilor emancipate, printre persoane cu oarecari pretentii, sugereaza ca n-ar trebui trecut cu vederea insusi modul cum se intersecteaza cultura cu paranormalul.
Ramai usor pe ganduri vizionand tragedia Hamlet, citind romanul Dama de Pica de Puskin, Cantecul de Craciun al lui Dickens, Naluca lui Guy de Maupassat, Castelul din Carpati al lui Jules Verne si multe altele, care iti fac parul maciuca si pielea ca de gaina.
Cititorul are tot dreptul sa se intrebe in ce masura geniile consacrate ale literaturii s-au distrat exagerandu-si propriile fantezii si in ce masura au crezut totusi intr-o samanta de adevar, intrucat nu exista fum fara foc.
Recent, unii cercetatori au reusit sa faca un top in ce priveste raspandirea nalucilor pe glob. Surprinzator, pe primul loc se afla Marea Britanie: in castelele ei bantuie cel mai mare numar de aratari pe kilometrul patrat din lume.
Urmeaza Franta, Statele Unite, mai multe tari nordice, iar in sud Romania a ajuns sa ocupe un loc important, de cand un scriitor aproape anonim a devenit celebru, lansandu-se cu brandul Dracula, scrie Mix Stuff.
Nimeni nu poate dovedi ca a fotografiat o stafie
Revenind insa la Marea Britanie, se pare ca nicaieri in lume nu poti trage o spaima mai zdravana, decat in Turnul Londrei. Acolo apar in toata splendoarea lor umbrele unor personalitati de vaza ale trectului, intemnitate candva, schingiuite, chinuite, torturate si ucise. Ele se infatiseaza din cand un cand ca naluci, ca sa-si acuze calaii.
Aproape nu exista castel in Marea Britania fara propria sa poveste, fara propriile sale stafii, fara gazde primitoare si fara vizitatori pregatiti sa asculte legendele palpitante ale celor disparuti.
Franta nu e mult mai prejos. Timp de aproape un secol a facut cap de afis intamplarea din 10 august 1901, cand doi turisti englezi, rataciti in gradinile Trianonului fancez, s-au intalnit fata in fata cu umbrele unor personaje medievale, coborate din secolul XVIII.
Intamplarea cu iz de autentic a tulburat aproape intregul continent, ajungand un best seller prin 1911, reeditat de nenumarate ori pana in anul 1965 si completat intre timp cu alte intalniri paranormale, petrecute in 1908, 1928 si 1955, toate in prezenta diferitor martori.
Catre mijlocul secolului trecut, printre ruinele Europei facuta tandari de bombardamentele aeriene ale combatantilor, se vestea din cand in cand aparitia strigoilor, a nalucilor si vedeniilor, pentru ca supravietuitorii sa nu aiba liniste nici dupa incetarea masacrului general.
In mod ciudat, desi martorii se jurau ca le-au vazut, le-au pipait si le-au auzit, pana astazi niciuna din aratari nu s-a lasat fotografiata, iar in ultima vreme fantomele scapa chiar si de sub nasul camerelor de supraveghere, afara de cazurile cand s-au facut inregistrari trucate - si s-au facut destule.
Disciplina paranormalului - un fel de stiinta care are explicatie pentru tot ce nu poate explica stiinta - a gasit si aici un sens: stafiile fiind aparitii imateriale, nu pot fi accesate pe suporturile materiale din camerele de luat vederi.
Fantome la Casa Alba?
Acceptand frumoasa maxima a lui Tolstoi dupa care nicio legenda nu este adevarata, dar toate sunt prea frumoase ca sa nu le acceptam cu placere, n-as incheia cele de fata fara sa ma refer la un caz de exceptie mult comentat la timpul sau, localizat in Statelor Unite.
Se spune despre Casa Alba, ca este bantuita de stafia presedintelui Lincoln, asasinat in 1865. Conform traditiei, stafia ar fi fost vazuta de sotia presedintelui Coolodge (1923-1929), de presedintele Roosvelt personal (1933-1945) si chiar de regina Wilhelmina a Olandei.
Daca toate acestea sunt zvonuri, speculatii sau realitati, este greu de spus. Totusi, comentatorii nu scapa din vedere legendele si insusi celebrul portal Wikipedia le consemneaza.
Articol citit de 3494 ori
nu exista nici o fatoma
De ce asa zisele fantome sau cum se mai numesc sunt vazute doar de persoane singure si in locuri ascunse?Ca si cum stafiilor le-ar fi frica daca sunt mai multi oameni si daca e putina lumina.
unele explicatii ar fi,atunci cand suntem singuri,eventual e si intuneric,avem senzatia de a vedea umbre cu coada ochilui.sau ca se aud zgomote in case,mai ales in cele vechi,noaptea,deoarece se contracta,ziua fiind mai cald iar noaptea mai frig
Duhurile rele sint si acum asa cum au fost si in trecut
Biblia ne descopera acest lucru cind chiar oamenii au fost cuprincsi de duhuri rele . Domnul Isus a scos d,r,a,c,i din multi ,unul din ei a fost cel ce Domnul Isus a scos d,r,a,c,i,i din el si le-a poruncit duhurilor (legiunii) sa intre in porci si ei s-au aruncat in mare .Problema cea mai importanta ar fi pentru noi sa-l acceptam pe Domnul Isus in viata noastra si cel rau nu va mai avea nici-o putere asupra .
Duhurile rele exista dar cine se increde in Domnul ,cel rau nu
va avea putere asupra lui . Departe de ei era o turma mare de porci care pasteau. (Mat.8:30)
Dracii rugau pe Isus si ziceau: "Daca ne scoti afara din ei, da-ne voie sa ne ducem in turma aceea de porci." (Mat.8:31)
"Duceti-va", le-a zis El. Ei au iesit si au intrat in porci. Si deodata toata turma s-a repezit de pe rapa in mare, si a pierit in ape. (Mat.8:32)
Acolo, langa munte, era o turma mare de porci care pasteau. (Marc.5:11)
Isus le-a dat voie. Si duhurile necurate au iesit si au intrat in porci; si turma s-a repezit de pe rapa in mare: erau aproape doua mii, si s-au inecat in mare. (Marc.5:13)
Acolo, pe munte, era o turma mare de porci care pasteau. Si dracii au rugat pe Isus sa le dea voie sa intre in ei. El le-a dat voie. (Luc.8:32)
Dracii au iesit din omul acela, au intrat in porci, si turma s-a repezit de pe rapa in lac si s-a inecat. (Luc.8:33)
Eu n-am niciodata problema de forma religioasa...
...in ziua de azi cu laicizarea care exista ar fi aproape o pierdere de vreme, dar sa ne punem intrebarea la care sigur știința nu are răspuns: ce pierde un om viu cand moare, pentru daca ar rămanea la fel, practic nu ar fi mort. Ceva, ceva are in plus unul fata de altul si sunt sigur ca sufletul; ca acum nu stau ele pe pămant sa ne joace noua ''farse´´ gratuite, asta e altceva...